Antonio MomocComisarul european pentru Buget, Günther Oettinger, a declarat recent că „unele țări din Europa, printre care România, Polonia, Ungaria vor să slăbească sau să distrugă proiectul Uniunii Europene”. Oficialul european a adăugat că „UE este în pericol din cauza autocraților care provoacă războaie comerciale și comit agresiuni”, menționându-i pe președintele Rusiei, Vladimir Putin, și pe președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan. Oettinger nu a nuanțat dacă atunci când a invocat România a pus țara noastră pe lista statelor care cu bună știință vor să distrugă proiectul UE sau dacă nu cumva guvernul român se află pe această traiectorie fără să conștientizeze ce face.
Pusă pe lista neagră alături de Ungaria sau Polonia ca regimuri iliberale, România își flutură totuși declarativ la Bruxelles apartenența la valorile europene și fidelitatea față de UE. În țară însă, discursul e diferit: demiterea șefei DNA și urmează (probabil) înlăturarea procurorului general, reprimarea violentă a protestului diasporei din 10 august, apelul la un limbaj violent antioccidental (partenerii externi ai României au fost descriși de social-democratul Liviu Pop pe contul său de Facebook sub forma unor gândaci care invadează țara pentru resursele ei, iar președintele PSD, Liviu Dragnea, a afirmat că NATO si UE au finanțat „statul paralel”) toate sunt simptome ale unui început de regim iliberal. Autohtonismul și antieuropenismul comunicatorilor PSD-ALDE (imitat uneori de voci din PMP sau PNL) nu au rămas fără urmări în opinia publică: mereu printre cei mai proeuropeni cetățeni UE, românii au alunecat în categoria euroscepticilor, potrivit celui mai recent Eurobarometru.
Dacă toate aceste mutații în arhitectura regimului sunt cauzate de interese personale și de grup sau poate de oportunism sau populism, are o importanță secundară. La fel ca „democrația originală”, și iliberalismul nostru e original. Evident, nu substanța ideologică, cum nici valorile social-democrației moderne nu îi ghidează pe liderii partidului de la putere. Accentele radicale, conservatoare ale reprezentanților PSD care ies în spațiul mediatic au demascat de mult decuplarea acestui partid de la valorile pe care le afișează pe etichetă. Cel mai recent episod: poziționarea schizofrenică a PSD în legătură cu referendumul pentru definirea familiei – la Bruxelles, împotrivă; în țară, în favoarea modificării Constituției. În UE, progresiști; în țară, conservatori.
România din lista lui Oettinger este țara lui Dragnea, în care instituții întregi sunt la comanda unui fost lider de județ care pare a se folosi de puterea sa de președinte de partid de mase pentru a-și rezolva problemele complicate pe care le are în justiție.