Am petrecut mai mult de o ora la coada la unul dintre cele doua puncte de control al pasapoartelor pe aeroportul international Manas din Kirgizstan. Kirgizii asteptau la rand in liniste, resemnati. Alte 45 de minute pierdusem mai devreme in fata geamului ghiseului de unde am cumparat cu 70 de dolari viza de intrare. Dupa un zbor de patru ore si jumatate din Istanbul, aterizarea a avut loc la cinci dimineata pe aeroportul din Bishkek. In interiorul biroului vamal se zareau canapeua si patura cu scene din rapirea din serai unde se odihneau vamesii kirgizi intre zborurile de noapte. Desi aveam nevoie de viza pentru o saptamana cat durau lucrarile conferintei Central Asia Media la care eram key-note speaker, functionarul mi-a trecut cu „generozitate” pe pasaport doua saptamani sa se asigure ca am timp sa vizitez frumoasa lui tara. Amanunt care, la intoarcere, a atras atentia politiei de frontiera din aeroport care m-a chestionat 15 minute ca de ce plec din Kirgizstan mai devreme decat am estimat. Poate ca timpul de asteptare din dimineata sosirii ar fi fost ceva mai scurt daca functionarul statului kirgiz nu ar fi vorbit la telefonul fix si la mobil in timp ce imi completa viza de intrare. Continue reading →