Blog

Societatea civila 2.0 si ONG-istul protestatar

Cu aproape zece ani in urma, in noiembrie 2006, am organizat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti, una dintre primele dezbateri publice pe tema proiectului de exploatare a aurului cu cianuri de la Rosia Montana. Consultarile, desi publice, erau la acea data relativ necunoscute publicului larg, dar studentii si activistii din ONG-urile GreenPeace Romania si Militia Spirituala au umplut amfiteatrul.

Cu un departament de Public Relations antrenat de cativa ani in astfel de debate-uri, compania canadiana RMGC s-a prezentat la evenimentul studentesc cu documentarul Mine Your Own Business de Phelim McAleer si Ann McElhinney, cu directori de comunicare, cu analize favorabile exploatarii, cu explicatii tehnice despre neutralizarea cianurii, cu garantii de protejare a monumentelor istorice si a edificiilor romane şi cu promisiuni de noi locuri de munca pentru comunitatea locala. In schimb, ONG-urile de mediu din Alburnus Maior mi-au raspuns pe e-mail ca vor onora invitatia doar atunci cand dezbaterea se va intitula „Cum a ajuns Rosia Montana Gold Corporation sa manipuleze opinia publica prin mass-media incat sa se creadă ca toata lumea salveaza Rosia Montana? Sa nu uitam cine o distruge!“

Refuzul ONG-urilor de mediu din judetul Alba de a participa la acea dezbatere sau la intalniri similare, optiunea lor pentru inchidere la nivel local si pentru organizarea de festivaluri regionale fara ecou in presa centrala a intarziat, in opinia mea, cu ani buni expunerea si popularizarea argumentelor celor care se opuneau proiectului minier. In 2006, populatia consuma mai ales televiziune, iar jurnalele de stiri ignorau oricum campania Salvati Rosia Montana initiata din 2002 de ONG-urile de mediu impotriva exploatarii in cariera deschisa a zacamintelor de aur, a utilizarii cianurii si impotriva stramutarilor fortate.

Opozantii proiectului s-au confruntat ani la rand cu o presa traditionala care pastra tacerea asupra cazului. Atat de populara astazi retea de socializare Facebook era ca si inexistenta in Romania, pana a depasit primul milion de useri in anul 2010. Daca la finele campaniei prezidentiale din 2009 erau doar patru sute de mii de conturi din Romania pe Facebook, in 2011 s-au depasit doua milioane. Facebook a devenit un fenomen in Romania in 2012, cand a trecut de cinci milioane, anul cand s-au organizat proteste civice si sociale semnificative care au condus la caderi de guvern. Astazi, cand sunt opt milioane patru sute de mii de conturi de Facebook originare in Romania, ONG-urile, asociatiile si fundatiile sunt prezente si vocale pe canalul unde au promovat numeroase luari de pozitii invizibile la televizor. Tot mai multi activisti s-au specializat in Relatii Publice online, demascand in social media abuzuri ale administratiei publice sau aparand libertatile cetatenilor sau drepturile consumatorilor pe care ii reprezinta.

Protestele din 2012 isi au originea in actiunea grupului care a patruns in noaptea de 6 spre 7 noiembrie 2011 in clădirea hotelului Continental din Cluj. Tinerii s-au baricadat inauntru si au scos pe balconul cladirii un banner cu mesajul „Revolutia incepe la Rosia Montana“. Acesti activisti ai campaniei Salvati Rosia Montana au fost influentati de protestele Occupy Movement din lumea intreaga din septembrie-octombrie 2011 si au preluat modelul de actiune si de mobilizare online. Protestele din noiembrie si decembrie 2011 de la Cluj si Alba Iulia impotriva proiectului RMGC nu au ajuns insa pe micile ecranele, desi au fost share-uite pe retele sociale si viralizate pe site-uri cu continut generat de utilizator.

Demisia lui Raed Arafat din ia­nua­rie 2012 a mobilizat pe re­tele sociale la Cluj si Bucuresti or­ga­nizatiile eco-civice care activau pentru Rosia Montana in noiembrie-decembrie 2011 si care s-au solidarizat spontan cu SMURD. Vocile ONG-urilor din Piata, la protestele din ianuarie-februarie 2012, au fost acoperite de strada care isi striga nemultumirile sociale. Primul guvern din Romania care a cazut dupa ce societatea civila s-a organizat pe Internet a fost Guvernul Basescu-Boc, sanctionat si pentru ca  de la 1 iunie 2010 taiase salariile bugetarilor cu 25%.

