Antonio Momoc
Criza de înceredere în jurnaliști are cauze diferite. Presiunea rețelelor sociale asupra jurnalismului de aclitate este una din ele. Mai sunt presiunile economice și politice.
La conferința Europeană a Sociologilor care a avut loc la Porto în ultima săptămână din august, am prezentat comunicarea științifică “Digital Transformations And The Crisis Of Trust In Journalists. Tensions Within The Liberal Economic Model Of The Press ” despre modele de afaceri în media și cum evoluează jurnalismul la presiunea platformelor digitale.
Între 27-30 august 2024 a avut loc la Universitatea din Porto ESA 6th conference, intitutală “Tension, Trust and Transformation”. Am fost acceptat la panelul RN18 Sociology of Communications and Media Research, Critical Media Sociology Perspectives on Tensions, Trust and Transformation, care s-a derulat la Facultatatea de Arte și Științe Umaniste.
IPOTEZA
Pe scurt, ipoteza mea e că mass-media funcționează pe piața liberă a ideilor într-un model neoliberal de afacere bazat pe audiență și rating. Cu cât ai mai multă audiență cu atât mai multă publicitate și venituri din advertising. Conținutul exagerat, proasta calitate și vulgaritatea, comercializarea, cancanul, bârfa, senzaționalul, minciuna, scandalul atrag mai multă atenție decât știrile culturale, informațiile verificate, dialogul civilizat și chiar adevărul. O vedem în audiențele posturilor TV de știri. Arareori brandurile sau agențiile de publicitate & media se distanțează ori nu se (mai) asociază cu organizații media pe motive etice, evident că numerele mari ale telespectatorilor sunt mai importante decât calitatea conținutului.
Teoria spune că jurnalismul răspunde în fața publicului și servește interesului public. La manual scrie că jurnalismul presupune informare corectă, credibilitate, verificarea informațiilor, documentare, prezentarea punctelor de vedere ale părților implicate, chestionarea propriilor prejudecăți, chiar și atunci când nu aduce audiență. Realitatea e că uneori jurnalismul de investigație atrage și ceva audiență și, în cazul presei video alternative online, și numeroși cititori.
CERCETAREA
În fapt, presa înseamnă mainstream și alternativ, (indiferent de medium, tv, radio, print și online), jurnalism de calitate, dar adeseori vedem și jurnaliști slab pregătiți dar de succes, uneori prost plătiți, dar care își acceptă soarta, yes-meni, propagandiști (nu doar la televizor, ci și pe net) sau pur și simplul indivizi random care se folosesc de eticheta de ziarist pentru a face propagandă vânzând opiniile drept informații. Unele televiziuni de știri sau site-uri de știri nu sunt tocmai transparente cu privire la finanțare, la banii care vin din publicitatea de la partidele politice.
Observația dela care pornesc în acest studiu este că platformele digitale au adus presiuni suplimentare asupra presei. Oamenii citesc știrile pe rețele sociale și doar uneori merg și la sursa originală sau la site-urile organizațiilor media care le-au cules, verificat, produs, publicat. Asta înseamnă mai puțini bani pentru jurnalisștii care au muncit pentru culegerea și verificarea informației și mai mult conținut și monetizare pentru companiile Big Tech. Pentru a face față concurenței dinspre campaniile Big Tech, unele organizații media scriu online mai degrabă pentru algoritmi decât pentru interesul public. În acest context, educația media și educația digitală nu mai sunt mofturi.
CONCLUZII
În fine, conferința ESA, la Universitatea din Porto, am prezentat o cercetare aflată în derulare despre ce cred jurnaliștii români despre presiunile politice și competiția economică cu platformele digitale în presa din România. Cei mai mulți nu văd o problemă în a promova materialele lor pe platforme digitale, nici în a abandona stilul neutru sau obiectvitatea în favoarea unuia caustic, subiectiv și militant pe rețele sociale.
În foto sunt împreună cu colegi cercetări în științele comunicării și sociologi din România, Slovenia, Polonia, Croația, Rep. Moldova. Toți au semnalat salariile tot mai mici din presa națională și regională, scăderea încrederii în jurnaliști, dispariția presei locale (mai ales cea tipărită) și presiunile tot mai dure dinspre oameni de afaceri și politicieni asupra jurnaliștilor.
