Antonio MomocTitlul şoc de mai sus este folosit cu intenţia de a capta atenţia. Evident că mulţi dintre studenţii greu încercaţi de licenţa din acest an, nu doar că au dat, ci au şi luat licenţa. Mulţi dintre cei care au luat licenţa nu se regăsesc în generaţia messenger. Reciproca nu e neapărat valabilă.
Studenţii „generaţiei messenger” au răspuns în stilul chat-ului sau al mirc-ului la licenţa de la Jurnalism din iunie, cu bine-cunoscutele asl, pls. Titlul şoc, despre care erau puşi să povestească, a fost scris pe foaia de examen a „studentului messenger” TITLU SHOK. Stituaţia era descrisă ca SITUATZIA. Nu mai amintesc despre subitilităţi gramaticale ca substantive derivate din verbele care încep cu î din i scrise anapoda: reânceperea, reânscrierea, reântoarcerea – probabil regula e să scrii tot ce e î în interiorul cuvintelor cu â.
Îi ştiu şi îi respect pe cei mai mulţi din studenţii care şi-au dat licenţa anul acesta. Am lucrat nemaipomenit de performant cu ei la seminariile de Politologie, Sociologie şi la cursul de Marketing politic. Dar printre ei şi dintre ei se naşte o generaţie nouă.
Această generaţie, viitoarea generaţie a comentatorilor de pe Realitatea şi a analiştilor de pe Antena 3, scrie în limbaj on-line într-o lucrare de examen final la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Şansa lor este probabil aceea că textele lor vor fi vorbite, iar nu citite de public.
Ei sunt studenţii care au experienţă de presă, dar nu ştiu nici cine le sunt profesorii, nici unde e biblioteca la facultate. Sunt studenţii care au scris în lucrarea de licenţă că Lucian Blaga a candidat la primărie. Ei sunt cei care vor să fie astăzi vedete de televiziune sau prezentatori/oare de ştiri şi meteo. Cei care nu deschid mai mult de o carte pe an, care nu scriu şi nu citesc în limba română, (citesc doar în engleză şi pretind că ştiu foarte bine engleza şi atât) şi care solicită să fie plătiţi de la primul job în mii de euro. Ei sunt jurnaliştii care vor interpreta de azi înainte evenimentele din societatea civilă şi politică românească.
Am un exemplu de comentariu asupra actualităţii al unuia din, probabil, viitorii jurnalişti de succes ai ţării. Cităm o frază elocventă dntr-o lucrare, dar o dăm anonimă:
„…i-am susţinut pe jucătorii noştrii români în acet campionat care din nefericire pentru noi a durat foarte puţin şi din punctul meu de vedere putem spune că suntem români, trăim în România şi totodată trebuie să susţinem atât achipa română de fotbal cât şi celelate sporturi, nu putem da vina pe nimeni, nici pe Mutu sau pe ceilalţi jucători, au dat tot ce au putut.”
Aceasta a fost o introducere de mare profunzime la subiectul de la proba Presa radio:
Se dau evenimentele:
1.Echipa de fotbal a României s-a reîntors pe aeroportul Otopeni, după eşecul suferit la Campionatul European.
2.Un elicopter militar s-a prăbuşit lânga aeroportul Otopeni.
Alegeţi unul dintre evenimente şi realizaţi planul unui reportaj care va fi transmis în direct la un post de radio public. Argumentaţi alegerea făcută, menţionaţi etapele parcurse, alegerea şi ordinea în care intră intervievaţii şi scriptul folosit de reporter.
Autorii gafelor de acest gen de la licenţă vor uita repede examenul în cazul în care au trecut de hop. Ei sunt cei care în lucrările lor de redactare au amestecat experienţele sau opiniile personale cu o bibliografie prost înţeleasă, citită în viteză. Tot ei sunt şi cei mai aprigi acuzatori ai greşelilor pe care ei înşişi le fac… Dovadă că la teorie stau totuşi bine, aceşti studenţi ştiu că genul de informare nu se amestecă cu genul de opinie, dar ei nu ezită să încalce chiar în teza de la licenţă această regulă elementară de scriitură.
