Antonio MomocNu trebuie sa fii foarte fin specialist pentru a intelege ca motiunea de cenzura de astazi putea interveni în orice moment pe parcursul ultimului an (mai putin in vacanta parlamentara), dar a intervenit doar acum cand PSD a fost mai decis în aceasta privinta. Motivatiile economice invocate de PSD pentru motiunea de cenzura puteau fi aduse în discutie în Parlament oricand în acest an, nu erau nevoie de “1000 de zile de asa/zisa guvernare de deapta”. Reprosurile aduse de geoana si compania cabinetului Tariceanu II se puteau aduce şi cabinetului Tariceanu I din care faceau parte şi membri PD, dar şi cabinetelor anterioare anului 2004.
Cred ca decizia de a depune şi a sustine aceasta motiune de cenzura de catre PSD este doar o strategie a Partidului Social Democrat de a reveni în sondaje, de a-şi recastiga încredrea electorală pierdută, de a da senzatia de coerenta ca principal partid de opozitie. Motivul principal pentru care PSD a depus aceasta moţiune a fost aceea de a reclădi electoral PSD-ul. Dar mai exista un motiv, iesit in ziua votului la suprafata: Negocierile cu PD si mai ales promisiunile basesciene.
Abil politician cum îl ştim pe Traian Băsescu, preşedintele le-a cântat în strună PSD-iştilor, mai ales că astfel îi poate plăti toate poliţele lui Tăriceanu. Aşa că preşedintele le-a dat speranţe PSD-iştilor inventând un posibil Guvern de Uniune naţională. De fapt preşedintele va face ceea ce a şi recunoscut la TVR va propune (dacă moţiunea este aprobată) un prim-ministru PD. Prima variantă de guvern posibil va fi PD-PLD-PNL, dar cu condiţia ca Tăriceanu să fie out. Varianta puţin probabilă, intrucât PNL s-a făcut arici în jurul lui Tăriceanu şi este aproape imposibil de crezut că îşi vor decapita liderul (cceea ce i-ar da satisfacţie lui Băsescu si ar insemna picaj politic major pentru PNL).
Asa a aruncat pe piaţă preşedintele balonul numit Guvern de Uniune Naţională, motivându-l prin faptul că ţara este în criză (o criză pe care şi domnia sa a alimentat-o cu tact, detaliu pe care a uitat să îl menţioneze.) Aceasta “guvernare de largă respiraţie” ar include şi respiratia foarte grea si apropiata a vechilor si noilor corupti din PSD, adica a “oligarhilor” pe care ii acuza nu de mult Basescu, adica a multora din cei “300″.
Mircea geoana a pus botul, constrans si de situatia din partid, desi tot preşedintele a recunoscut recent la TVR că i-ar primi pe PSD la guvernare impreuna cu PD doar dacă partidul vechilor fsn-isti se leapădă de Iliescu, Năstase şi Hrebenciuc, lucru iarăşi greu de crezut.
Mai rămâne varinta unui guvern de tehnocraţi. Daca Blaga este preferat pentru un guvern PD-PLD + PNL, atunci Stolojan chiar daca este înregimentat politic, ar putea coordona o asemenea administraţie de specialisti. Daca motiunea va fi votata, fie ca PD, fie ca PLD, fie ca PSD vor guverna, oricine va veni in Executiv va avea parte inevitabil de o erodare a increderii inerenta actului de guvernare.
Indiferent de rezultatul votului din seara aceasta, câştigător este Traian Băsescu (şi posibil PD si PLD, mai ales daca motiune nu va trece.) Preşedintele arată in acest mod (încă o dată) cât de impotentă este clasa politică românească şi cât de corupţi şi sforari sunt cei care sunt în culisele jocului politic din Parlament, cât de incoreneţi şi oportunişti sunt politicienii care refuza sistematic testul alegerilor uninominale.