Blog

Obama: „This is your victory”

Schimbarea a venit în SUA. După două mandate conservatoare ale lui Bush jr., după atentatele de la 11 septembrie despre care s-a scris de atâtea ori de către conspiraţionişti că ar fi fost opera şi înscenarea administraţiei republicane, după două războaie costisitoare, pierdute de americani în Irak şi Afganistan. După o criză financiară în care este acum angrenată întreaga economie occidentală bazată pe credit. După abuzuri împotriva cetăţenilor americani prin legi ca Patriotic Acts, cetăţenii americani au făcut posibilă prin votul lor schimbarea.

Cum va fi Obama din postura celui mai puternic om al lumii, rămâne de văzut în programul său economic şi în politica externă a SUA. Cât este construcţie de marketing politic şi cine este omul din spatele clipurilor electorale hollywood-iene abia de acum încolo vom afla.

14 Comments

  1. varanus

    Am făcut o noapte albă. Am fost la Paris, la Londra, la Bucureşti şi, mai ales am umblat prin America. Am fost în toate locurile care-mi puteau confirma speranţa că lumea se poate schimba. La ora 5 şi 25, ora Bacăului, pe toate posturile a apărul bannerul cu textul la care visez de luni de zile : OBAMA A ÎNVINS!
    E din nou America aceea pe care am iubit-o pentru westernurile ei, pentru „Un pas mic pentru mine, un pas uriaş pentru omenire!”, pentru Andy Warholl, Kennedy, Marylin Monroe, Bernstein, Steinbeck, Golden Gate, Mount Rushmore. Pentru toate valorile ei, pentru felul în care ştie să renască, mereu învingătoare, care m-au entuziasmat în viaţa asta şi mi-au dat încrederea că, o dată şi o dată, va fi bine pentru fiecare fiinţă umană de pe planeta Pămînt.
    Un negru l-a scos pe maimuţoiul imbecil din Casa Albă. L-au sprijint milioanele de americani de rînd pe care i-am văzut cîntînd, dansînd şi, mai ales zîmbind (ştiţi, zîmbetul ăla atitudinal, din toată fiinţa, din tot corpul, pe care numai americanii îl au) în aşteptarea noului Preşedinte.
    L-am văzut şi l-am auzit pe Obama în primul lui discurs de învingător. A transmis cîteva mesaje simple, sincere, fără emfază. N-a promis răzbunări. A promis schimbarea Americii şi a lumii prin progres. A vorbit despre canniche-ul fetelor lui. Despre părinţii americanilor aflaţi în războaiele de peste mări, părinţi care nu dorm noaptea pentru că nu ştiu ce le aduce dimineaţa. A mulţumit. L-a felicitat pe concurentul lui, Mc Cain, şi a spus lucruri frumoase despre el. A fost un discurs decent, fără excese, realist, fără nici o vorbă de lemn.
    A vorbit fluent, fără să ridice tonul, fără să arunce lozinci mobilizatoare.
    Statele Unite – ţara tuturor posibilităţilor – face o nouă ofertă omenirii: decenţa.
    Remarcabilă o tulburătoare coincidenţă: exact azi se împlinesc 40 de ani de cînd, a doua zi după asasinarea lui Martin Luther King , Robert Kennedy declara la Indianapolis: ” America va avea un preşedinte de culoare mai devreme de 40 de ani de acum înainte!”

  2. New York New York

    Schimbarea taxelor care să apese mai puţin pe umerii clasei de mijloc şi mai mult pe marii afaceristi, schimbarea injustului sistem de asigurări de sănătate despre care a facut un documentar si Michael Moore, schimbarea in politica belicoasa externa americana. Astea sunt schimbarile pe care le va aduce presedintele SUA, Obama.

  3. Vadim

    Prin alegerea lui Obama în funcţia de preşedinte, ia sfârşit îndelungata perioadă colonială din istoria Americii. Totodată, America începe să devină, cu adevărat, democratică, tolerantă şi creştină. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin voinţa gloriosului popor american – robul umil, din coliba Unchiului Tom, se mută la Casa Albă!

    După cucerirea Lunii, în 1969, de către echipajul american Apollo XI, alegerea lui Obama în funcţia de preşedinte al SUA este cel mai important eveniment din existenţa Americii moderne.

