Pe linia deschisă de studiile de istorie orală coordonate de Zoltán Rostás (care semnează prefața), interviurile cu protestatari din volumul “România protestelor. 2017. Piața Victoriei vs. Cotroceni” surprind poveștile de viață ale unor oameni obișnuiți care au în comun participarea premeditată sau spontană, fie la mișcarea anticorupție #rezist din Piața Victoriei din București, fie la protestele de la Palatul Cotroceni îndreptate împotriva Președintelui, din 2017.
Andrei Manolescu a fost inspirat cand a propus tema din “Dilema veche” a acestei saptamani: “Tu cât poluezi pe net?” Minciunile, trunchierile și manipulările online în jurul evenimentelor de la Caracal (deja nu mai e clar dacă acolo s-a petrecut crima sau dacă Alexandra e încă în viață și în mâinile unei rețea de trafic de persoane), publicarea/difuzarea în presă a înregistrarilor apelului la 112 au scos pe rețele sociale tot ce e mai urât din oameni, de la ură la instigare la violență. Au fost exprimate solidaritate si revoltă, dar si frustrare si deznadejde. Conspirațiile și discursul pe acest ton au amplificat iritarea generală și au condus la o exacerbare a antipatiei între cei cu agende și opinii politice diferite despre cine sunt de fapt vinovații din aparatul de stat și responsabilii de felul în care au răspuns autoritățile apelului copilei la 112.
Deși atentia publicului din România a fost conentrata zilele acestea asupra unei drame tulburatoare, vă semnalez un act cultural care doar in aparenta nu are nicio legatura. Drama de la Caracal are, din pacate, puternice cauze sociale si economice. Este o criza a statului social, expresia prabusirii serviciilor publice si administrative (cel mai afectat fiind ruralul si semi-urbanul romanesc: lipsa de scoli si profesori la sate, problema transportului public judetean, navetismul, lipsa de acces la servicii medicale, la cardurile de sanatate, la farmacii, dispensare, la bancomate; copii care au parinti la munca in strainatate raman acasa victime ale crimei organizate locale si ale relatiilor dubioase dintre interlopi si autoritati, politisti sau baroni politici locali). Dincolo de faptul ca tragedia aceasta a scos la suprafata bolile de care sufera administratia de stat si institutiile care se ocupa de asigurarea si protejarea dreptului fundamental la viata, ne confruntam cu o drama sociala, nu un caz singular. Continue reading
Matei Dima, cunoscut internauților ca BRomania, mi-a acceptat invitația și va veni joi, 17 mai, de la 12:00, la amfiteatrul R3 (Pta Universității, Bd. Regina Elisabeta, 4-12, etaj 3) să vorbim despre publicitatea online în era video, influenceri, content si campanii virale pe internet.
The Economy Film Festival is taking place at the University of Bucharest, Law School, Room Amfiteatru II, between 27th of March- 29th of March. I was invited there by the vice-rector, prof. Magdalena Platis, PhD, (Faculty of Business and Administration) to present the movie entitled “Money – A Confused User’s Guide”, and I suddenly realized that I am indeed a confused user when it comes to money.
It is very likely that I am a part of the 80% of the Romanians who do not speak or understand the language of bankers, who do not have a financial education and part of those 85% of the Romanians who do not have a saving plan or do not save money for retirement. Maybe because I do not trust the bank system. As you can see in the chart below (figures are from 2016-17), according to Standard & Poor’s Ratings, Romania occupies the place number 124 out of 143 countries when it comes to its citizens’ financial education. Most of us know almost everything about the money from our family (90%), and only 9% learn something about the financial system from school. Continue reading
Când l-am auzit prima oară pe Andrei Gheorghe la radio eram prin ultimii ani de liceu… M-a convins atunci să văd filmul Seven. L-am ascultat (oamenii de radio înțeleg diferența) din primul an de facultate, prin ’96. Așa au trecut 20 de ani de când mă influențează ca om de media. Intrasem la Jurnalism, eram în TV Sigma, o televiziune studențească, dar întâlnirea cu Andrei în FM-ul românesc m-a convins că vreau să fiu și eu așa când o să fiu mare, că vreau să mă distrez și eu așa cum făcea el în emisiunile lui. Pe radio Andrei era neobișnuit, era atât de acid, era atât de liber și spunea cu bratalitate exact ce gândea, era atât de ironic, era atât de progresist, era atât de wow! Continue reading