O dezbatere despre misiunea facultății și viziunea decanului FJSC despre rolul presei tradiționale, al jurnaliștilor profesioniști și al educației media în societatea democratică.
Joi, 24 martie, reluăm Serile FJSC. În 2011 primul invitat al studenţilor Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării este Ovidiu Nahoi, redactor-şef Adevărul Europa. Vă propun o dezbatere despre cum se văd Europa şi România europeană din primul birou editorial românesc deschis la Bruxelles. Discuţia va fi cu atât mai interesantă cu cât va fi o întâlnire cu un om de presă, nu cu un produs al sistemului mass-media.
Intrarea este liberă!
Ne plângem că nu se mai face jurnalism de investigaţie, că nu se mai investeşte în anchete, că ştirile se culeg doar de pe agenţii, că nu se iese din birou pentru reportaj, că jurnaliştii au ratat menirea de watch-dogs şi că se comportă ca lap-dogs, că ziaristul este mai preocupat de plata ratelor la bancă decât de libertatea de exprimare şi de informare corectă.
Când vorbim despre presă invocăm inevitabil tonomatele şi mogulii. Îi considerăm jurnalişti pe Mircea Badea şi pe Dan Buzdugan şi îi numim analişti pe Dan Diaconescu şi pe Bendeac. Continue reading
“Citiţi şi învăţaţi!” Jurnalista Paula Herlo a reluat acest mesaj de mai multe ori la prima ediţie din 2010 a 
Serilor FJSC. Reportajul de succes şi reuşita/recunoaşterea în această profesie sunt dependente de munca de teren, de anii de lucru cu oamenii – personajele din poveştile reportajelor, dar şi de cărţile pe care le citeşti. Greu de acceptat o asemnea frază (mai ales partea cu bibliografia) venită de la un om din profesie spre o facultate unde biblioteca pe parcursul semestrului este mai degrabă goală. Neobişnuit, dar un reporter de succes le transmite viitorilor ziarişti, acum studenţi la jurnalism, că “ai nevoie de carte ca să ai parte”. Continue reading
De câţiva ani studenţii Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (Universitatea Bucureşti) se întâlnesc la cursul de Structuri Sociale ale Comunicării cu o temă mai puţin obişnuită pentru viitorii specialişti în PR, advertising sau media. Profesorul şi antropologul Zoltan Rostas îi învaţă pe tinerii studioşi că există şi un altfel de interviu decât cel jurnalistic. Rostas explică faptul că se poate dialoga cu intervievatul într-o convorbire de istorie de viaţă şi că – paradoxdal – interviul de istorie orală presupune să asculţi, mai mult decât să întrebi.
Mai întâi reticenţi, studenţii ajung să experimenteze un alt tip de investigaţie socială decât cea jurnalistică, mult mai profundă şi – aşa cum ei înşişi mărturisesc – cu învăţăminte pentru viitoarea lor carieră. Subiecţii acestor interviuri sunt de regulă bătrâni cu vârste de peste 70-80 de ani. Uneori, profesorul Rostas le cere studenţilor să identifice bătrâni care în tinereţe sau la maturitate au fost fie preoţi, fie jurnalişti, fie militari, fie activişti de partid şi de stat, fie oameni simpli, ţărani sau muncitori. Apoi profesorul adună aceste interviuri în lucrări pe care de câtva timp Editura Curtea Veche le publică în colecţie. Studenţii FJSC devin astfel la vârsta de 19-20 de ani, autori de carte: Istorie la firul ierbii, Activiştii mărunţi sunt astfel de volume.
Într-o geacă de motor şi cu un aer de prim-ministru, Lucian Mândruţă a ţinut ieri un speech mobilizator “bobocilor” FJSC la deschiderea anului universitar. Mândruţă i-a întrebat pe cei din sală cine vrea să îi ia locul, iar câteva mânuţe s-au ridicat timide, dovadă că locul lui Mândruţă nu e chiar atât de invidiat.
Apoi Mândruţă a întrebat asistenţa cine vrea să fie anonim între tinerii abia admişi la jurnalism. Şi mai puţine mâini s-au ridicat. Prezentatorul de ştiri a încheiat optimist: breasla are un viitor!
De fapt, prea puţini tineri (Paleologu sau Pleşu explicau o dată că modestia la tineri va duce mai târziu, la maturitate, la mediocritate sau ratare) îşi doresc să rămână în masa anonimilor care fac presa noastră cea de toate zilele. Continue reading