    Ca scriitor, îmi iau libertatea să îl compar pe Obama cu Neil Armstrong – amândoi au făcut ,«un pas mic pentru om, dar un pas mare pentru omenire». Nu numai americanii, greu încercaţi de războaie nedrepte, îşi pun speranţele în preşedintele ales – ci întreaga Planetă. Să sperăm că nu ne va dezamăgi!

  4. carp

    Nu stiu care dintre Varanus si Vadim a copiat unu de la altul, dar e o mare porcarie sa postezi comentarii care spun acelas lucru. M-am abtinut pina acum sa fac observatii la blogul asta, pentru ca imi place dar asa o lipsa de idei m-a enervat azi. Eu zic ca nu-i corect sa furi epresiile altuia ca sa te dai mare. Eu zic ca daca n-ai ce spune mai bine taci naibii. Acuma daca Varanus a scris primul cred ca Vadim a copiat de la el , dar daca-i vorba de marele poet, nu cred.
    Da unul din posturi trebuie scos ca nu va face cinste.
    Moderare placuta.

  5. George Hari Popescu

    Băieţi, vă ordon: „Înjuraţi-vă!”

  6. Vadim

    Domnule Carp, (probabil ca nu sunteti junimistul din cercul lui Maiorescu, desi ma amuza ca purtati on-line acelasi nume),

    Vadim care a postat aici nu e poetul in cauza, dar textul ii apartine Tribunului dupa cum il puteti citi in presa. L-am postat sub acest nickname tocmai pentru a atrage un semnal asupra asemanarii dintre discursurile ultra-entuziaste (ca cele ale domnului varanus sau ale altor romani, precum textele ziaristului CTP care il numeste ieri in Gandul pe Obama drept „Presedinte planetar”) si viziunea lui Vadim Tudor.

    Trist, dar noul presedinte al SUA este comparat acum cu Mesia sau cu primul om care a pasit pe Luna doar pentru ca a fost ales in urma unei campanii bine puse la punct de experti in PR. Sa ne pastram cumpatul!

    Semneaza: un alegator care admira sinceritatea lui Vadim din ultimele zile.

  7. varanus

    Nu ştiu cum l-am făcut pe dl. Vadim să afirme că mi-am pierdut cumpătul. Îl sfătuiesc să revadă commentul meu şi, sunt sigur, o să remarce că n-am făcut altceva decît să remarc faptul că decenţa discursului şi a atitudinii lui Obama mă face să sper într-o lume mai bună.
    Dacă a spera, contînd pe cîteva impresii concludente, înseamnă a fi ultra – entuziast, atunci dl. Vadim operează cu noţiuni care, pentru mine au alte semnificaţii.
    Nu mă întrebaţi de ce nu mă mir!

  8. varanus

    Precizare: Se va citi „dl. Nick name Vadim”. Mulţumesc.

  9. Antonio Momoc

    În ciuda evidenţei că Obama este produsul unui excelente campanii de PR si marketing politic, la rândul meu, ma alătur celor care apreciază votul pe care l-au dat americanii pe 4 noiembrie. Numai şi pentru faptul că mă simt mai aproape de valorile promovate de democraţi şi deloc confortabil cu viziunea republicană.

    Nu avem motive să exagerăm în legătură cu viitorul lumii sau al SUA, dar faptul că a fost ales un democrat la Casa Albă după 2 mandate conservatoare, faptul că alesul este negru (sau mulatru?), de orgine keniană, cu tată musulman, purtând prenumele Hussein, mi se pare că este o lecţie nu doar de imagine, ci şi una de democraţie. De aceea domnule varanus nu trebuie să vă cenzuraţi bucuria.

    Din acelaşi motiv, şi (Nickname)Vadim şi preşedintele Chinei sunt îndreptăţiţi să aprecieze rezultatul votului din America. Pentru că alegerea lui Obama este un exemplu, dincolo de pericolul teoretic, potenţial, al „liderului providenţial sau populist”, model pe care unii se grăbesc să îl critice.

    Mă grăbesc să modific în consecinţă şi întrebarea din sondaj. Câţi români sunt dispuşi să aibă un preşedinte dintr-o etnie minoritară, rrom sau maghiar? Răspunsul justifică cu atât mai mult aprecierile pentru exemplul oferit de SUA.

    Cât priveşte moderarea comentariilor, cât timp nu sunt injurioase, părerile sunt libere, chiar dacă lipsite de originalitate.

