Blog

Capcanele politice ale sociologiei interbelice

Pe 9 decembrie 2011 am lansat la Iaşi volumul „Capcanele politice ale sociologiei interbelice, Şcoala gustiană între carlism şi legionarism” cu prilejul colocviulului național „Dimitrie Gusti şi Petre Andrei în gândirea social-politică românească”, organizat de Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi. Aşa cum am făcut-o şi cu ocazia lansării volumului, mulţumesc şi aici prietenului Sebastian Năstuţă pentru organizarea acestui eveniment, editurii Curtea Veche pentru producerea coperţii în timp record şi sponsorilor Master Card şi Aquatulip – Apă de izvor pentru că au susţinut cheltuielile pentru apariţia cărţii.

Cartea, care va fi în librării din ianuarie 2012, este rezultatul cercetării doctorale asupra lumii sociologilor şi a intelectualilor din perioada interbelică: este o lume contemporană cu criza financiară şi economică a anilor ’30, o lume a sociologilor Şcolii lui D. Gusti care au dus în anii ’30 adevărate „războaie fratricide”, care s-au discreditat unii pe alţii în presă şi în viaţa publică, o lume a celor care au alcătuit Şcoala gustiană şi care apoi s-au despărţit de Monografie orientându-se politic fie spre Mişcarea Legionară, fie spre social-democraţi, fie spre liberali. Cei care au rămas alături de profesorul şi mentorul lor Dimitrie Gusti, sunt sociologii care au ales să depună efort şi muncă de comunicare politică în slujba lui Carol al II-lea… O altă capcană politică, aşa cum povestesc în volum.

Prezent la lansare, prof. univ. dr. Zoltan ROSTAS a precizat că prin acest volum sunt spuse câteva lucruri absolut noi despre Şcoala Sociologică de la Bucureşti şi despre sociologia românească în relaţia ei cu puterea: Rostas a remarcat descoperirea mea că Gusti şi sistemul său sociologic s-au aflat sub influenţa ideilor filosofului Saint-Simon, (nu doar sub influenţa lui Comte sau a celor cu care Gusti a studiat: a lui Durkheim şi a lui Wundt, lucru cunoscut şi scris). Rostas a vorbit şi despre Monarhia socială aşa cum a fost ea concepută şi promovată de Şcoala Gusti, o idee pe care o lansez în premieră în acest volum.

Daniel ȘANDRU de la Universitatea “Petre Andrei” a menţionat apariţia recentă a volumului Capcanele istoriei Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950 semnat de Lucian Boia, ca o recitire critică necesară a comportamentului public al intelectualilor români în secolul XX. Întrebarea lui Şandru a fost dacă împărtăşesc părerea lui Boia despre Dimitrie Gusti. Deşi multe din aprecierile lui Boia mi se par corecte, acuzaţia despre oportunismul lui Gusti şi despre reformismul său care ar depinde strict de interese private şi de o anume conjuctură politică nu pot să o împărtăşesc. Am amintit că în cartea mea citez lucrarea „Germanofilii” a lui Boia în care Gusti e acuzat că ar fi fost luat de avântul reformelor din epoca Marghiloman şi asta ar fi declanşat dorinţa lui de a reforma prin instituţionalizare. Dimpotrivă, Gusti acţiona în acord cu sistemul său de gândire reformist, Ştiinţa Naţiunii fiind planul său de modernizarea a societăţii rurale interbelice. Asociația pentru Știința și Reforma Socială este anunţată înainte de război, iar intenţiile de reformă pe care Gusti le urmăreşte întreaga sa viaţă sunt prevestite încă din 1910 când Gusti se întorcea de la studii din Germania lui Wilhelm al II-lea.

Am menţionat la Iaşi şi acuzele aduse de unii istorici de la noi, precum Adrian Cioroianu, că Gusti ar fi devenit carlist peste noapte, în 1938, o dată cu instalarea dictaturii regale. Nimic mai fals: apropierea lui Gusti de dinastie, rolul Coroanei în reforma socială şi buna colaborarea cu Prinţul Carol sunt constante ale gândirii şi acţiunii sociologului Dimitrie Gusti încă din anii ’20. Din acest motiv nu pare deloc deplasat atunci când Dimitrie Gusti îl poziţionează pe Carol al II-lea în mentalul colectiv, în presa Fundaţiilor în anii 1935-1938, ca Rege al ţăranilor şi al satelor româneşti.

4 Comments

  1. Daniel Șandru

    Stimate Domnule Momoc,

    Incă o dată, vă felicit pentru subiectul cărții și mă bucur să vă fi cunoscut! Vă mulțumesc, și pe această cale, pentru participarea dumneavoastră la Colocviul organizat de UPA. Astept cu interes apariția lucrării pe care ați lansat-o, în avanpremieră, la noi.

    Cu apreciere intelectuală,
    Daniel Șandru

  2. Antonio Momoc

    Dragă Daniel Şandru,

    Aşa cum am stabilit la Iaşi atunci când ne-am cunoscut, îmi permit să îţi spun pe nume şi sper că aşa vei face şi tu.

    Mulţumesc şi eu pentru invitaţia la Coloviu şi pentru prezenţa la lansarea volumului. Am speranţa ca lucrarea pe care am lansat-o la Iaşi să trezească interesul lumii sociologilor români contemporani cu privire la capcanele politice în care au căzut, într-un context social-economic confuz, sociologii interbelici, fondatorul Şcolii Sociologice şi colaboratorii săi.

    Încerc să particip joi, 15 decembrie, la decernarea premiului „Ion Petrovici” al Academiei Române pe care îl primeşti pentru lucrarea „Reinventarea ideologiei”.

    Felicitări,
    Toni

  3. Daniel Șandru

    Draga Toni,

    Iti multumesc pentru raspuns si astept cu real interes sa iti citesc cartea. M-ar bucura daca am putea sa ne revedem la Bucuresti. Multumesc, de asemenea, pentru felicitari! Tinem legatura!

    Cu prietenie,
    Daniel

  4. Antonio Momoc

    Încercăm să ne revedem la Bucureşti.

    Te voi adăuga în listă la blogroll pentru a fi la curent cu noutăţile. Mulţumesc şi pentru acceptul de pe faceBook.

    Pe curând,
    Toni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *