România este din punct de vedere al regimului instituţional republică semi-prezidenţială. Cu toate astea, unii jurnalişti şi politicienii direct interesaţi vorbesc zilele astea despre modificarea Constituţiei pentru ca România să devină regim semiprezidenţial.

Ceea ce îşi doresc, de fapt, PD şi Traian Băsescu este ca România să fie o republică semiprezidenţială după model francez, unde preşedintele este şi mai puternic decât este acum preşedintele în România. Adică, pentru că se tem de reacţia opiniei publice vizavi de un prezidenţialism accentuat (republica prezidentială – de tip american, de exemplu -, unde şeful statului este şi şeful guvernului), aceşti politicieni spun că vor pentru România o republică semiprezidenţială, ceea ce şi este de drept. PD, prin vocea lui Vasile Blaga solicită un model mai aproape de firea autoritară a preşedintelui Băsescu, caruia nu îi place ca în vreme de criză să se dezbată agale şi democratic o lege în Parlament zile în şir, când el ar putea hotarî ce e mai bine pentru popor în doar câteva clipe.

În România, potrivit Constituţiei, preşedintele are cea mai mare legitimitate pentru că este omul politic ales prin vot direct de majoritatea electoratului (doar primarul Bucureştiului se apropie ca număr de voturi de această legitimitate populară, la noi). Preşedintele este cel mai puternic om în stat fiind preşedintele ţării cu tot ceea ce decurge constituţional de aici: şeful armatei, preşedinte al CSAT de unde controlează ca un veritabil şef serviciile secrete, ministerul apărării, de interne, de finanţe, etc, care îi vin în subordine preşedintelui CSAT. De aceea, în România este astăzi un regim semi-prezidenţial prin Constituţia din 1991, amendată în 2003.

În modelul francez după care s-au inspirat Antonie Iorgovan, A. Năstase şi ceilalţi părinţi ai Constituţiei României, preşedintele numeşte premierul Continue reading →