O dezbatere despre misiunea facultății și viziunea decanului FJSC despre rolul presei tradiționale, al jurnaliștilor profesioniști și al educației media în societatea democratică.
Zbor deasupra unui cuib de coachi este singura emisiune din Romania despre training si coaching și probabil unica de acest gen din Estul Europei. Cu un titlu inspirat din filmul Zbor deasupra unui cuib de cuci de Milos Forman, cu Jack Nicholson in rolul principal, emisiunea de la RFI este moderata de coach Mirel Bran și coach Cristian Nicolae si poate fi ascultata in fiecare vineri de la ora 13.30.
Ascultător fidel de RFI, m-a bucurat invitatia celor doi realizatori si am acceptat sa merg la o dezbatere despre care am crezut initial ca va fi mai mult despre coaching, despre programe de instruire sau despre abilitatile pe care le dezvolt la trainingurile mele de Public Speaking, Prezentari cu impact, Managementul reputatiei online, Inteligenta emotionala in leadership, dar care s-a dovedit a fi pana la urma mai mult un interviu-provocare despre viata profesionala a trainerului si descoperirea sinelui. Va invit sa o urmariti si sa va bucurati de acest “randez-vous despre invat si dezvat in de-ale vietii” asa cum m-am bucurat si eu.
24 martie 2011
“Cum arata Romania din primul birou editorial romanesc deschis la Bruxelles”
Jurnalistul Ovidiu Nahoi, redactor-sef la Adevarul Europa si Simona David, director Corporate Affairs la Adevarul Holding au vorbit la prima editie din 2011 a Serilor FJSC despre primul birou editorial romanesc pe care Adevarul Holding l-a deschis la Bruxelles in noiembrie anul trecut.
Ovidiu Nahoi a punctat ca Bruxelles este un “oras birou in care a vazut cei mai multi oameni taraind valize si serviete” si ca 80% din legislatia Romaniei se face acolo. De asemenea, in Bruxelles, exista cea mai mare adunare de presa din lume, aproximativ 3000 de jurnalisti acreditati făcandu-si simtita prezenta la institutiile Uniunii Europene. In fiecare zi, au loc cate 100 de evenimente la care oamenii de presa sunt invitati sa participe.
Ovidiu Nahoi si Simona David au vorbit despre avantajele pe care le-ar putea avea jurnalistii romani o data cu deschiderea unui birou editorial la Bruxelles: acolo exista conditii bune pentru jurnalisti, exista o zona de comunicare online foarte buna, exista o incredere reciproca intre presa si politicieni, o cantitate de informatii surprinzătoare si din aceasta cauza jurnalistul trebuie sa fie atent la ceea ce selecteaza pentru a transmite publicului de acasa. Exista si dezavantaje la Bruxelles: birocratia si barierele unui limbaj rigid, folosit mai ales de comisarii europeni.
Ziaristul Ovidiu Nahoi a invocat si cazul europarlamentarului roman Adrian Severin pentru a ilustra diferentele de abordare de comunicare dintre politicienii romani si straini: politicienii de la PSD si-au inchis telefoanele dupa izbucnirea scandalului, in vreme ce europarlamentarii altor state au organizat o conferinta, au trimis materiale video si declaratii scrise jurnalistilor, au dat dovada de transparenta maxima. Simona David i-a invitat pe studentii de la jurnalism sa se înscrie la un program de internship. Pentru a participa, cine este doritor trebuie sa trimita pe adresa de e-mail cariere@adevarulholding.ro un CV si o scrisoare de intentie in care sa povesteasca de ce doreste un internship la Adevarul!
Despre eveniment au scris si ziaristii de la Adevarul.
(Fotografii realizate de Irina Prisacariu)
13 aprilie 2011
“Pap Pics – Jurnalism investigativ sau presa de scandal?”
Invitatul Bill Averry, jurnalist la Pap Pics (Paparazzi Picture Agency – Agentie din Londra, fost fotograf pentru cotidianul The Sun vreme de 10 ani) si Razvan Voicu, jurnalist roman colaborator la PapPics au dezbatut cu studentii FJSC despre cum sunt perceputi paparazzi in occident si in Romania.
