Antonio MomocEşecul evident al învăţământului jurnalistic este incapacitatea noilor generaţii de licenţiaţi de a se impune ca lideri de opinie în redacţii şi de a schimba faţa presei. De fapt, când cineva cu studii în media sau comunicare se recunoaşte învins în redacţie, el admite idealismul oricărui proiect iluminist.
Studenţii de la jurnalism, dar şi tinerii care urmat cursurile de pregătire ale oricărei Şcoli de jurnalism, care spun adesea că una au învăţat în şcoala şi alta se întâmplă pe piaţa media vor să spună de fapt că regulile care dictează pe piaţa reală sunt cu totul diferite de regulile jurnalismului ideal care se predau la catedră.
La şcoală, studenţilor li se spune cum ar trebui să fie. Cei care intră pe piaţa presei din România (care mai au şi „ghinionul” să facă o facultate de profil), constată cu amărăciune că reguli ca piramida inversată, verificarea din trei surse, prezentarea tuturor punctelor de vedere implicate, a nu înşela publicul promiţând altceva în titlul decât e în conţinutul textului etc. (pentru a enumera doar câteva) sunt reguli bune doar pentru a-ţi lua examenul şi atât. În redacţie dictează şeful Rating şi patronul MarketShare. Iar directivele lor (pentru atingerea numerelor mari) sunt senzaţionalul, tabloidizarea, manelizarea, imbecalizarea, eloidizarea etc.
Dacă s-ar da o „bătălie” (care nu se dă) pentru cum ar trebui să fie presa, ea s-ar da între cei proaspeţi, idealişti, abia intraţi în redacţii (cu idealism civic şi cultură profesională câştigate în şcolile de jurnalism) şi cei care au experienţă, care „ştiu cum este presa” şi cum se face presa din interiorul redacţiilor sau de pe teren. Dar această „bătălie”, dacă se dă, se pierde de către idealişti încă de la interviul de angajare.
Pentru a obţine un job, mulţi tineri admit cu seninătate că cele învăţate în şcoală sunt inutile, neadecvate realităţii din presă, prost predate de către aşa-zişii profesori fără experienţă în domeniu. Acesta e momentul în care angajatorul câştigă bătălia pentru cum ar trebui să fie şi nu este presa. Pentru că atunci angatorul îi va servi angajatului argumentul vechi de când lumea că presa se învaţă în redacţie şi că tot ce a aflat el în şcoală sunt basme.
Cu alte cuvinte, spune angajatorul, dacă înveţi în redacţie şi nu la şcoală, cel dator cu vârf şi îndesat este angajatul, iar investiţia şi riscul sunt tot ale angajatorului. Salariul angajatului în consecinţă nu poate fi mare, pentru că el e mic şi mai are de învăţat în redacţie şi pe teren. Angajatorul e cel care investeşte timp, iar angajatul îi datorează bani înainte de a se angaja! Astfel, la angajarea pe piaţa media nu pot exista diferenţe prea mari între cei cu studii în jurnalism şi cei fără, ba chiar uneori cei cu studii au acest handicap de a şti cum ar trebui să fie şi nu este presa românească.
Am participat ieri la o dezbatere la Agenţia de Monitorizare a Presei despre cum ar trebui să fie publicul şi despe cum ar trebui să fie presa („Evaluarea nivelului de competenţă în mass media”). Şi despre cum putem să ne îndreptăm spre cum ar trebui să fie.
Proiectele iluministe s-au întâlnit în sală ca la ele acasă. Surpriza: educaţia din şcoala părea soluţia salvatoare. Cineva a propus ca aceste competenţe ale publicului (ca tot omul să distingă între ce e presă de calitate şi ce nu, şi de a sesiza instanţele competente precum CNA-ul că „aşa nu se mai poate”) să fie predate în şcoala. Mai multe voci au spus la unison că ar trebui introdusă ca disciplină opţională (de ce nu chiar obligatorie?) în învăţământul preuniversitar, poate chiar în generală, o disciplină pentru dezvoltarea competenţelor mass-media pentru publicul în formare.
Adică, ceea ce nu reuşim să facem în presă, să facem la nivelul publicului. De ce să nu fie şi publicul un pic mai frustrat că presa ar trebui să fie altfel şi nu este?! Cel puţin în şcoală să continue “bătălia” între cei care ştiu cum ar trebui să fie şi cei care ştiu cum este.
proaspat licentziat
Profu… vretzi sa spunetzi ca generatzia messenger trebuie sa ceara mai multzi bani la angajare?
