Antonio MomocPe televiziunile de știri, în prime-time, gazdele talk-show-urilor politice se miră cum de marșul de fiecare duminică de septembrie (îndreptat împotriva exploatării aurului cu cianuri de la Roșia Montana) și protestele din Piața Universității împotriva RMGC sunt posbile în absența unor lideri formali care să organizeze și să mobilizeze așa cum făceau foștii lideri de sindicate deveniți politicieni, Victor Ciorbea sau Miron Mitrea, cu sindicatele din transporturi. Se sugerează subtil că actualii lideri ai protestatarilor fie sunt lași nearătându-și fața, fie sunt cumpărați și din acest motiv ar fi conspirativi. Criticii protestatarilor sunt aceleași figuri mediatice care lăudau protestele din Piața Universității în ianuarie 2012 și care îi înjură pe aceeași protestari în septembrie 2013. Puterea politică este astăzi, într-adevăr, alta.
Răspunsul la mirarea gazdelor acestor emisiuni față de mobilizarea pe social media este foarte simplu: organizarea în era 2.0 nu mai este pe verticală ca la partid sau ca la sindicat. Mobilizarea si organizarea în epoca social media se fac pe orizontală și funcționează eficient tocmai pentru că acum nu mai există gatekeeperi ca liderii de la tv sau liderii de sindicate (personaje lipsite azi de credibilitate). Protestele sunt mai bine organizate astăzi pentru că pe rețele sociale oameni obișnuiți sunt cei care se adresează direct prietenilor lor reali și celor cu care împart aceleași valori. Pe Facebook sau Twitter cetățeanul este liber, este autonom și nu acționează la ordin de partid. Oamenii ies în stradă tocmai pentru că pe Facebook se vorbește liber despre problemele lor reale, în vreme ce agenda media tradițională (a televiziunii, în special) nu mai este agenda cetățeanului. Subiectele din presa tradițională (selectate de jurnaliști) pot fi mult mai ușor ignorate astăzi de către utilizatorul de internet deoarece sursele de informare online sunt mult mai credibile și mai aproape de interesele omului obișnuit.
Cetățeanul care se manifestă astăzi pe Facebook și apoi în piața publică este mult mai autonom și resimte mult mai puțin influențele colective (de masă): el este influențat mai ales de grupul restrâns de prieteni, de familie și de cunoscuți și mai puțin de minciunile politicienilor, de ideologia de partid sau de alți stimuli psihici colectivi pe care încearcă să îi manevreze cei care se adresează audiențelor largi folosind televiziunea (jurnaliști sau polticieni).