Bill Averry a punctat ca paparazzi nu inseamna doar sa apesi pe un buton, ci presupune multa munca de investigatie pentru care trebuie sa ai anumite calitati de ziarist. Un paparazzo trebuie sa gaseasca povestea, sa fie curios in legătura cu povestile din media. Bill Avery spunea ca nu e posibil sa afirmi ca nu gasesti poveşti in Romania, cand in tara noastra exista atatea scandaluri, atatea probleme economice, fapte de coruptie etc. Concluzia lor: un paparazzo este vazut prost la noi pentru ca este confundat cu fotografii de la rubrica monden.
Razvan Voicu a oferit numeroase exemple de vedete care au facut orice a fost necesar sa fie cunoscute de publicul larg, printre care Bianca Dragusanu si Monica Columbeanu. Paparazzi ajuta la randul lor starurile sa se faca cunoscute, presa avand nevoie de astfel de personaje pentru ca vand. Pentru vedete nu conteaza dacă publicitatea este pozitiva sau negativa, important este sa vorbim despre ele. Multe vedete din Romania vor sa apara pe prima pagina sau in prime-time si de aceea ii cauta pe paparazzi si le fac agenda.
Bill Avery a argumentat ca jurnalistii de la Pap Pics nu cauta povesti doar din sfera mondena, ci si din cea sociala sau politica. Acesti jurnalisti folosesc fotografiile pentru a demonstra ca ceea ce publica ei este adevarat. Cea mai mare problema pe care a intampinat-o jurnalistul britanic Averry in tara noastra este ca nu gaseste oameni cu care sa lucreze. Cei care doresc un job la PapPic trebuie doar sa dea un email la adresa info@pappics.co.uk.
(Fotografii de Irina Prisacariu)
19 octombrie 2011
“Secretele unui interviu cu Presedintele”
Luca Niculescu (RFI, TVR, Digi 24) a urmat cursurile Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii‚ Universitatea din Bucuresti, promotia 1995. Nu a intrat la FJSC din prima incercare, dar daca ar fi sa o ia de la capat, ar da admitere tot la FJSC. Se mandreste cu aceasta facultate, a invatat notiunile de baza ale profesiei sale aici, si-a insusit cultura profesionala si face jurnalism de informare pentru ca la cursurile FJSC a asumat regula jurnalismului de calitate ca genul de opinie nu se amesteca cu cel de informare.
Este redactor sef la RFI si realizator-moderator al unei emisiuni de politica externa la TVR. Nu isi exprima in programele sale opiniile politice, cum elegant refuza sa o faca chiar si atunci cand scrie editoriale la Dilema veche. Afirma cu mandrie ca a rezistat oricarei tentatii, ca nu a facut compromisuri si nu a cedat presiunilor redactionale sau politice. Nu preda intrebarile niciodata invitatilor sai înainte de emisiune si se ocupa/ se asigura personal de prezenta invitatilor in studio.
Luca Niculescu a primit mai multe premii pentru radio şi televiziune: premiul (Asociatiei Profesionistilor din Televiziune) APTR 2008 pentru talk-show si premiul APTR 2011 pentru emisiune-magazin. Institutul European din Romania l-a desemnat in 2010 Personalitatea Europeana a anului. Dar la FJSC a vorbit cu modestie despre ce inseamna pentru el sa fie jurnalist si despre oportunitatea pe care o ai in aceasta profesie de a sta de vorba de la egal cu cei mai puternici oameni ai lumii.
Intitulata “Secretele unui interviu cu Preşedintele” dezbaterea nu a fost una dedicata exclusiv talk-show-lui cu Traian Băsescu. Cu umor si echilibru, Luca a marturisit ca are mereu emotii in direct, ca nu doarme prea bine inaintea unui interviu cu personalitati de prim rang, ca nu e prea spontan si tocmai din acest motiv asi pregateste temeinic interventiile si ca isi face auto-critica dupa emisiuni in legătura cu intrebarile pe care nu le-a adresat la timp sau la momentul oportun.
