Televiziune, radio, internet. Uneori şi presa scrisă
Pe linia deschisă de studiile de istorie orală coordonate de Zoltán Rostás (care semnează prefața), interviurile cu protestatari din volumul “România protestelor. 2017. Piața Victoriei vs. Cotroceni” surprind poveștile de viață ale unor oameni obișnuiți care au în comun participarea premeditată sau spontană, fie la mișcarea anticorupție #rezist din Piața Victoriei din București, fie la protestele de la Palatul Cotroceni îndreptate împotriva Președintelui, din 2017.
Deși atentia publicului din România a fost conentrata zilele acestea asupra unei drame tulburatoare, vă semnalez un act cultural care doar in aparenta nu are nicio legatura. Drama de la Caracal are, din pacate, puternice cauze sociale si economice. Este o criza a statului social, expresia prabusirii serviciilor publice si administrative (cel mai afectat fiind ruralul si semi-urbanul romanesc: lipsa de scoli si profesori la sate, problema transportului public judetean, navetismul, lipsa de acces la servicii medicale, la cardurile de sanatate, la farmacii, dispensare, la bancomate; copii care au parinti la munca in strainatate raman acasa victime ale crimei organizate locale si ale relatiilor dubioase dintre interlopi si autoritati, politisti sau baroni politici locali). Dincolo de faptul ca tragedia aceasta a scos la suprafata bolile de care sufera administratia de stat si institutiile care se ocupa de asigurarea si protejarea dreptului fundamental la viata, ne confruntam cu o drama sociala, nu un caz singular. Continue reading
Barack Obama sau Vaclav Havel sunt printre cei mai reprezentativi șefi de stat care s-au remarcat și în domeniul literar. Doina Joicaliuc de la Radio România Cultural m-a întrebat în emsiunea Revista Literară Radio (difuzată pe 3 februarie 2019 de la ora 12, aici link spre emisiunea înregistrată) în ce măsură este scrisul în cazul acestor politicieni tot un act politic, cum se explică succesul acestor volume, dacă nu cumva sunt mai degrabă cărțile pe care le semnează parte dintr-o strategie de Relații publice?
Provocarea Doinei Joicaliuc m-a făcut să realizez că acești influenceri, deși publică și promovează cartea ca pe un instrument electoral într-un abil joc de imagine, în cazul particular al celor doi oameni politici invocați la început vorbim totuși mai degrabă despre expunerea valorilor lor politice și morale, de viziunea lor despre lume, despre schimbările pe care le-au promovat sau le-au gandit. Și toate astea pentru că discursurile lor, cărților lor și acțiunile lor politice au coincis. De aceea îi suspectăm mai puțin de demagogie, și îi apreciem mai mult pentru naivitatea, entuziasmul și convingerile lor. Continue reading
Când l-am auzit prima oară pe Andrei Gheorghe la radio eram prin ultimii ani de liceu… M-a convins atunci să văd filmul Seven. L-am ascultat (oamenii de radio înțeleg diferența) din primul an de facultate, prin ’96. Așa au trecut 20 de ani de când mă influențează ca om de media. Intrasem la Jurnalism, eram în TV Sigma, o televiziune studențească, dar întâlnirea cu Andrei în FM-ul românesc m-a convins că vreau să fiu și eu așa când o să fiu mare, că vreau să mă distrez și eu așa cum făcea el în emisiunile lui. Pe radio Andrei era neobișnuit, era atât de acid, era atât de liber și spunea cu bratalitate exact ce gândea, era atât de ironic, era atât de progresist, era atât de wow! Continue reading
Ambasada SUA la București m-a invitat de 1 martie împreună cu studenții Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării la dezbaterea filmului lui Steven Spielberg, The Post, alături de jurnaliștii Vlad Petreanu (Europa FM) și Cristi Pantazi (Hotnews). Pentru că filmul o are în centru pe Kay Graham, proprietara ziarului The Washington Post, o femeie care se impune într-o lume a bărbaților, ziua vizionării a fost cu atât mai nimerită.
Apelul la referendum nu este o tehnică nouă de câștigare a maselor. Populiștii au invocat întotdeauna referendumul ca instrument al democrației directe, o cale de exprimare nemediată a „poporului pur” versus „elita coruptă”. Încurajând exprimarea maselor prin plebiscit, populiștii se bucură de simpatie de masă. Discursul populist acuză instituțiile reprezentării, partidele și parlamentul că sunt corupte: încrederea în democrația reprezentativă e slabă, vocea poporului suveran trebuie să se facă auzită prin referendum! Continue reading