Antonio MomocNominalizarea cărții mele Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism (Curte veche) la Premiul CriticAtac pentru cărțile scrise în 2012 este în sine un premiu. Andrei Gorzo, Lucruri care nu pot fi spuse altfel, Editura Humanitas, Bogdan Murgescu, Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa Creştină, Editura Polirom sau Victor Rizescu, Tranziţii discursive, Editura Corint sunt câțiva din autorii nominalizați. Detalii despre premiu găsiți aici!
Premiul CriticAtac se acordă anual celor mai importante 10 cărţi care tratează teme sociale și politice relevante pentru societatea românească actuală. Grupul CriticAtac își propune ca acest premiu să ofere “mai multă vizibilitate şi influenţă acelor cărţi care nu sînt scrise cu obsesia publicului în minte dar care trebuie neapărat să ajungă la public.”
“Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism” explică atitudini și comportamente ale intelectualilor români interbelici (oportuniști sau idealiști, naționaliști sau europeniști, extremiști sau moderați) cu implicațiile și consecințele lor pentru societatea românească de astăzi. Fiind o carte despre cum au supraviețuit intelectualii (sociologi, etnologi, istorici și filosofi) într-o perioadă de criză economică, volumul oferă explicații despre compromisul sau onestitatea multora din intelectualii contemporani. Între cele două războaie mondiale s-au împărțit între cei care îl spijineau pe Carol al II-lea și cei care i se opuneau Regelui. Acum sunt divizați împotriva și în favoarea lui Băsescu. În anii crizei financiare interbelice unii aveau drept modele pe Corneliu Zelea Codreanu, alții pe Maniu sau pe Brătianu, astăzi îi au pe Dan Diaconescu și pe Gigi Becali și tot mai puțini pe Corneliu Coposu sau pe Regele Mihai.
I-am întrebat la finalul acestui semestru pe tinerii intelectuali de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, pe studenții cursurilor de politologie sau sociologie, dacă au citit măcar o carte din bibliografie. Au mărturisit că nu au citit niciuna, iar scuzele au fost specifice vârstei. Totuși, cei mai mulți dintre ei au răsfoit ori au parcurs măcar un capitol dintr-o carte. Probabil că astăzi, în era 2.0, cărțile se consumă altfel decât „pe vremea mea” când se citea și prefața. M-as bucura dacă prima carte pe teme ideologice, sociale sau politice citită de studenții mei de la cap la coadă ar fi Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Evident, cartea mea nu este în bibliografie, dar vor găsi în ea și jurnalism și comunicare. Acesta ar fi cel mai mare premiu al meu! De fapt, ar fi cel mai mare premiu pentru toate cărțile și articolele mele!