Realizator de emisiuni de politica externa, Luca Niculescu nu a ezitat sa vorbeasca despre imaginea Romaniei in presa occidentala, in special in cea din Franta, precum si despre criza financiara internationala. Jurnalistul a analizat si scenariile posibile in legatura cu viitorul sau destramarea Uniunii Europene si a zonei euro, insitand pe falsitatea mitului ca statul-social s-ar afla la originea crizei si pe importanta ca statele din zona euro sa identifice solutii politice si economice solidare pentru salvarea de la faliment a statelor componente care au preluat datoriile bancilor private.
(Foto de Alexandru Matei)
23 octombrie 2011
Un brand: “Romania, te iubesc!”
Un inger l-a sfatuit pe Alex Dima (ProTV) sa aleaga profesia de jurnalist dupa ce urmase cursurile Seminarului Teologic si dupa ce a predat vreme de un an ora de religie la clasele primare. Acest inger este sotia lui care s-a ridicat la cer dupa ce s-a stins dramatic intr-unul din spitalele din Romania. Aceasta este marturisirea pe care Alex Dima a facut-o in fata studentilor FJSC.
Alex Dima a fost cum e firea lui: emotionat, direct, sincer, modest, plin de umor, spontan, profesionist. A comentat cateva din materialele sale de la “Stirile ProTV” si de la “Romania, te iubesc”: orfanii crescuti de preotul din Valea Screzii, canicula in Clejani, masacrul asupra padurilor din Bihor, Harghita si Covasna.
A vorbit despre experienta sa kafkiana dintr-o televiziune condusa de Silviu Prigoana (Realitatea TV in 2002, acolo unde a fost coleg si cu moderatorul evenimentului Serile FJSC). S-a confesat cum a trecut de la salariul de profesor de 70 de euro, la cel de jurnalist. A dezvaluit cum s-a nascut “Romania, te iubesc” si ce rol a jucat “shogunul” ProTV, Adrian Sarbu. A povestit cum ajunge el la un subiect, cum si cat se documenteaza, cum obtine informatia, cum fura constant meseria de jurnalist. O ancheta la “Romania, te iubesc” inseamnă doua luni de documentare si peste 70 de ore de filmare bruta. O stire sau un reportaj pentru “Stirile ProTV” il costa doua ore.
Studenţii FJSC au scris pe facebook ca Alex Dima este genial. Nu-i contrazic, dar cred ca mai curand ei au simtit emotia profunda si pasiunea nebuna cu care Alex Dima isi face meseria. Zi de zi, Alex Dima este indragostit de munca lui, de viata de reporter. La Serile FJSC fiecare vizionare de material semnat Alex Dima a fost urmata de ropote de aplauze, iar la final s-a aplaudat ca la opera, in picioare. Au fost doua ore de dezbateri. Si pentru căa unii studenti nu s-au saturat, au mai petrecut o alta ora la povesti cu Alex Dima despre viata de la filmare.
(Foto de Bute Cezar Constantin)
23 noiembrie 2011
“De la rapirea jurnalistilor in Irak la primul WikiLeaks din Romania”
Ovidiu Ohanesian a povestit la Serile FJSC despre zona ascunsa, sumbra, mai putin discutata a meseriei de jurnalist, a jurnalismului care investigheaza acolo unde accesul la informatii i se refuza prin secretizare. Despre inceputurile carierei sale, Ohanesian a precizat ca nu a urmat o facultate de profil, ca a incercat mai multe meserii si pana la urma a absolvit o Facultate privata de Management. Este jurnalist din 2003, de cand a trimis la ziarul “Romania Libera” informatii despre combinatul Krivoi Rog din Ucraina. Interesul opiniei publice pe tema acestui subiect a dus la angajarea lui la ziar, la sectiunea investigatii.
Jurnalistul a marturisit ca a preferat intotdeauna sa isi desfăşoare munca de teren in zone saracacioase, de conflict, precum Orientul Mijlociu, Rusia, Afganistan, deoarece le vedea mult mai interesante decat pe cele stabile economic. La intrebarea din sala “Cum s-a alcatuit echipa de jurnalisti trimisi in Irak?” Ovidiu Ohanesian schitează un zambet. Isi aduce aminte apoi, cu putină indignare, de campania electorala din 2004 a lui Traian Băsescu si de promisiunile privind schimbarea institutiilor statului si a societatii romanesti.
