Antonio MomocFilmul „No”, regizat de Pablo Larraín, cu Gael Garcia Bernal în rolul principal, prezintă clipurile și campania Referendumului din Chile din 1988. Pe scurt, după 15 ani de la dictatura militară impusă prin lovitura de stat din 1973 împotriva Președintelui ales democratic, Salvador Allende, Augusto Pinochet a pierdut suportul americanilor și s-a văzut nevoit la presiune internațională să-și legitimeze regimul pe care unii analiști l-au catalogat drept fascist.
Guvernul neoliberal a chemat poporul la Referendumul în care populația trebuia să spună „Da” sau „Nu” continuării cu Pinochet în frunte pentru încă 8 ani. După ce publicitatea politică a reintrat în legalitate, în săptămânile din campania electorală fiecare dintre cele două tabere – „DA” și „NU” – a primit în fiecare seară câte 15 minute de timp de emisie pentru difuzarea de reclame pro sau contra regimului lui Pinochet.
Guvernul dictatorului Pinochet avea mai ales sprijinul clasei de sus, a patronilor și a comunității de afaceri. Politica economică a dictaturii de dreapta a însemnat: liberalizare economică, privatizarea companiilor de stat și stabilizarea inflației. Chiar dacă 40% din populație trăia la limita sărăciei, Chile era o țară stabilă macroeconomic, iar restul populației trăia relativ bine și în consecință sprijinea regimul militar.
Opoziția a încredințat unui creativ dintr-o agenție de publicitate campania politică „NU” împotriva regimului dictatorial. Actorul mexican Gael Garcia Bernal joacă rolul lui Rene, un creativ agnostic din punct de vedere politic. Din film reiese că, în urma cercetărilor de teren și a focus-grupurilor, publicitarii au ajuns la concluzia că pentru a câștiga campania împotriva lui Pinochet trebuia mers pe un mesaj moderat și chiar cu umor.
Voi prezenta filmul „NO” săptămâna viitoare, la cursul meu de „Publicitate politică”.