Antonio MomocAntonescu a purtat plete. Băsescu s-a tuns de mic chilug, iar apoi și-a tuns și pleata –pardon, șuvița. Și cum la români „contează dacă are sau nu față de președinte”, Băsescu nu are față de Președinte. Rebel în adolescență, Antonescu a fost repetent la facultate „din nonconformism”. Băsescu, în schimb, a purtat uniformă, a fost comandant de navă. Crin a fost profesor de istorie, Băsescu, marinar. Cel din urmă a navigat pe ape internaționale, leagă bine în engleză. Antonescu nu știe o boabă în limba lui Shakespeare.
Crin Antonescu este somnoros. Pentru această hilară acuzație a trebuit să se disculpe în talk-show-uri, să dea explicații: a povestit că nu doarme noaptea deoarece are întâlniri politice până dimineața și ajunge rar la Parlament că se trezește la amiază. Băsescu nu pare somnoros, are probleme cu Moș Ene: Președintele citește până târziu Levantul lui Cărtărescu sau stenogramele despre adversari și aliați politici; e și acesta un mod de a număra oi.
Antonescu nu a fost membru al Partidului Comunist Român. Băsescu a mărturisit în fața camerelor de luat vederi, în dezbaterea electorală finală din 2004 că, din această perspectivă, nu e nicio diferență între el și Adrian Năstase, că e o „nenorocire pe acest popor să voteze între doi foști comuniști.” Observând diferența, jurnalistul Cristian Tudor Popescu l-a declarat pe Antonescu „învingătorul moral al alegerilor prezidențiale din 2009”.
Simpatia lui CTP nu a durat. Poate și pentru că Antonescu a început să semene tot mai mult cu Băsescu. Vara trecută, CTP a descris votul de la Referendumul pentru demiterea Președintelui ca „situaţia în care poporul alege între doi mincinoşi: Băsescu şi Antonescu”. Crin a promis de două ori, în Parlament și la un miting, că dacă Băsescu nu va fi demis la Referendum va pleca din politică. Comparația cu „demisia în 5 minute” a lui Băsescu nu a întârziat.
Seria epitetelor marca CTP a continuat: „Egocentrism, obsesie de sine, delir de sine” au fost câteva din caracterizările lui CTP la adresa Președintelui interimar, Crin Antonescu. „Sunt perfect!” a fost una din declarațiile auto-măgulitoare ale Președintelui Băsescu.
Apropierea lui Crin de Becali amintește de apropierea lui Băsescu de patronul stelist. În primul mandat Băsescu ciocnea vesel la Golden Blitz cu latifundiarul din Pipera. Anul trecut Gigi a fost primit în PNL. Evenimentul din familia liberală l-a inspirat pe CTP: „Crin Antonescu s-a masturbat cu cuvântul său de onoare încă din timpul Referendumului”, iar „liberalizarea” lui Gigi înseamnă „să acreditezi comportamentul lui Becali din ultimii 10 ani”.
Comasarea prezidențialelor cu europarlamentarele seamănă cu strategia băsistă de comasare a Referendumului pentru reducerea numărului de parlamentari cu prezidențialele. Cu suflul rece în ceafă al electoratului degerat sub nămeți, Crin vrea repejor alegeri prezidențiale. Știe că timpul și românii nu vor avea răbdare. Taxele și impozitele PDL sunt copiate și reintroduse de USL. Iarna e tot mai grea, ca și viața pensionarilor și a bugetarilor.
Câțiva liberali cer alegeri interne pentru desemnarea candidatului PNL la prezidențiale. Crin închide orice dezbatere la temă. Cu franchețe, Ponta a mărturisit că „nu susține un penelist la Președinție, ci pe Antonescu”. Adică, USL nu e atât o alianță precupată de grijile alegătorilor care cer măsuri economice social-liberale, cât o gașcă adunată pentru satisfacerea intereselor liderilor ei: unul a vrut premier, celălalt este perfect pentru a fi Președinte.
Acest articol a fost publicat în revista Kamikaze, an IV, nr. 4, 30 ianuarie-5 februarie 2013.