Antonio MomocMedii noi de comunicare, politicieni de rit vechi: Donald Trump, Boris Johnson, Nigel Farage, Beppe Grillo, Viktor Orbán, Jair Bolsonaro, Jordan Bardella, Diana Șoșoacă sau George Simion sînt figuri politice ale noului val.
Prezenți pe rețele sociale, acești politicieni setează agenda media tradițională, cu conținut antisistem, pe care îl postează pe conturile lor online, distribuie știri false, conspirații sau informații dubioase, fac spectacol politic cu afirmațiile lor scandaloase, disprețuiesc trend-ul corectitudinii politice, își ridiculizează sau denigrează adversarii.
Țintele preferate ale atacurilor populiștilor sînt minoritățile de orice fel, experții, parlamentarii, jurnaliștii, media progresistă. Populiștii 2.0 își hrănesc electoratul cu ura față de membrii Guvernului sau ai puterii politice și cresc în sondaje și în preferințele electoratului cu mesaje antielitiste și revanșarde.
Comunicarea politică în era platformelor digitale, marcată de modelul de business al social media, dominată de conținut vizual subliminal și instigator, conform cu prejudecățile user-ilor și alimentîndu-le fricile, a democratizat și a enclavizat totodată accesul alegătorilor la spațiul public. Vechea comunicare politică depindea de marile mitinguri cu alegătorii și se punea în scenă în piață sau pe stradă.
Articolul a fost publicat integral în revista Dilema. Poate fi accesat gratuit aici.