La inceputul anului 2005 Ovidiu Ohanesian a primit din redactia ziarului RL propunerea de a merge in Irak impreuna cu ceilalti doi jurnalisti de televiziune – Sorin Miscoci si Marie Jeanne Ion, pentru a realiza un reportaj. Dupa cinci zile petrecute in Irak, cei trei au fost rapiti pe strada si racolati intr-o masina.
Ulterior, la intoarcerea in tara, jurnalistul a descris experienta rapirii in trilogia: “Amintiri din portbagaj”. Despre cele cincizeci si unu de zile (51) in care a fost rapit si pe care le-a petrecut flamand in subsolul unei ferme, jurnalistul vorbeste de parca ar povesti o piesa de teatru absurd: vanataile de pe fetele lor, urmele loviturilor care storceau lacrimi telespecatorilor din Romania erau un simplu machiaj; mesajul de salvare doar o simpla regie, iar rapitorii ii cereau indicatii cameramanului Miscoci privind utilizarea camerei video. Cu cat suspiciunile presei din tara privind veridicitatea acestei rapiri era pusa la indoiala, cu atat rapitorii ofereau un cadru cat mai realist: pe cameramanul Sorin Miscoci l-au imbracat in portocaliu pentru a sugera un ritual al mortii intalnit adesea in rapiri, iar pe Ovidiu Ohanesian nu l-au mai machiat, ci l-au lovit in realitate
Despre rapirile din Irak, Ohanesian a vorbit ca fiind niste „operatiuni speciale” care urmaresc scopuri oneroase, iar cei care se afla in spatele acestor operatiuni apar la televizor si vorbesc despre o lume mai buna. Ovidiu Ohanesian a povestit mai in gluma, mai in serios ca i-a gasit pe falsii rapitori pe Facebook unde apar in fotografii alaturi de familiile lor.
Mesajul lui Ovidiu Ohanesian catre cei care se indreapta spre profesia de jurnalist: “ Daca parintii si bunicii nostri au fost invatati sa fie mintiti, noi nu avem nici o scuza. Traim intr-o era informationala si trebuie sa stim daca este urmarit interesul public sau nu. Esenta acestei profesii consta in a deschide ochii opiniei publice.”
(Foto de Alex Matei)
7 decembrie 2011
HBO Romania – Despre productia documentarului “Lumea vazuta de Ion B”
Absolvent de FJSC, producatorul HBO, Aurelian Nica, le-a raspuns studentilor de la Jurnalism intrebarilor precum “Care e reteta succesului unui documentar?” si ”Cum de a trecut de la jurnalism la productie tv ?” Producatorul executiv, Aurelian Nica, a explicat in ce consta munca de productie si a aratat ca in ciuda prejudecatilor, “producatorul nu este doar omul cu banii”.
Dupa vizionarea documentarului ”Lumea vazuta de Ion B.” studentii au dorit sa afle ce s-a intamplat cu Ion B. si daca va exista o continuare a filmului care sa urmareasca viata artistului de dupa succesul international castigat din expozitiile in strainatate. „Eram in Elvetia si ne pregateam pentru o expozitie ce urma sa aiba loc. In timp ce toata lumea era la masa, Ion a fost gasit langa niste tomberoane cautand reviste pentru a le decupa. Nu este atat de usor sa rupi un om din mediul in care a trait timp de treizeci de ani. Artistul e ca o planta care este posibil sa nu prinda iar radacini atunci cand ii schimbi locul.”
Aurelian Nica apreciaza ca in Romania nu exista un public de filme documentare, dar este convins ca publicul poate fi educat in directia buna. Asta propun si productiile orginale HBO: managerii HBO au observat ca proiectate in sali de cinema, documentarele nu au succes la public in Romania, dar daca sunt aduse in festival, atunci salile de proiectie sunt pline.