(PR)OTV
Publicul cere manele, le dam. Publicul vrea telenovele, ii dam Inima de tiganca. Publicul cere sange, ii dam Stirile de la ora 5. Publicul vrea fotbal prost din Liga lui Mitica, ii dam pe bani multi. Publicul o vrea pe Elodia, i-o dam pe Magda:) Pe gratis.
Un jurnalist de la FJSC
Lucrurile nu sunt intotdeauna albe si negre. E o constatare acceptata de multi dintre noi, sustinuta de multe alte evenimente din viata fiecaruia.
Sunt jurnalist si nu lucrez intr-o redactie care tabloidizeaza, nu scriu stiri despre Elodia si nici despre Becali.
Fac stiri care conteaza si care sunt apreciate de cei pentru care scriu (multi dintre ei isi exprima aceasta apreciere, personal sau prin metode de cercetare).
Sunt angajata din anul 2 al facultatii si, de atunci, salariul meu creste frecvent. Adica, nu muncesc pe nasturi.
Si pot sa coordonez proiecte mediatice, mi se ofera incredere de catre angajator.
Am terminat aceeasi FJSC, am intampinat ceva probleme in facultate pentru ca imi petreceam mai mult timp in redactie decat la scoala. Licenta am luat-o insa cu o nota mare pentru ca tot timpul incerc sa invat si sa ma straduiesc sa aflu noutati, sa avansez.
Folosesc in fiecare zi piramida inversata si aduc mai multe puncte de vedere stirii pe care o fac. Asadar, respect multe dintre regulile despre care se vorbeste in post.
Concluzia: Deci, se poate. Poti sa imbini teoria cu practica. Ar fi frumos daca si profesorii ar vedea si partile bune, nu doar pe cele rele. Eu nu am primit niciodata sustinerea multora dintre profesori in timpul facultatii.
Otilia
Mi-e dor de Serata muzicala a lui Iosif Sava. Pot studentii de la jurnalism sa fac emisiuni ca ale lui I. Sava, N. Manolescu, G. Puteanu? Si daca da, ar fi lasati sa le faca?
Lost
@un jurnalist de la FJSC
Postul nu era despre frustrarile sau „succesurile” jurnalistului FJSC, ci despre starea jalnica a presei din Ro. Cum sa schimbi fatza presei cand te „califici la locul de munca” si „petreci mai mult timp in redactie decat la scoala”? Cu ce sa schimbi, cu ce valori noi, daca structural te formezi in redactii pline de fosti securisti sau de pupincuristi ai patronilor? Si chiar daca tu ai fi asa de diferit de restul, stii ca cu o floare nu se face primavara!
Iar faza cu nota mare la licentza e amuzanta… porcul se ingrasa asadar de Craciun…
La cum se dau examenele finale la bac si la licentza in Ro, nu ai credibilitate.
Marele Han
Otilia, de ce nu ar putea? la urma-urmei, n-or fi toti batuti in cap. problema e ca publicul s-a rupt de ce vreme in doua: cei dobitoci se uita la tv (de la Pro si pana la otv, e cam la fel oferta), ceiltalti isi cauta alternative pe net, prin carti sau prin viata reala.
iar cand ramai cu un public de dobitoci (in marea sa majoritate), pai cu ala trebuie sa defilezi in statistici cu audiente grase.
PS: Toni, sunt curios daca ma mai tii minte 🙂
geta
pentru Marele Han : „…..iar cand ramai cu un public de dobitoci (in marea sa majoritate)….”. eu din care categorie fac parte ? din cea majoritara sau minoritara? dar tu ? probabil ca si tu te uiti la tv din moment ce faci asfel de clasificari. nu-i frumos !
Tony ! eu regret mult ca nu mai ai emisiune. nu intram mereu decat atunci cand aveam timp dar imi facea placere. iar referitor la ce ai spus tu dar si ceilalti de aici, nu pot spune decat pe scurt : Buna tara, rea croiala, mama ei de randuiala, mama lor la toti !
s-auzim de bine si…sper ca nu pleci si de aici.
Marele Han
geta, n-am spus ce-am spus cu rautate. era doar o constatare. De uitat ma uit „in trecere” mai mult, cand caut discovery sau history. Dar hai sa luam emisiunile de divertisment si sa admited ca in general sunt stupide. ciao darwin? folclorul contraataca? mai dau exemple?
nu te cunosc, dar daca iti pui asemenea intrebari (si, mai ales, pe un asemenea ton) tind sa cred ca esti in minoritate. ce facem, votam cu udmr-ul la toamna? 🙂
geta
ha, ha, ha ! hai ca m-ai inveselit cu udmr-ul asta….
