Antonio MomocScandări, lozinci, ritmuri latino-americane pe stadioanele din Argentina şi din Italia. Isterie. Fanii vor să îl atingă. Cântăreţii ambulanţi din pieţe îi scriu imnuri. Câteva mii i se închină literalmente ca unui Zeu. În filmul Maradona îşi dau întâlnire spiritul balcanic-vulcanic al lui Emir Kusturica cu spiritul „exploziv” sud-american al butoiaşului Diego Armando Maradona.
Pelicula a fost proiecatată duminică seară la Eurocinema Tinerimea Română, într-o sală de teatru cu o capacitate de peste 100 de locuri, în care erau probabil 10 spectatori: studenţi la Artă şi Film, ziarişti, vreo doi elevi, intraţi pe gratis. Cu Maradona, Kusturica n-a mai avut parte de succesul de casă pe care l-a cunoscut la noi cu filmul Black cat, White cat. Cel din urmă era o comedie, Maradona este mai degrabă un documentar.
E un film despre fotbalistul, artistul, prezentatorul şi gazda de emisiuni Maradona. Dar este şi un film despre omul Maradona, tată a două fete şi soţ. Kusturica povesteşte nu doar viaţa lui Marado, ci viaţa argentinienilor în jurul fotbalului. Deşi nu se pomeneşte despre Pele, filmul vorbeşte despre America Latină, despre sărăcie, despre speranţă, despre omenie, despre revoluţia lui Che Guevara, despre iluzia socialismului cubanez, despre Fidel, despre Chavez, despre un altfel de lider în regiune, despre un altfel de reprezentant al poporului: Zeul Maradona.
O ţară mică, învinsă în războiul Malvinelor cu super-puterea Marea Britanie în 1982, învingea Anglia prin fotbal la Cupa Mondială, în Mexic, 1986. Goal of the century este un fel de leit-motiv al filmului. Eroul Argentinei este zeul revoluţionar Maradona. Iar zeilor le este totul permis şi totul iertat. Margaret Thatcher, Tony Blair, George W. Bush sunt ironizaţi de la început la sfârşit, deşi sunt mai degrabă personaje secundare în filmul lui Kusturica.
Biserica lui Maradona în care „preoţii” oficiază căsătorii pe un stadion unde trebuie să înscrii cu „Mâna Domnului”, poate părea hilară, deşi credincioşii ei sunt chiar fanatici şi bun „maradonieni”. Dar ceea ce impresionează până şi pe cel mai băşcălios specator este replica omului care recunoaşte cât de mare fotbalist putea fi dacă nu s-ar fi drogat. Şi totuşi ce mare fotbalist este!
Marado, Marado!!
raluca
Kusturica face filme pe banii capitalistilor occidentali si se pretinde socialist??
Rares
Toni, cum se numea filmul de la tine, cu acel copil care iesea din buda pentru un autograf?…Se gaseste pe net?
Antonio Momoc
Se cheama Slumdog Millionaire si a luat 8 premii Oscar printre care cel mai bun film al anului!
meseriashul
premiul PENTRU cel mai bun film!
diva
Tareee, meseriashule, la ce te astepti de la unul care nu e „fraer”/corect FRAIER (din germ. Freier) ?!
Hmm….:(
alex
A citit cineva numarul din Dilema, „Jmekeri si fraeri”? Unii au scris pe tema asta acolo… mai documentat un pic, daca se poate:)
meseriashul
@diva – Dacă ai fi văzut filmul, ai fi înţeles că e un citat: „Fraeri” erau, în opinia ultrasului, cei care nu săreau împreună cu ceilalţi suporteri. Fraieri îi poţi considera, într-adevăr, pe cei care sar, pe huligani! Trebuie să vezi filmul, e chiar mişto!
@ raluca – nu se consideră nimeni socialist! Eticheta asta nu e pomenită în filmul lui Kusturica! Sunt „revoluţionari sau luptători pentru libertate”. !
Vorbiţi aşa urât şi mai pretindeţi că aveţi şi facultate:)
Nenică, a văzut cineva filmul ăsta, cu excepţia adminului?
diva
@ Meseriashul – Mulţam fain pentru lămuriri, deh, aşa se-ntâmplă atunci când nu sunt folosite ghilimele, caractere cursive ori referenţialitate contextuală…dai naştere unor ambiguităţi. 🙂
Nu ştiu cine face parada cu background-ul său …
Tu ştii să foloseşti ghilimele (explicativ).
Da, voi încerca să vizionez acest film.Sper să merite osteneala! 🙂
Antonio Momoc
Pentru cine nu are bani de bilet, filmul „Maradona” poate fi văzut de luna aceasta la HBO! Vizionare plăcută!