  10. Ionut

    Alegerile lui Obama sunt o premiera, intr-adevar, insa in sens negativ. Politicul a devenit o sfera mult prea ampla, aproape totalitara, fata de viata obisnuita. Totalitara in sensul ca TOATE aspectele vietii sunt incluse, reconsiderate si reconstruite (mai degraba deconstruite) de politic. Politicul nu mai este doar o parte a vietii, el ameninta sa fie ceva esential. Sa inlocuiasa, de pilda, ceea ce era odata religia.

    Sa explic mai bine: in mod firesc, normal, sfera politica era doar inca o sfera printre altele. Economia avea regulile ei, religia pe ale ei, viata privata era in alt spatiu decat viata publica. Ori vedem ca asa ceva s-a modificat radical, in ultima vreme, manifestandu-se cu putere odata cu alegerea lui Obama. Sfera politica, de acum, defineste ce este si cum trebuie sa fie economia. Sfera politicului defineste acum care sunt limitele si cum trebuie sa se manifeste religia. La fel, sfera politicului defineste viata privata. Politicul defineste totul.

    In acelasi sens, sunt relevante si imaginile de la mittingurile lui Obama. Discursul de la Chicago, dupa victorie, arata o multime care reactioneaza ca la spectacol mediatic, cu un slogan care nu este, ca pana acum, o afirmare in masa a unei convingeri politice, ci mai degraba o incantatie, ca pe stadioanele unde se dau spectacole rock. Ai impresia ca multimea mai are putin si intra in transa…
    Acest lucru este evident si in reactiile ultra-entuziaste fata de alegerea lui Obama. De parca Obama ar fi ceva important in viata noastra. De parca Obama inseamna ceva esential, care ne priveste pe noi.

    Se vorbeste mult despre rationalitatea discursurilor lui Obama, insa eu nu cred in ele, atata vreme cat fanii lui sunt extrem de agresivi, verbal, fata de cei care nu „cred” in Obama. Ceva e putred aici…

    Este surprinzator cum lumea crede ca e firesc sa aiba astfel de atitudini si astfel de asteptari idealist-utopice de la conducatorii politici. De unde pana unde asa ceva? In primul rand, e TOTAL ne-americana o astfel de atitudine, daca tot ne referim la faptul ca Obama face nu stiu ce cu visul american. Alegerile in SUA, altadata, erau lucruri pragmatice. Nu mai e cazul acum. Obama reprezinta, intr-adevar, o schimbare in politica, insa aceasta schimbare este ingrijoratoare, caci ea favorizeaza fanatismele politice si genul de societate care se defineste exclusiv prin prisma sferei politice. Adica, un gen de societate totalitara.

  11. Ionut

    Interesant, nu? Seful C.E., Barosso, a fost in tineretile sale un trotkist in toata (farade)legea, iar Obama a facut parte din organizatii teroriste si rasiste:

    Obama cel roşu
    http://www.napocanews.ro/2008/11/obama-cel-rosu.html

  12. Vadim

    Eu deja ma tem pentru viata lui Obama. Ati vazut lista asta de presedinti asasinati sau atentati?

    Abraham Lincoln a fost ucis în aprilie 1865 de John Wilkes Booth, un sudist care nu dorea eliberarea negrilor din sclavie

    James Garfield a fost omorat la 2 iulie 1881. Atentatorul, Charles Guiteu, s-a rãzbunat pt ca nu a fost pus ambasador

    William McKinley, a fost ucis în 1901 de Leon F.
    Czolgosz, un polonez anarhist

    John F. Kennedy a fost împuscat la Dallas, în noiembrie 1963 de Lee Harvey Oswald, asasinul fiind ucis dupa doua zile

    Andrew Jackson a fost tinta mai multor tentative de asasinat în mai 1833 si ianuarie 1835. A scapat nevatamat

    Harry S. Truman a fost vizat în 1950 de un atentat pus la cale de doi portoricani. Presedintele nu a fost ranit

    Gerald Ford a scapat cu viata dupa doua atentate comise de doua femei, ambele în septembrie 1975

    Ronald Reagan a fost împuscat de un psihopat în 1981. Reagan a fost grav ranit

  13. Feeley

    Cool post! Enjoyed reading the previous blog as well! Keep up the good work. Feel free to comment back. http://ncfinedining.wordpress.com/

  14. Pingback: warholl

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *