Antonio Momoc
Andi Moisescu și-a păstrat peste ani atitudinea de om normal în ciuda statutului de vedetă de televiziune. Aceasta e lectia lui Andi Moisescu pe care a predat-o studentilor la Comunicare si relatii publice. L-am invitat la Serile FJSC prima oară în 2006 când a fost ales (alături de CTP), prin sondaj, pe primul loc în topul modelelor profesionale ale studenților Facultății de Jurnalism. La dezbaterea de atunci spunea cu modestie și cu umor că de fapt și el venise în sală să-l asculte pe Cristian Tudor Popescu.
Pe 24 octombrie 2013 a revenit la Serile FJSC cu aceeași atitudine de om cu picioarele pe pământ, dar conștient de efortul și profesionalismul care l-au adus la nivelul de notorietate și recunoaștere la care se află. Din păcate Andi nu a adăugat prea multe detalii la biografia oficială pe care o regăsim în revistele care s-au ocupat de povestea vieții lui. 99% din ceea ce a spus Andi Moisescu în amfiteatrul R3 fusese deja spus cu alte ocazii în interviuri de PR. Nu știam că are o rată pentru plata apartamentului pentru încă 33 de ani sau că băieților lui le plac patinele cu rotile, dar cele mai multe episoade din viața sa erau deja povestite pe internet.
Am așteptat întrebările incomode, dar din nefericire tentativele timide ale studenților de a-l pune pe invitat în încurcătură (cineva a întrebat ceva de relația trustului MediaPro cu Adrian Sârbu) nu au fost clar formulate în propoziții. Au fost peste 300 de studenți în sală atrași ca de un magnet, dar foarte puțini au jucat rolul de viitori jurnaliști. Așa cum văd eu Serile FJSC, evenimentul nu are doar scopul de a le facilita studenților întâlnirea cu vedeta pentru o poză sau un autograf. Dacă nu vorbeam despre studenți la Jurnalism, probabil că acceptam mai degajat și acest scop. Sensul evenimentului este și acela de a-i antrena un pic pe studenți cu atmosfera unei conferințe de presă sau a unui interviu. Dar pentru întrebări incomode e nevoie de documentare. Iar jurnalismul de investigație este și el o pasăre rară.
Serile FJSC nu sunt evenimente de PR pentru invitații mei: nu există întrebări care nu trebuie puse, totul poate fi discutat. Din acest motiv unii invitați ne roagă să nu înregistrăm video sau audio pentru că se așteapă ca la întâlnirea cu studenții să fie nevoiți să mărturisească și ceea ce nu au declarat anterior presei. Studenții au fost însă cuminți, iar dezbaterea a fost, din punctul meu de vedere, filosofică: s-a vorbit despre manipulare prin televiziune, despre câtă educație poate face o televiziune privată, despre produse mediatice comerciale care nu exclud calitatea, despre încrederea pe care o are Andi că generația tânără poate oferi alte modele profesionale.
Titlul dezbaterii „Cum să ne alegem modele profesionale în jurnalism și publicitate” i-a inspirat pe studenții din sală de la filosofie și psihologie. Nu s-a vorbit aproape deloc despre politica editorială a ProTV, despre datoriile trustului către stat, despre contractul privilegiat al lui Andi care îi permite să se asocieze cu produse sau servicii cu care alți angajați MediaPro nu se pot asocia, despre uriașa muncă de documentare și de editare din spatele emisiunilor sale.
Deși Andi a spus (sau a fost stimultat să spună) prea puține lucruri noi despre cariera lui, a confirmat și cu acest prilej calitatea sa umană. Cu simplitate a subliniat că el nu ar avea niciun talent în plus faţă de restul oamenilor, poate doar nişte experienţe în plus provenite din faptul că a ştiut să preţuiască timpul pe care nu l-a risipit. Iar atunci când a fost întrebat dacă se autocenzurează din motive de PR a răspuns că nu exagerează și nu se cenzurează, ci vorbește cu măsură. Câștigul serii a fost tocmai această abordare cumpătată și de bun simț a unui om care a reușit, a unui profesionist de televiziune care declară cu ironie în fața studenților: „Unele vedete de televiziune ajung să creadă că l-au apucat pe Dumnezeu de picior, ba chiar că se pot trage de bretele cu el.”
Serile FJSC sunt totuși un exercițiu de PR. Evident, pentru studenții FJSC din echipa de organizare a evenimentului. Ei muncesc aproape o lună întreagă pentru fiecare eveniment, îl pregătesc, îl promovează, mobilizează și încurajează participarea și apoi au de manageriat reacțiile sau răutățile colegilor de facultate care critică desfășurarea evenimentului pe bloguri sau pe Facebook. Studenții organizatori sunt micii eroi ai Serilor FJSC care au ceva din modestia lui Andi Moisescu.
Deși fac un lucru mare, abordează cu măsură și profesionalism vorbele nedocumentate aruncate de colegii lor de facultate care se amăgesc că vor ieși astfel din anonimat, adică de cei care vor găsi nod în papură indiferent ce s-ar petrece la un asemenea eveniment. În acest fel studenții organizatori ai Serilor FJSC înțeleg atât managementul de eveniment, cât și managementul de imagine. Colegii lor mai mari care au trecut prin școala de PR a Serilor FJSC știu asta. Nu de puține ori alumni FJSC (acum în Agenții de publicitate sau PR) mi-au mulțumit pentru cum au învațat PR lucrând ca voluntari pentru Serile FJSC. De fapt și ei au învățat din aceeași lecție a modestiei predată de Andi Moisescu. Serile FJSC sunt evenimentul studenților FJSC.
Adelina
A spus-o și Andi Moisescu pe blogul său, citându-l pe Paul Samuelson, primul american care a câștigat premiul Nobel pentru științe economice: „A pune o întrebare bună e mai important decât a obţine un răspuns uşor.” Vezi http://www.andimoisescu.ro/serile-fjsc/