Antonio MomocArticolele şi titlurile despre Elodia şi Cioacă sau despre manelişti, despre Mutu şi Chivu, ori despre Bahmuţan-Prigoană, Irinel şi Monica Columbeanu aduc cele mai multe comentarii şi vizualizări în ediţiile on-line ale ziarelor centrale.
O excepţie a făcut săptămâna asta în EVZ cronica intitulată Comunism la purtător, semnată Dan C. Mihăilescu. Pornind de la „ceauşistul de omenie”, criticul vorbeşte despre omul „luat de la coada vacii să facă şcoala la oraş”, care graţie regimului comunist şi a mecanismelor de promovare pe baze de “origine sănătoasă” îl propulsa pe ţăran sau pe muncitor prin partid si securitate în elita politică a anilor ’50. Dan C. Mihăilescu face de fapt recenzia cărţii Activiştii mărunţi, fapt, din fericire, abia observat de forumişti, vizitatori, comentatori, etc.
Foarte mulţi dintre comentatorii articolului lui Dan C. Mihăilescu îmbrăţişeză ideea că “Aşa este – comuniştii a educat copii în şcoli!” şi îl înjură pe critic întrebându-l obsedant dacă are ceva cu cei care au pornit „de la coada vacii”, cum a trăit el criticul înainte de 89 şi dacă a fost sa nu a fost membru în Partidul comunist! Aceşti comentatori ai textului din EVZ susţin argumentul că şcoala comunistă „îi făcea oameni” pe membri PCR, nu partidul stat.
Am făcut până în clasa a 6-a şcoala în comunism. Am dat admiterea la liceu şi am urmat facultatea după 1989. Inutil să mai argumentez că şcoala în comunism pregătea înainte de orice cadre, pionieri, utecişti, viitori membri de partid, agitatori sau propagandişti. Degeaba arăt că ideologia partidului şi naţional-comunismul îmbolnăviseră programa şcolară, atitudinile şi comportamentul dascălilor, fie convinsi sau nu de adevărul materialist ştiinţific. Convingerile nu pot fi schimbate aşa uşor.
Citind comentariile celor care reacţionau la cronica lui Dan C. Mihăilescu, am realizat o dată în plus că lucrarea de istorii de viaţă Activiştii mărunţi (Ed. Curtea Veche, 2007) este o carte prin care autorii-studenţi ai FJSC au răscolit cu inocenţă prin trecutul bunicilor noştri şi lucrarea se poate utiliza cu succes ca document social explicativ pentru mentaltăţile prezente.
Rrarresh
In sfarsit, se pot lasa iarasi comment-uri!:)
toni
dap, au fost ceva probleme cu securitatea. I am back in bussiness!
Rrarresh
Domnule profesor, ati vazut imnul FJSC? Il am pe blog..iarasi. Just..love it!:)
lovingvama
Welcome back in business 😀
jordash
Stii care e problema cu nostalgicii comunisti? Ca au trait doar acele si aceste vremuri din motive biologice. Daca ar fi avut si alti termeni de comparatie, parerea lor ar fi fost alta.
Sincer, nu cred ca poti argumenta, oricat de citit ai fi, ca s-a invatat in comunism pentru ca a fost implementat regimul cu pricina. S-a invatat pentru ca multi nu stiau sau nu vroiau sa faca altceva sau, pur si simplu, din acelasi motiv pentru care invatam si noi acum in facultati, adica din orgoliu mai mult decat din necesitate.
Nu e corect sa spuna cineva ca pe vremea aia se facea carte si ca acum nu se face. Poti invata si acum orice si oricat. Trebuie doar sa vrei. Si atunci era aceesi mentalitate. Facea scoala cine vroia. Diferenta consta doar in accesul la informatie care acum e mult mai facil.
Si ca tot ai amintit de anii de liceu, vreau sa-ti spun ca eu am avut in liceu, in perioada in care Nastase era premier, o profesora la romana care a avea scoala lui George Calinescu. Profesoara in cauza era foarte inteligenta. Atunci cand preda despre autorii romani, recita cuvant cu cuvant din ILR fara sa ne spuna ca citeaza din Calinescu si pe deasupra ne punea sa mergem la biblioteca sa consultam „biblia”. Era un lucru foarte util, ca primeam de doua ori aceeasi informatie si se inregistra mai bine. Cand m-am prins de smecherie si i-am spus ca nu e fair ce face mi-a dat tot felul de replici jignitoare, si, intr-un fel, ii dau si acum dreptate. Dar m-a sfidat de doua ori si din cauza asta mi-am facut si eu ambitie si obisnuiam sa intarzii la ea la ora cel putin 15 minute. Si asta o infuria teribil, mai ales ca era o tanti exagerat de punctuala cand incepea ora. Problema cand se termina prelegerea, pentru ca cele doua ore de limba romana din orar ajungeau sa insemne uneori doua ore si jumatate. Si am invatat multe de la aceasta profesoara, desi polemizam cu ea de cate ori aveam ocazia doar-doar o ceda, fapt care nu s-a intamplat niciodata. Exista si o parte buna pentru ca reuseam sa-i consum timpul de prelegeri pe discutii adeseori inutile, dar foarte savuroase. Si asta ma facea sa ma simt bine pentru ca oricat de mult ii placea ei sa predea, prefera sa-mi dea lectii de bune maniere. Era o chestie de orgoliu din ambele perspective. Si asta se intampla si acum, din cate constat.
Indiferent de forma de invatamant, elevii si studentii isi sfideaza profesorii pentru ca se considera mai destepti. Si asta e un lucru bun pentru ca exista profesori care stiu cum sa le dea peste bot discipolilor, metaforic vorbind. Si, in cele mai multe cazuri, se aplica metoda aia psihologica, cand te gandesti ca poate esti intra-devar praf si trebuie sa iei lectii si te pui pe invatat.
Evident, exista situatii in care profesorii sunt de-a dreptul imbecili si atunci solutia e simpla: nu mai frecventezi cursul cu pricina si te prezinti doar la finalul semestrului. Cum profesorul e imbecil si tu nu esti, nu-ti ia mult timp sa-l prostesti sa te treaca.
Si mai e marea problema a profesorilor fara chef, care iti vorbesc in sictir sau nu-ti vorbesc si care te trec doar ca sa scape de diverse formalitati legate de restante sau repetentii. Aici e problema. Dupa mine, asta e adevaratul motiv pentru care standardele de invatamant de la orice nivel sunt atat de mici in raport cu alte natii. Nu are nicio legatura cu comunismul, are legatura cu legislaturile si guvernele incapabile sa emita mandate pentru o perioada mai mare de timp pentru ca un sistem economic si legislativ sa poata functiona coerent.