Studenţii „generaţiei messenger” sunt viitorii sau poate actualii şefi de redacţie, editori, comentatori. Au o părere despre orice, pot explica orice, ştiu totul. Lor nu le trebuie nici carte, nici bibliotecă, nici şcoală. Le este suficientă şcoala vieţii. Şi pentru că sunt atât de buni învăţăcei ai şcolii vieţii admit cu seninătate că vor licenţa doar ca pe un bilet de intrare pentru posturi mai bine plătite. Angajatorii lor se împacă cu asta?
carmen constantin
tot ce vad aici e greu de crezut :)) e de ras.. e de plans..habar nu aveam ca am avut astfel de colegi, care sa nu scrie romaneste, nu mai vorbesc de o stire. vreau sa cred ca in cauza sunt cei de la pitesti, oradea si alte locuri de pe unde au mai venit la fjsc sa dea licenta .:) nu vreau sa cred ca e vorba de ” ai nostri”. 🙂
sau macar id..unii care sa nu fi trecut pe la scoala si au dat examenele cu handsfree-ul in fiecare an 🙂
intrebare : cum de nu au fost vazute aceste „greseli” decat la licenta? nu au putut vedea profesorii in 3 ani ca unii dintre studenti nu au ce cauta in fjsc? 😉
numai bine!
Rrarresh
Ai fi suprinsa de cati sunt asa. Am avut si eu exemple in grupa. Respect, domnule profesor!
bogdan
Sincer. Asa va trebuie. Nu inteleg ce e cu teoria asta in jurnalism. Spuneti-mi domnule profesor, dupa anii de facultate…La ce v-a folosit teoria aia? E total degeaba pentru o disciplina care se lauda ca antreneaza urmatorii redactori si prezentatori meteo. Va rog frumos. Sa fim seriosi acum. Jurnalismul nu se invata din carti. Iar faptul ca tontii aia (scuze, tontzii, ca sa ne intelegem romaneste) au scris cu greseli si pronuntii de „generatia messenger” atunci imi pare rau, dar nu vad cum puteti da vina pe ei, cand daca nu ma insel i-ati urmarit 4 ani de zile?!
Eu unul…am facut facultatea in strainatate. Am terminat doua chiar. Si jurnalism si politica. Nu am vazut o singura carte la disciplina de jurnalism. Nu am invatat si nu am dat absolut nici un examen, in fara de cel de etica, unde chiar era vorba de a invata ceva. Dar in rest se practica „practica.” Ma intelegeti? Nu se punea problema: „Haideti baieti sa scriem (!!!!) un spot TV sau hai sa povestim cum am face noi un advertorial, sau cum scriem un script radio.” Du-te baietele si il fa! Suna foarte frumos pe hartie. Dar ia spune-l tu cu voce tare si inregistreaza-l, apoi asculta-l si re-asculta-l, si vei realiza singur si singur poti sa iti dai nota. Scuzati-ma, dar in Romania nu se face treaba. Cel putin nu asa.
Si dumneavoastra…Carmen Constantin. Vrei sa crezi ca cei in cauza sunt din Pitesti sau Oradea…Tu chiar esti serioasa in comentariul asta? Da’ tu crezi ca Bucurestiul e mijlocul tarii? Fii serioasa! Jumatate din populatia orasului asta e venita din provincie. Pe putin! Eu unul de abia sunt in Bucuresti de putin timp. Nu pot sa judec prea multe. Dar as putea sa spun unele chestii. Nu exista oameni mai increzuti decat aici. Prostia e peste tot, dar are un epicentru chiar in Micul Paris. Iar cei mai „destepti” pe care i-am intalnit prin strainatate, nu erau din Bucuresti.
bogdan
Microsoft Windows, Microsoft Office 2000, Microsoft Word, Microsoft Excel, Cool Edit pro,
Music-Match Jukebox, Internet.
Tot respectul pentru CVul dumneavoastra. Ma inclin respectuos. Dar acum, si stiu ca veti spune ca sunt un carcotas. Wtf?! Internet? Music-Match Jukebox? Astea nu cred ca sunt parte din CVul dumneavoastra, si tind sa cred ca sunt date introduse de un hacker din „generatia aia messenger” care e nemultumit de licenta.
