Antonio MomocVolumul Mass-media si democratia in Romania postcomunista (ed. a II-a, Institutul European, 2013), coordonat de Daniel Șandru și Sorin Bocancea, este o carte despre degringolada din presa românească actuală, despre slugărnicia unor ziariști, despre cine mai face jurnalism de calitate și despre istoria șantajului în presă.
În contextul în care din ce în ce mai puțini jurnaliști cred (împărtășesc convingerea) că sunt liberi să aibă o părere diferită de acea a patronului (iar contractul lor ar trebui să includă și o clauză de conștiință), din ce în ce mai mulți cetățeni nu mai citesc ziare și nu mai au încredere în ceea ce văd seara la televizor (la știri sau mai ales în talk-show-uri). O dată cu creșterea consumului de internet, sporește și iluzia participării pe care o oferă exprimarea liberă pe new media care se transformă în surogatul nostru de democrație (vezi capitolul meu, România, țara userilor fericiți).
Emil Hurezeanu scrie în Prefaţa volumului: „Autorii, mulţi la număr, oameni învăţaţi şi supli în lecturi şi interpretarea vieţii, cu un background academic temeinic, dar suportabil, alcătuiesc în aceste sute de pagini cea mai completă şi convingătoare scanare a fenomenului. El este mobil, disparent, înşelător, fireşte tumoral, dar la asta e bună radiografia expertului: îţi fixează bubele şi ţi le serveşte la pachet cu medicamentele. (…) Aşteptam de multă vreme această oglindire comprehensivă, multicoloră, cu un sharf noţional şi empiric ireproşabil, cu o detentă euristică calificată şi pentru cobaii analizei, şi pentru spectatorii naivi ai grădinii zoologice“.