Carina
Nu stiu cum e cu studentii la jurnalism, dar eu in calitate de studenta la comunicare (specializata in PR si advertising) cand zic ca ceea ce am invatat la scoala nu se potriveste cu ceea ce ne invata realitatea ma refer la altceva. Ma refer la diferenta dintre teoria predata in facultate si practica din agentii. Ma refer la discrepanta dintre skill-urile dobandite in scoala si nevoile pietei.
Sigur, cand vine vorba de jurnalisti nu putem sa nu vorbim despre acea naivitate caracteristica studentilor si care dispare odata cu primul job in presa.
Irene
„Libertatea” de a alege
Am lucrat pentru un tabloid si nu imi e rusine cu asta. Cand am predat primul material, mi-au fost explicate principiile dupa care ar trebui sa-mi structurez textul si cam cum ar trebui sa arate. Si, ce credeti? Erau exact aceleasi care imi fusesera predate la FJSC. Intial am crezut k trebuie sa ma adaptez publicului tabloidului. Trebuia, dar numai respectand principiile redactarii textului jurnalistic. Tin sa precizez k in presa taboida sunt oameni care pot concura cu usurinta cu cei de la Academia Catavencu, EVZ sau Cotidianul. Sunt oameni care au o bogata experienta in presa si de la care am invatat multe. Cat despre discrepanta dintre ce se face si cum ar trebui facut-practic tb sa te adaptezi la specificul publicatiei-cei inteligenti pot intelege atat un taboid cat si un cotidian serios. Iar despre public-are de ales, sunt zeci de publicatii pe piata – tine de propriul sistem de valori. Nu esti obligat sa citesti Libertatea, Can Can sau Click, ci exista libertatea de a alege (facem ce facem si tot la libertatea ajungem:)))
admin
@Marele Han, să imi fie rusine, dar nu ştiu să ne cunoaştem…
@Geta – ne auzim marţi si joi seara, până în septembrie. Mersi de suport si tine-o tot aşa!
@Irene – tu eşti dovada cea mai clară că cea ce se predă la FJSC se cere pe piaţă (la niveluri de tehnici de redactare şi colectare)! Discrepanţa intervine la nivel de principii şi valori specifice culturii civice. Există un anumit tip de idealism civic care se teoretizează în facultate… acum depinde de fiecare dintre noi (jurnalist sau nu) dacă şi-l asumă pe piaţă sau nu.
geta
dragii mei,
eu nu sunt de meserie si nici nu am studii de jurnalist. sunt un simplu cetatean, ca sa spun asa. dar stiu un lucru : si in jurnalism ca si in medicina ori sistemul juridic sau ce vreti voi …este la fel ca si biblia. la scoala te invata printre altele si principii dupa care sa-ti exerciti profesia. in biblie sunt acele porunci dupa care ar trebui sa ne calauzim noi oamenii. DAR, totul depinde de fiecare persoana in parte, oriunde pe glob.
TLP
geta, nu stiu cum ai reusit sa aduci biblia in discutia asta, insa te informez ca este ultimul loc de pe pamant in care ai sanse sa gasesti moralitate.
TLP
Ontopic: starea jurnalismului nu-i un esec al pietei, ci toata problema poate fi regasita in monopolul statului asupra educatiei.
Educatia obligatorie produce cetateni bousori care vor cere OTV, Tolea si Elodia.
Piata va oferi ceea ce se cauta, ar fi culmea sa ofera ceea ce nu se cauta.
geta
„Piata va oferi ceea ce se cauta, ar fi culmea sa ofera ceea ce nu se cauta.”
din moment ce televiziunile sunt private, e normal sa ofere ce se cauta, deoarece ele din asta traiesc. niciodata aceste televiziuni nu-si vor asuma un rol educational. a mai ramas tvr care….ar putea sa ofere si ce nu se cere de masa larga a populatiei.sa deschida gustul romanilor pentru frumos. insa, e posibil ca ea sa fie condusa tot de manelisti sau mai stiu eu cine.
geta
am parcurs postarile de aici si am facut chiar si comentarii. problema e ca nu am dat prea mare atentie titlului. pana acum.
chiar ! sa-mi explice si mie cineva, ce inseamna un public competent? fie el si publicul presei. pe mine una, ma revolta aceasta alaturare de cuvinte, ca sa nu spun altfel….