Tind sa cred ca un CV al unui profesor, asistent universitar doctorand, nu ar trebui sa includa (nici macar ca si umplutura) skill-uri de utlizare internet (probabil o sa imi spuneti ca stiti sa verificat si mail-ul) sau hobby-uri in care sa enumerati filmele care va plac. La un CV ca al dumneavoastra, cred ca ati putea exclude chestiile astea. Ce ziceti?!
Ionut Puiu
Subscriu la ce zice bogdan. In CV trebuia mentionat cel mult Microsoft Office. Faptul ca mai stiti si alte utilizari ale pc-ului nu poate fi decat benefic. Titulatura de „generatia messenger” este eronata. Chat-ul (fie de tip IM sau IRC) este doar un mijloc de comunicare. Pe vremuri se trimiteau biletele, se scriau scrisori. Si acolo limbajul, exprimarea, gramatica tineau strict de cunsotintele celui care le redacta. La fel si aici. Aceste instrumente online strica limbajul in masura in care utilizatorul nu are cunostintele de baza.
Cum au ajuns asemenea persoane sa dea licenta? Aceasta ar trebui sa fie cu adevarat problema pe care sa o tratati in materialele dvs. Nu este un examen de admitere, ci unul care presupune incununarea a 3 sau 4 ani de pregatire intr-o institutie de specialitate.
Otilia
Parerea mea de ziarist inginer care n-a dat si nici n-o sa dea vreodata pe la vreo facultate de jurnalism:
Cum isi permit profesorii, care nu au reusit sa devina nici macar jurnalisti mediocrii, note de 4 si de 5 unor studenti care, de bine si de rau, au mai lucrat in presa, spre deosebire de dascalii lor. Cum isi permit ca unor reporteri Pro TV cu ani de experienta sa le dea note de 6-7 la licenta?
Daca ar fi invers? Daca studentii le-ar da note profesorilor la PRACTICA, adica la ceea ce conteaza cu adevarat in jurnalism? Cati ar trece examenul? 1? 2?
Jurnalismul e PRACTIC, nu teoretic. Sa va intre bine asta in cap, dragi profesori care traiti din impozitele aplicate populatiei. Aveti zeci de milioane salariu pe luna si va bateti joc de tanara generatie. Sigur, e simplu sa criticam… Sa spune ca studentii nu stiu sa-l foloseasca pe „i” corect. Dar uitati-va la voi. Va faceti bine treaba? As spune ca nu. Facutatile de jurnalism, cel putin, de la noi sunt o gluma proasta.
O zi buna!
carmen constantin
bogdan cel in cauza.. imi permit sa te ‘tutuiesc’ pt ca pe unde ai facut tu cele doua facultati cu siguranta oamenii isi vorbesc la pers a 2-a sg, necontand ca unii au 20 si altii 50 de ani. cu atat mai mult in presa. tu stii mult mai bine decat noi 😉
vis-a-vis de remarca la mesajul meu. iti dau un sfat si nu ma straduiesc sa-ti explic: citeste mai bine! da’ cu ochii larg deschisi incat sa vezi si smiley face-urile da?? asa.. si apoi poate-ti dai tu seama cat de serioasa sunt acolo ;).
nu am laudat facultatea pe care tocmai am absolvit-o. dar imi respect prietenii si pe multi dintre profesorii de acolo. si daca undeva in tara asta se face jurnalism, cel mai bine se face aici, nu in provincie. da! cu oameni care nu is bucuresteni in general, dar nu asta e important. and surprize: nu sunt nici un pic bucuresteanca. cat despre competentele celor care fac jurnalismul la sibiu sau la pitesti.. cerceteaza un pic mai intai si apoi spune-ti opiniile pe o baza factuala 😉 ok?
numai bine!