In vreme ce la primul protest din iunie 2003 organizat de ONG-urile de mediu la Bucuresti impotriva proiectului aurifer RMGC au iesit in strada doar 300 de persoane, in septembrie 2013, la protestul comunicat pe social media s-a ajuns la douazeci de mii de protestatari organizati in grupuri online. Miscarea ONG din Romania de inspiratie Ocuppy Movement a luat forma unei noi miscari sociale (New Social Movement) cu origini in blogosfera, pe retele sociale si in grupuri de ongisti activi online. O societate civila careia i se reprosa ca nu exista, ca e politizata sau subordonata politic, ca face jocurile finantatorilor sau ca e mult prea divizata si ca nu e capabila de asociere pe teme majore reuseste sa scoata in strada douazeci de mii de oameni pentru o cauza de mediu. Ongişti si activisti se coordoneaza si se organizeaza online in grupuri care comunica intre ele, fac liste de revendicari si solutii, propun alternative.

In iulie 2013, prim-ministrul Victor Ponta a inclus proiectul minier de la Rosia Montana in programul de investitii al Guvernului, iar in august a solicitat Parlamentului adoptarea unei legi speciale pentru exploatarea aurifera. Proiectul enumera o serie de legi in vigoare care trebuiau incalcate pentru ca proiectul minier sa intre in aplicare: de la cele care apara dreptul de proprietate, liberul acces la justitie al cetatenilor, legile care apara patrimoniul, padurile, fînetele, apele, regimul drumurilor publice, pana la libera concurenta. La cateva ore dupa postarea acestei informatii pe Facebook, membrii mai multor ONG-uri si grupuri online au anuntat organizarea de proteste pe 1 septembrie la Cluj, București, Timisoara, Iasi.

Prin social media, campania Uniti Salvam Rosia Montana a devenit o miscare de masa. Astfel s-au mobilizat, pe orizontala, grupuri online de cetateni care au coordonat o serie de proteste si marsuri pasnice care doar in Bucuresti au insemnat iesirea a douazeci de mii de romani in strada. Doi ani mai tarziu, la cateva zile dupa tragedia de la Colectiv, un alt guvern cadea dupa ce peste 25 de mii de oameni organizati online cereau in strada demisia primarului Cristian Popescu-Piedone, a ministrului de Interne Gabriel Oprea si a prim-ministrului Victor Ponta. Asa a aparut in noul Guvern al Romaniei, alcatuit din tehnocrati, ministrul pentru Relatia cu societatea civila, respectiv Ministerul pentru Consultare Publica si Dialog Civic.

Campanii ONG ignorate ani buni de televiziuni au devenit mainstream dupa ce sectorul asociativ a reactionat puternic in online la abuzurile administratiei centrale sau locale. Presa traditionala, radioul, televiziunile de stiri au descoperit recent Internetul si forta sa de mobilizare. In mai multe randuri, activistii ONG, desi amatori, s-au transformat in jurnalisti-cetateni si au practicat un autentic jurnalism comunitar. Subiecte precum compania Chevron versus satenii din Pungesti au fost acoperite pe social media de ong-isti, in absenta reporterilor din media traditionala la fata locului la momentul conflictelor cu jandarmii.

Organizate pe orizontala, in absenta unor lideri supremi care sa ia deciziii n numele lor, asociatiile civice, ONG-urile si membrii lor activi online blocheaza legi, cer transparenta si debirocratizare, fac advocacy pentru cauze civice si comunitare, pun presiune pe legislativ sau resping initiative nedemocratice. Activistul nonguvernamental s-a transformat tot mai mult intr-un protestatar 2.0 care comunica eficient online si care se organizeaza pe retele de socializare pentru a se opune in strada abuzurilor si coruptiei.

Articolul a fost publicat in revista Dilema veche numarul cu tema „Avem (bun) simţ civic?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *