Antonio MomocAutoritatile mentin alerta de calatorie in Kirgizstan pe site-ul MAE si avertizeaza cetateanul roman cu un SMS la intrarea in tara ca, in caz de urgente, Romania are cea mai apropiata ambasada la vecinii de la nord, in Kazahstan, Astana. Nu m-am simtit amenintat cat am stat in Bishkek, dar la intrarea la hotel autoturismele erau verificate la bariera cu detectorul de metale, deoarece gazdele se tem ca strainii pot fi tinte ale atentatelor.
Am vizitat Kirgizstan imediat dupa atentatele de la Bruxelles si inainte de reizbucnirea conflcitului din Nagorno-Karabakh dintre Armenia si Azerbaidjan. Am raspuns invitatiei OSCE Academy de a sustine un training pentru jurnalisti din Asia Centrala. Sesiunea mea a urmat dupa cea a jurnalistului Onnik James Krikorian, freelancer si colaborator al BBC, stabilit de 10 ani in Georgia, Tbilisi.
Jurnalistii kirgizi sustin ca tara lor ar fi cea mai democratica din regiune. Totusi rapoartele organizatiilor internationale pentru drepturile omului amendeaza Kirgizstan pentru ca in Parlament au existat propuneri legislative precum aceea de a pedepsi opiniile favorabile minoritatii LGBT. Mi-am amintit ca pana nu de mult si in Romania homosexualitatea era pedepsita de legea penala. Abia in 2001 Guvernul Romaniei a adoptat o ordonanta care a abrogat articolul 200 din Codul Penal. Romania a trebuit sa elimine articolul 200 pentru a respecta criteriile politice de la Copenhaga stabilite pentru integrarea in Uniunea Europeana care prevad „respectarea si protectia minoritatilor”. In schimb Kirgizstan a devenit membru al Uniunii Economice Eurasiatice, o piata comuna alcătuita din 5 state eurasiatice, in frunte cu Rusia.
Recunoasterea drepturilor pentru minoritatile sexuale s-a castigat greu in Romania, cu opozitia puternica a influentei Biserici ortodoxe. In ultimii ani, minoritatea LGBT a fost tratata cu ostilitate de organizatiile crestine radicale cand membrii comunitatii gay au defilat in Bucuresti la marșul diversitatii.
In Parlamentul kirgiz s-a dezbatut propunerea ca orice incercare de a apara minoritatile sexuale sa fie interzisa si condamnata ca propaganda pentru LGBT. Legea nu a fost inca aprobata, dar discursul public dominant este unul anti-gay.
Potrivit organzatiilor internationale de aparare a drepturilor omului, tortura este azi un instrument folosit de politia kirgiza impotriva minoritatilor etnice, in special asupra uzbecilor. Pana recent, CEDO condamna si Romania pentru rele tratamente si discriminare fata de minoritari romi batuti in timpul unor razii ale politiei.
Intr-adevar, comparata cu vecinii sai, Tajikistan sau Kazahstan, Kirgizstan pare a fi un stat democratic. Cel putin despre aceste probleme se discuta liber in Bishkek. Alegerile recente din Kirgizstan au fost „competitive” in opinia observatorilor internationali. Kazahstan, pe de alta parte, a fost acuzat ca a organizat alegeri parlamentare de fatada, si a mentinut majoritatea favorabila autocratului presedinte Nursultan Nazarbayev care nu renunta la functie de 25 de ani.
Prin Constitutie actualul presedinte kirgiz, Almazbek Atambayev, nu are dreptul decat la un singur mandat de 6 ani. Revolutiile din Kirgizstan care par sa aiba loc o data la 5 ani din pricina unor lideri care nu vor sa renunte la putere i-a obligat pe kigizi la aceasta norma constitutionala. Acelasi Atambayev a apropiat recent tara de Rusia si s-a distantat de SUA.
Cativa oengisti din Kazahstan mi-au marturisit ca au participat la trainingul initiat de OSCE pentru a intelege care sunt metodele pe care sa le preia jurnalistii din tara lor astfel incat sa nu mai scrie critic la adresa Presedintelui. Ei cred sincer ca a limita critica presei inseamna „a proteja” jurnalistii. Nu le-am fost de folos. Ziarele sunt inchise azi in Kazahstan daca jurnalistii critica puterea, iar pedeapsa poate ajunge pana la 10 ani de inchisoare. Unii jurnalisti kazahi care au relatat anul trecut despre protestele pasnice din Astana au fost acuzati de „santaj” si au fost condamnati la 8 ani de inchisoare.
Solutia pe care o sustineau kazahii participanti la training pentru contracararea zvonurilor sau intoxicarilor online este cenzura. Am sustinut in zadar ca cenzura, mai ales pe internet, este inutila sau ca critica guvernului este benefica democratiei. Multi participanti mi-au explicat ca influenta Rusiei in presa lor natională este atat de mare sau ca propaganda pentru jihadismul islamic este atat de periculoasa, incat cenzura din partea statului si pedepsele pentru delict de opinie sunt justificate si binevenite. Mai ales daca pedepsele la adresa ziaristilor vin in numele luptei impotriva terorismului. Iar terorismul este definit intotdeauna in acea parte de lume de catre autoritati. Autotitati nu tocmai democratice.
Folosindu-se de suspiciunea sau pretextul ca imanii minoritatilor naționale ar fi extremisti, autoritatile kirgize aresteaza sau inchid lideri religiosi. Fara educatie, somere, cu o situatie materiala precara, femeile kirgize sunt atrase de promisiunile gruparilor radicale jihadiste. Aceasta este una din cauzele care au justificat debaterea in Parlament a unei legi care interzice femeilor cu varsta sub 23 de ani sa calatoreasca in strainatate fara acordul tatalui sau fara sa fie insotite de un barbat „gardian”.
In Tajikistan, in incercarea de a separa religia musulmana de stat, autoritatile laice au interzis purtarea valului negru, a hijabului, mai intai in scoli, apoi pe strada si in spatiile publice. In demersul de a seculariza o societate majoritar islamica, autoritatile din Tajikistan i-au agresat pe musulmanii traditionalisti care poarta barbi si au inchis moschei. Dar campania anti-hijab a atras nemultumirea multora dintre musulmanii majoritari si, ca efect de bumerang, i-a radicalizat si i-a împins spre grupari teroriste. O propunere recenta a Ministerului Justitiei a fost ca numele arabe sa nu mai fie inregistrate in registrul civil, iar numele celor care suna prea arab in certificatul de nastere sa fie inlocuite cu cele care suna tajik.
Daca cineva ar compara astazi Romania – stat iesit in 1989 din comunism – cu aceste tari fost sovietice din Asia Centrala, din perspectiva libertatilor civice, tara noastra ar parea un model de democratie occidentala. Sigur, avem inca numeroase exemple de intoleranta, sanctionate de institutii interne precum Consiliul National pentru Combatere a Discriminarii.
Respectarea unei Constitutii laice care protejeaza drepturile si libertatile civile si politice pentru minoritati sexuale, religioase sau etnice sunt esenta democratiei moderne. Intoarcerea la anii 90, cu conflicte interetnice sau sociale, cu mineriade, cu o justițte supusa politicului, cu discriminari pe criterii de gen sau de orientare sexuala, ne-ar propulsa acolo unde sunt astazi Kirgizstan, Kazahstan sau Tajikistan. Educatia civica va maturiza tanara noastra democratie, va consolida treptat institutiile si ne va integra intr-o Uniune Europeana care momentan sufera o serie de crize din care putem iesi mai puternici. Esecul integrarii ar insemna sa ne intoarcem de unde am plecat.