Rrarresh
Cam are dreptate Carmen Constantin. 🙂 E foarte usor sa vorbesti despre ceva despre care nu detii destule informatii. Poate ca, daca ai avea ocazia, ti-ai schimba parerea. On the other side, nu stiu cat de mult conteaza parerea ta. FJSC-ul nu duce lipsa de candidati si nici de aprecieri. Asa ca, unul in plus, in minus…Mai ales ca tu ai 2 facultati facute in strainatate…Lasa-ne in inferioritatea noastra! La propriu si figurat!:P
simona
Bogdan,explica-mi si mie, te rog, cum scrii tu fara pronuntii de „generatia messenger”. Sau cum scrie vreun om cu vreo pronuntie …
Si dupa ce iti/imi dai raspunsul, mai stam de vorbe despre cat de altfel este scoala „de afara” si despre lucrurile minunate pe care le-ai deprins acolo…
Si dupa ce admiti ca nu esti cu nimic diferit de cei pe care ii faci „tontzi”, te invit sa infieram impreuna scoala romaneasca. De jurnalism sau nu. Si sa ne plasam noi pe trepte superioare…
ale
1) Cum de cineva care nu face diferenta dintre limbajul academic si limbajul de chat ajunge sa sustina licenta la facultatea de jurnalism?
2) Ce note au primit studentii de mai sus? (Pentru ca, sincera sa fiu, nu ma interesereaza ca Gica doar atata poate, ci daca el este sanctionat in vreun fel)
3)Otiliei, inginera-ziarista: in textul urmator, s-a strecurat o greseala. Gaseste-o si vei afla de ce profesorii de la facutlatea de jurnalism isi permit note de 4 si 5:
«Cum isi permit profesorii, care nu au reusit sa devina nici macar jurnalisti mediocrii, note de 4 si de 5 unor studenti care, de bine si de rau, au mai lucrat in presa, spre deosebire de dascalii lor.»
Jurnalist de radio sau in presa scrisa, ESTE ELEMENTAR CA UN JURNALIST SA STIE SA SCRIE CORECT IN LIMBA ROMANA. Nu este moft sau respect de sine si de ceilalti, este, iniante de toate, indicator al capacitatii de organizare si structurare a mintii.
Raven
Din pacate, multi (poate chiar toti) dintre cei care au dat acea licenta, erau ferm convinsi (ba chiar irascibili pana la punctul degenerarii in conflict) ca ei „vorbesc/scriu mai repede asa, dar doar pe mess(!!), stiu si ei ce-i aia interviu serios etc” (in genere lucruri si lucrari importante vietii si carierei)..
Ah, dar cu ce-mi ajuta mie (sau lor) ca le pot spune acum triumfator „v-am zis eu!!” ?
Asa-i ca ne vine instant pe limba replica (de-acum celebra) din reclama: „N-ai cu cine! Niste tarani!” si in cazul de fata si cand faci slalom printre rahatii (nu toti de caine) de pe trotuare si cand te-astepti cu orice prilej sa te ia vreo masina pe bord s.a.m.d. ?!
bogdan
Mai Simona. Ori sunt prea obosit la ora asta inainta in noapte, ori pur si simplu nu am inteles ce vrei de la viata mea. Daca ma intrebi daca poti sa scrii litera „t cu virgulita dedesubt” fara sa scrii „tz” iti raspund simplu. STFU. Uite stiu si eu expresii din generatia messenger. Poate ma insel eu, dar licenta au dat-o pe foaie cu pixul in mana, sau au dat-o intr-un Word unde au diacritice (cred ca domnul profesor poate confirma sau infirma chestia asta).
Acum fara sa vreau sa te jignesc, eu sunt putin mai direct poate decat esti tu obisnuita. Sa inteleg ca ai dat si tu licenta si ai scris ca Lucian Blaga a candidat pe la primarie? Altfel de ce ai incerca sa iei apararea unor tontzi…Ca asa sunt. Da-o naibii de treaba, dar ori si-au batut joc de lucrarea aia, ori mai mult nu i-a dus mintea. Pun pariu ca si tu ai ras la fazele de la Bac. Perlele lor. Ei uite ca a venit si vremea sa rada altii de perlele studentilor de la licenta. In fond, da’ toti suntem oameni. Toti facem greseli. Eu recunosc din start. La capacitate cand eram eu intr-a 8a, nu am invatat o boaba de geografie, si am zis ca viticultura este cresterea de vite. Uite ca nu a fost asa. Acum stiu.
