Antonio MomocÎn era abundenței informaționale a platformelor digitale, algoritmii construiesc medii narcisiste în care utilizatorii sînt atrași, validați și îndrăgostiți de propriile lor agende și „adevăruri”. Spre deosebire de cititorii de ziare, de radioascultătorii sau telespectatorii care consumau media și experimentau aproape simultan adevăruri publice, comune, verificabile, pe rețelele sociale – în camere de ecou sau în bule filtru epistemice – utilizatorul, într-un dialog al surzilor, consumă informații personalizate, croite și filtrate de boți și algoritmi, în acord cu predispozițiile, convingerile și interesele sale.
Manipulat algoritmic, utilizatorului de rețele sociale i se livrează interpretările narative compatibile cu profilul său psihologic. În bule, creatorii de conținut sunt seduși de „adevărul” propriilor teorii, închiși într-un mediu care le confirmă constant credința și percepțiile, construind „realități multiple”, adesea paralele.
Pe noile medii sociale este fragmentat spațiul comun al dezbaterii, dar se păstrează iluzia agorei prin multiplicarea de spații paralele de discuții. Cei mai sceptici observatori avertizează cu privire la riscurile izolării, enclavizării ideologice, prin epistemic bubbles.
O societate digitală polarizată și dezintegrată în „insule online” izolate, în care indivizii îndrăgostiți de ei înșiși, utilizatori de TikTok, Facebook, Instagram sau YouTube reduc dezbaterea la temele care-i preocupă pe agenda personală, are ca efect radicalizarea ideologică a comunităților online, cu tendința de a se exclude, caricaturiza, desconsidera și antagoniza părți diferite din societatea civilă, promovînd, uneori inconștient, discursul urii și intoleranța.
În media socială, algoritmizarea informației și segregarea ideologică în comunități tot mai radicalizate, ultra-progresiste sau ultra-conservatoare, structurînd frustrări, indignări, decepții și dorința de revanșă, implică riscuri majore la adresa republicii și a democrației liberale.
Algoritmii construiesc medii narcisiste
Transformarea nu este doar tehnologică, ci structurală. Algoritmii de recomandare și de amplificare ai platformelor digitale nu se limitează la a (re)distribui conținut, ci configurează cadrul în care fluxul media devine accesibil.
Boții decid ce (ne) apare în feed, tema de dezbatere nu e întotdeauna de interes general, iar informațiile circulă într-un mediu preconfigurat și filtrat de algoritmi care împing utilizatorul la scrolling nesfîrșit. Manipularea online nu operează atît prin conținutul mesajului, cît prin selecția invizibilă a ceea ce devine vizibil.
Mass-media tradițională producea un spațiu comun al dezbaterii și al experienței informaționale colective, o res publica, în sensul lui Cass Sunstein, în care teme de interes general erau împărtășite, trăite simultan de un public național.
Platformele digitale nu mai agregă, ci segmentează: fiecare utilizator primește propria versiune a agendei publice. Stimulat de notificări și de sisteme antrenate să declanșeze reacții emoționale, în logica lui Daniel Kahneman, sistemul nostru de gîndire rapidă e activat și exploatat sistematic: platformele nu urmăresc reflecția, ci reflexul impulsiv.
Nu mai cîntărim din pluralitatea vocilor care se întîlnesc pe același subiect de interes general, ci, paradoxal, pe internet devenim captivii unor selecții informaționale efectuate de mașini inteligente.
Articolul integral poate fi citit în revista Dilema, An III, no. 109, 16-22 aprilie, pag. 11.