Antonio Momoc26 ianuarie 2008. O zi pe cât de obişnuită de weekend, pe tot atât de neimaginat acum 20 de ani.
De dimineaţa, cu noaptea in cap, la un radio comercial (InfoPro) înjur politicieni, iau peste picior relaţia de telenovelă dintre fiica Preşedintelui şi băiatul lui Hrebenciuc, difuzez muzică de consum, comercială, hitoasă, închid microfonul, apoi ies în oraş. Iau masa lângă un fast-food american, la Everest, pregătesc teza de doctorat, pun în discuţie (desi e zi de odihna), cu prof. Rostas proiectul despre naţionalismul Şcolii Gusti, despre fascimsul lui Carol II şi glumim despre asemănările autoritariste ale Regelui cu cele ale lui Băsescu.
Vizitez apoi un teren, o pădure, consum benzină într-un oraş semi-capitalist, (ultra-aglomerat şi sâmbăta), mereu în construcţie. Spre seară fac cumpărături în stil consumerist la supermarket.
Cine şi-ar fi imaginat toate astea acum 20 de ani? De ce mă întreb astăzi toate astea?
Pentru că, da, astăzi Ceauşescu ar fi împlinit 90 de ani. Preşedintele comunist care purta sceptru imitând monarhia carlistă, ar fi sărbătorit astazi cu fast la Casa Poporului, cu aplauze şi ovaţii în stradă si in Piata Constitutiei, cu Cântarea României la televiziunea de stat, cu bancuri spuse de oamenii obişnuiţi cu frigul şi cu înjurături care se opreau probabil la cabinetul 2 şi nu ajungeau la „conducatorul iubit” din pricina Securităţii.
Diferenţele sunt mari. Asemările la fel:
Pe atunci aveam teama de Securitate. Acum avem teama de Euro, de creşterea preţului creditelor, sau a ratei dobânzii la imprumutul bancar. Pe atunci eram repartizati in munca si la serviciul nedorit, acum speram la marirea salariilor care sa creasca puterea de cumparare a leului. Pe atunci nu aveam gaze din pricina ruşilor si citeam la lumanare, acum gazele sunt prea scumpe tot din pricina a ruşilor, iar lumanarea e inlocuita de odc++.
Pe atunci magazinele erau goale, alimentarele păstrau pe rafturi luni întregi borcane de murături expirate, acum suntem atenţi la Eurile alimentelor de import din supermarket şi mai ales cântărim dacă nu cumva „dincolo, în piaţă la ţăran era mai ieftin”.
Nu era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, deşi cei doi conducători au câteva lucruri în comun: şi-au slujit amândoi ţara, sunt cei mai iubiţi conducători, (şi Ceauşescu a fost stimat în prima parte a mandatului său, până în anii 70 când a ajuns în Iran, China şi Coreea de Nord), cred că doar ei au dreptate, iar ceilalţi servesc interese străine. Deşi asemănările Conducatorului comunist cu Băsescu popular (sau democrat) sunt evidente, diferenţele le fac acum oligarhiii, parlamentarii nesimţiţi, jurnalistii corupti sau mogulii, centri diferiţi de putere care scapă controlului prezidenţial. Iar la televizor seara pot să aleg să o văd pe Elodia in locul discursului unui băsescian sau anti-băsescian. Chiar dacă cu poporul s-a minţit poporul mult timp după ’90, generaţia fast-food nu are timp de congrese de partid sau de promisiuni electorale, pentru că vrea să facă bani.
Pentru libertatea de alegere au murit copii în 1989. E momentul ca şi noi să alegem libertatea. Poate chiar libertatea de a fi lăsaţi în pace şi scutiţi de ideologia partidului prezidential (PD-L) salvator al naţiunii.
PS: pentru că am promis să vă ţin la Curent, George Pruteanu a consemnat cartea Activiştii mărunţi într-un comentariu săptămâna asta şi a promis şi ca reveni asupra ei. Revin şi eu curând.
PSS: Inca o consemnare despre activistii marunţi pe care sa daţi Click!