E randul meu sa te intreb.
Ai reusit sa citesti ce am scris eu pana acum chiar daca nu am scris cu „tz” si „sh?”
Daca ai raspuns pozitiv la intrebarea de mai sus, atunci te invit sa uitam odata de scoala, pentru ca asta era si pointul meu. Jurnalismul nu se invata in scoala. Iar domnul profesor, pentru care am in continuare acelasi respect (am avut ocazia sa studiez mai mult siteul dumnealui), ar trebui sa dea mai multa atentie la ce pot sa faca practic stundetii lui, si nu la cum scriu ei pe foaie.
bogdan
@ Carmen. Nu am prins deloc sarcasmul din postul tau. Din nou, poate e vina mea. Daca te-am suparat, scuzele mele. Sunt si eu biased, dar poate ai putea sa imi dai dreptate cand te gandesti ca am trait jumatate din viata in provincie, si apoi cativa ani buni in afara, si apoi dau de viata de Bucuresti si raman socat. Oricum, aici e problema mea. 😀
@ Rrrareshhh. Mai. Oriunde e vorba de jurnalism, nu trebuie sa se puna problema de teorie. Asta e parerea mea. Si nu conteaza ca am facut scoala pe Luna sau in Bucuresti. Regulile de redactare si layout sunt diferite, dar sunt deprinse in acelasi mod. Prin practica. And a lot of it. Daca e asa in Bucuresti, atunci din nou, scuze. E greseala mea, iar cei care au scris in halul ala in lucrarile de licente ar trebui strangulati de gat in timp ce dorm cu o coarda de pian. Cu atat mai mult nu este acceptabil cand ai facut practica pe asa ceva. 🙂 Ma intelegi tu unde bat eu?
@ Simona. Ia si tu aminte la ce zice Raven acolo in postul lui. Respect.
dan
dragilor.
aici vorbiti despre sexul ingerilor. Daca ma uit la un jurnal tv imi vine sa plang. Daca cei care le realizeaza ( de la stire pana la paginare jurnal) au absolvit FJSC -ul le recomand cu caldura profesorilor de acolo sa se apuce de agricultura cat se mai dau subventii. Daca nu mai e speranta ca practica o sa i faca pe „jurnalisti” sa si dea seama ce gugumanii produc. Iar despre etica nu mai vorbesc. Am vazut azi la Realitatea una zemoasa rau. Timp de trei minute s-a relatat frenetic despre situatia gravidei in varsta de 11 ani iar titlul era mare :”FAMILIA NU MAI VREA MEDIATIZAREA CAZULUI!”
Romani in Spania
iar dam vina pe sistem? sistemul e putred dar asa cum e a scos si retardati si olimpici… carte cu de-a sila nu se poate.
Ciocotisan Florin
Sincer nu sunt foarte surprins fiindca cunosc si eu niste posibili „suspecti” si nu doar de la id cum a spus Carmen.
Acesti „messengers” ai culturii de masa si ai limbajului eliptic vor fi probabil sefii nostri.
Galaxia Guttenberg e pe cale de disparitie, fiind urmata de epoca „messenger”. Ramane doar sa ne punem intrebarea: oare ce va urma dupa… brb?
Cristi
Pentru Otilia, de la un student de jurnalism, care n-a lucrat niciodata in presa…
Mass media ar trebui sa faca educatie, nu sa scrie incorect gramatical.
Ar trebui sa informeze, nu sa prosteasca poporul.
Din pacate, ar trebui sa-i plangem pe copiii astia. Fie si numai pentru faptul ca fiica mea de 10 ani este privita ciudat la scoala cand spune ca citeste si se mai uita inca la desene animate, in timp ce colegii ei se uita la OTV si stiri.
