Antonio MomocAsaltul USL impotriva lui Traian Basescu si a PDL poate fi citit intr-o cheie politica drept lupta legitima pentru putere. Inlocuirea presedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului (Blaga si Anastase) cu lideri ai PNL-PSD (Antonescu si Zgonea) poate insemna victoria USL in una dintre bataliile firesti in jocul politic democratic. La fel, suspendarea pe temeiuri politice (nu juridice) a Presedintelui de catre Parlament.
Nu poate fi citita insa in aceeasi cheie schimbarea din functie a Avocatului Poporului pe motiv ca fusese numit de catre PDL. Miza schimbarii Ombudsmanului: Ordonantele de urgenta ale Guvernului Ponta privind Legea Referendumului si atributiile Curtii Constitutionale sa nu mai poata fi atacate ca neconstituţionale si asta se va face de catre un subordonat al PSD numit Avocat al Poporului. La fel, trecerea Monitorului Oficial de sub controlul Camerei Deputaţilor în subordinea Guvernului este o tactică abilă, dar nedemocratică, de a amâna sine die deciziile şi pronunţările Curţii Constituţionale. Jocul politic democratic se transfomă într-o joacă iresponsabilă a copiilor Ponta-Antonescu împotriva (fostului?) Zeus al politicii româneşti.
Alba-neagra cu Legea referendumului declarată neconstituţională de către CCR câtă vreme nu îndeplineşte criteriul cvorumului celor cu drept de vot şi schimbarea simultană a regulilor jocului prin ordonanţă de urgenţă care prevede că nu mai trebuie ţinut cont de cvorum este o altă tactică nedemocratică. USL aduce în Parlament legea în forma cerută de CCR, dar organizează referendumul în baza ordonanţei de urgenţă care nu poate fi atacată la Curtea Constituţională. Corectă ca artificiu politic, dar injustă această joacă cu Legea referendumului, din punct de vedere moral şi constituţional.
Confruntat cu loviturile politice succesive şi în derivă după pierderea tuturor pârghiilor de putere, singurul argument mediatic şi discursiv al PDL rămâne apărarea statului de drept şi a valorilor europene. Din nefericire, hoţul strigă hoţii: Acelaşi PDL a încercat schimbarea regulilor în timpul jocului atunci când a propus legea electorală a sistemului majoritar într-un tur sau comasarea alegerilor locale cu cele generale. Din fericire, CCR le-a declarat pe ambele neconstituţionale împotriva lidershipului PDL.
Chiar dacă statul de drept (în sensul de stat minimal ale cărui puteri sunt limitate prin separaţia, echilibrul şi controlul reciproc al puterilor ) este zdruncinat astăzi de către USL, PDL este actorul politic cel mai puţin credibil/legitim care să facă această critică. Ne amintim cu toţii cum a votat PDL legea pensiilor cu ajutorul Robertei Anastase care inventa prezenţe în Camera deputaţilor. Ne amintim şi ordonanţele de urgenţă neconstituţionale ale Guvernului Boc şi de stigmatizarea presei în Strategia CSAT de apărare a României ca fiind una din vulnerabilităţile şi ameninţările la adresa statului .
La fel procedează azi USL demascându-se ca o alternativă mincinoasă la PDL. Jurnaliştii care scriu împotriva lui Ponta sunt acuzaţi că distrug imaginea României în lume şi sunt şantajaţi cu procese. Cazul Şova-Norica Ncolai împotriva jurnalistei radioului public Carmen Valică este deja celebru. La fel şi ameninţările celei care şi-a adus nepoata să voteze în locul ei în Parlament.
Atât USL cât şi PDL au lovit în statul de drept şi în democraţia din România. Motivul pentru care USL este astăzi în topul preferinţelor populare este şi acela că Traian Băsescu şi PDL au lovit nu doar în statul de drept, ci şi în statul social: educaţia, sănătatea şi cultura au fost nu doar ignorate, ci lovite cu barosul către guvernul Boc-Udrea. Din acest motiv faptul că Victor Ponta a minţit în legătură cu CV-ul său şi faptul că a plagiat nu interesează pe nimeni în România.
Sănătatea precară, şomajul, inflaţia şi mai ales nivelul de trai şi veniturile modeste sunt mult mai palpabile pentru viaţa omului obişnuit decât discuţiile abstracte pe marginea instituţiilor statului de drept. Criza economică în Europa este departe de sfârşitul ei, iar instabilitatea politică din România contribuie doar la adâncirea crizei financiare. Din păcate, indiferent cine câştigă la referendumul de demitere al lui Traian Băsescu, România va pierde.