Antonio MomocPreşedintele Marian Petre Miluţ a aruncat rămăşiţele PNŢCD în braţele lui Băsescu. Ţărănişti au acceptat propunerea lui Miluţ să se negocieze cu PD‑L, pentru ca pînă în octombrie, să se înscrie juridic o alianţă politică şi electorală pentru susţinerea unui candidat comun la prezidenţiale.
Crin Antonescu are dreptate când îşi dă seama că mutarea lui Miluţ s-ar datora presiunilor venite dinspre Partidul Popular European şi că este şi o tentativă a ţărăniştilor de a reveni în prim-plan. Ceea ce nu spune Crin este că o dată cu acest gest simbolic PNŢCD iese cu totul din istorie: făcându-se preş în faţa lui Băsescu, cel care i-a eliminat pe ţărăniştii din CDR de pe scenă. O alianţă ruşinoasă cu care seniorul Coposu nu ar fi fost de acord nici dacă ar fi adus PNŢCD la guvernare, fapt oricum imposibil astăzi.
Revendicându-se din partidul lui Maniu şi al lui Mihalache de la 1926, legitimându-se în martirajul deţinuţilor politici şi în suferinţele închisorilor comuniste, PNŢ a atras şi după 1989 categorii sociale aflate mai degrabă la stânga decât la dreapta politică. Ţărani şi muncitori (tatăl meu şi mulţi alţii ca el, muncitori şi fii de ţărani au votat PNŢcd în 1990, 1992, 1996 şi 2000) s-au apropiat cu speranţă socială de promisiunea morală a unui proiect onest.
Treptat, după 1996 PNŢ s-a îndepărtat de clasele populare, de cei mai mulţi, fiind perceput o dată ajuns la putere ca partidul ţăranilor bogaţi şi susţinător al principiului restitutio in integrum şi al revendicărilor funciare ale foştilor mari boieri. Forţele neocomuniste din PD-ul lui Băsescu şi Petre Roman şi colegii lor din internaţionala socialistă din PSD se opuneau atunci prin orice mijloace restituirilor şi dreptului la proprietate privată. Dar decepţia uriaşă produsă de „reformele” economice şi de „privatizările” din mandatul lui Emil Constantinescu au atras scoaterea PNŢcd din Parlament. Cei care au profitat au fost democraţii lui Băsescu care au trecut subit de la socialism la doctrina populară.
Aflat de atunci în genunchi, PNŢCD a primit lovitură după lovitură. Ultimul şut în gură îl primeşte de la liderii ţărănişti actuali, ultraconservatori, mari patroni de fabrici, prea îndepărtaţi de grijile celor mulţi, a oamenilor nevoiaşi, pensionari, muncitori sau ţărani regrupaţi în jurul partidelor fost-comuniste. O dată cu sprijinul pentru Traian Băsescu, PNŢCD se îngroapă astăzi la un metru sub pământ. Să îi fie ţărâna uşoară!
Marcel ghilinta
Corect ar fi „Cum isi bate joc justitia de istoria unui partid politic: pentru ca din august 2008 Marian Petre Milut nu mai este presedintele partidului iar justitia intarzie sa dea o hotarare care ar pune lucrurile la punct. Mai mult din august 2009 Marian Petre Milut este exclus din partid .drum pe care o vor apuca si acolitii lui ,cei care in pofida evidentei continua sa-i urmeze actiunile nestatutare si pun in aplicare deciziile unui congres nestatutar.
Decat o zece mii de membrii corupti mai bine o mie dedicati partidului , pastratori ai credintelor si idealurilor acestuia.
Antonio Momoc
@ Marcel Ghilinta, vă mulţumesc pentru mesaj. Din păcate un partid, dincolo de doctrină şi idealuri politice se sprijină pe oameni. Cei 1000 dedicaţi ar trebui să fie mai vocali la adresa conducerii nestatutare ori să iasă în semn de protest dintr-un partid condus de cei care au abandonat idealurile morale şi doctrinare. Pentru că publicul îi vede, deocamdată, doar pe cei zece mii de corupţi.
Livia Savu
agramatu’ de Marcel ghilinta mai bine-ar termina primara si apoi sa-si exprime panseurile politice ale sefilor sai politici uzurpatori.
Domnul presedinte reales Marian Petre Milut este recunoscut si de presedintii celorlalte partide parlamentare, Emil BOC & Crin ANTONESCU, prezenti la Congresul Extraordinar PNTCD din 12.09.2009.
Adunatura de la romexpo din 26 septembrie 2009 nu a fost recunoscuta decat doar de aurolacii prezenti acolo pentru „a servi masa in oras”!!