Antonio MomocNu sunt un mare fan al capitalei. Sunt bucureştean prin naştere, dar prea puţin mă atrage Bucureştiul. Este frustrant atunci când vine cineva din provincie sau din străinatate pentru prima oară în Bucuresti, România şi mă întreabă ce poate vedea în afara de Casa Poporului. „Multe lucruri”, zic, „care nu sunt pe hartă”. Pe harta administraţiei publice.
Îmi plac mult mai mult decât Bucureştiul: Clujul, Sibiul, Timişoara, Brasovul, Iaşiul. Apreciez traficul intens doar la orele de plecare sau venire de la serviciu (în Bucureşti se circula greu, nervos şi haotic chiar şi noaptea, în provincie este mai mult bun simţ, calm şi cumpătare), străzile şi pieţele neaglomerate, arhitectura, clădirile vechi, culorile vii, bisericile sau catedralele, aerul istoric, curaţenia.
Şi totuşi nu sticlele de plastic sau hârtiile jegoase ale ambalajelor aruncate pe liniile de tramvai mă deranjeaza cel mai mult în Bucureşti. Nici blocurile gri cu mormane de gunoi în grădină, cu mâncători de seminţe şi băutori de bere în faţa scărilor păzite de câinii vagabonzi. Nici vagoanele de tramvai supraaglomerate, cu oameni înghesuiţi ca sardinele şi cu mirosuri acre de transpiraţie sau usturoi. Nici claxoanele permanente ale unor şoferi frustraţi că se pleacă de la stop o secundă după verde, ori de străzile prost asfaltate unde se circula mai mult în relanti. Nici praful de aici, nici gunoiul, nici noxele.
Cel mai mult mă deranjează în Bucureşti agresivitatea, mârlănia, autosuficienţa, răutatea, nepăsarea şi graba bucureştenilor. Unde se grăbesc bucureştenii de sunt atât de nervoşi şi frustraţi tot timpul?
Acum câteva zile am fost din nou la Cluj. Mirarea mea era a unui cetăţean care parca vizita o altă ţară. Ciudat, dar la Cluj nu se depăşea coloana la semafor. Şi mai ciudat: nici pietonii nu traversau pe roşu, nici câinii vagabonzi nu muşcau turiştii japonezi. Ca şi când aveau tot timpul din lume la dispoziţie pentru întrebările mele naive de turist, clujenii mi-au oferit cu răbdare informaţii despre oraş, chelnerii au sosit imediat la masa mea sa îmi ia comanda, iar pe străzi resturile menajere sau ambalajele cutiilor de ţigări nu fluturau în vant (aşa cum înainte de fiecare ploaie văd pungile de plastic zburdând în vazduhul capitalei, aterizând în copaci).
Mult mai senini, mai calmi şi, simplu spus, mai civilizaţi sunt oamenii obisnuiţi în Cluj. Ceea ce vă doresc şi dumneavostră!
iulia
In Bucuresti nu doar bucurestenii sunt cei nervosi si frustrati. Cei mai multi nervosi sunt din afara Bucurestiului. Sunt cei care vin si se stabilesc in Capitala si sustin ca orasul asta e cel mai murdar din tara si din Europa (ceea ce nu este fals), dar tot ei contribuie la denaturarea acestui oras.
Cei veniti din provincie spun ca bucurestenii sunt rai, ei devin si mai rai, cred ca ii inraieste orasul asta.
Nu ii iau in brate pe bucuresteni (nu exista bucurestean suta la suta), dar am vazut foarte multi tineri veniti din provincie si care aveau o educatie aparte, calm, dar care s-au schimbat brusc si nu in bine.
In tara, oamenii sunt mai ordonati (deocamdata).
Rrarresh
corect. pe acei oameni din provincie ii numim tarani. Domn’ profesor, am o explicatie pentru faza cu ‘obtiunea’. Se grabea..Si cum b si p sunnt alaturate pe tastatura…
nelli
eu, caci am locuit si la cluj, si la timisoara, sunt curios, cum e bucurestiul. prietenii mei stabiliti acolo spun ca pentru un ardelean crescut pe baza regulilor stricte prusiane e o experienta nemaipomenita. ei adora bucurestiul.
admin
Iulia, nu stiu pe ce te bazezi?!
Ca unul care sunt in trafic 3-4 ore pe zi, iti pot spune ca numerele de masina ale celor care claxoneaza, trec pe rosu sau fac accidente usoare nu sunt de provincie, ci de Bucuresti.
Pe mine ma intereseaza mai putin cat la suta e bucurestean unul sau altul (nu stau sa verific cine sunt stramosii fiecaruia si de cate generatii e in Bucuresti). Ce vad eu in Bucuresti, nu am vazut in alta parte, atata tot.
Ai dreptate Rarresh… sunt foarte apropiate cele doua litere pe tastatura!
Nelli, si eu ador intr-un fel Bucurestiul. Poate voi scrie o data ce ma atrage la capitala. Pana una alta, sunt atatea mizerii aici….