Rrarresh
@ Bogdan: te contrazic. Trebuie sa invatam legi, reguli tehnice si morale, toceala, daca vrei. Si eu am fost intr-o redactie in care s-a ras de mine ca sunt student la FJSC. Dar cei care radeau de mine erau cei de ‘jos’. Seful sectiei de fotbal terminse tot FJSC-ul: Catalin Tepelin, GSP. Asa ca isi are si toceala locul ei. Fiecare te invata in felul lui atunci cand te duci in tot ceea ce tine de mass-media. Dar noi am invatat sa invatam, dar sa si invatam. Intelegi unde bat?;)
mira
Rugaminte mare, viitori jurnalisti, proaspat adsolventi…Se poate incepe propozitia cu litera mare? Va rog…ca deja am „zgarieturi” pe retina.
Am terminat o facultate tehnica…si speram ca voi, oameni de litere, sa ma corectati pe mine, nu invers.
Numai bine.
Otilia
Pentru Cristi:
Nu vad care-i legatura intre ce spui tu si ce spuneam eu… Poate doar simplul fapt ca tu ai terminat jurnalismul si n-ai profesat niciodata, iar eu fac asta de 10 ani, fara sa fi terminat o scoala in domeniu.
Faptul ca multi copii se uita la OTV n-are nicio legatura cu facultatile de junalism de la noi, ci cu educatia data de parinti. Ca o parte dintre jurnalisti aleg sa se „prostitueze” in numele libertatii de exprimare, adica sa faca bani prezentant subiecte OTV, e alta treaba.
Eu spuneam doar ca 99% din profesorii de jurnalism habar n-au ce-i aia presa. Si prin urmare nu e corect sa-si bata joc de munca unor studenti care merg pe teren, tin microfonul, scriu stiri s.a.m.d.
Vorbesc in cunostinta de cauza, crede-ma.
bogdan
Draga Rrarresh…Si cat la % e toceala de care vorbesti tu si cat la % e aplicarea ei? Nu stiu daca domnul Catalin Tepelin mai tine minte ca se chema inverted pyramid, lead, pull-out quote (imi cer scuze sincere, dar nu stiu cum ar veni in romana, si nu as vrea sa traduc mot-a-mot), dar sunt sigur ca le foloseste. Asta nu inseamna ca nu stie ce foloseste. Inseamna doar ca i-a intrat doar in reflex si chiar NU MAI CONTEAZA ca se cheama inverted pyramid.
Maybe we can agree to disagree. Ce zici?
kiko
Daca se continua asa, vom avea peste putin timp si la stirile „serioase” titluri de genul celor de pe sport.ro, bazate pe jocuri de cuvinte trase de par si cu umor de autobaza. Pentru cunoscatori, e antologic titlul dat unei stiri dupa ce Contra marcase golul calificarii in cupa UEFA impotriva lui Bayern München: „Le-au tras-o prin Guriţă”.
bogdan
Haha. Nu il stiam pe asta. Dar totusi tin minte altul, tot de la sport.ro daca nu ma insel. Dupa ce a castigat Bute titlul. „Cum te prinde, cum te Bute.”
Presupun ca aici s-a ajuns intr-adevar. Pacat…
calypso
Cred ca cei care spun ca jurnalismul nu se invata din carti, ci doar din munca in domeniu, au o problema mare. Unde te duci, tot de la piramida inversata te ia, tot un lead iti cere la inceput, tot trebuie sa te pliezi pe caracteristicile teoretice ale tipului de stire pe care il scrii. Sigur ca doar scriind si facand reportaje devii cu adevarat jurnalist, insa nu poti nega aportul teoriei.
Nici eu nu citesc prea mult, insa pot sa spun ca ma duc la cursuri cu drag. De fiecare data plec cu ceva de acolo.
Marian Petcu, Mihai Coman, Antonio Momoc, Ferenc Vasas sunt doar cateva nume pe care le asociez cu ideea de profesor, pentru ca la cursuri sau la seminare chiar invat ceva. Nu ma duc la doamna Coman care ne blesteama la cursuri, nu ma duc la Luminita Rosca unde esenta e in primele 10 minute de curs apoi faci spume de plictiseala, nu ma duc la Mirela Lazar care nici daca si-ar pune pocnitori in nas n-ar putea sa ne faca atenti, insa nu poti pune aceeasi eticheta pe toti profesorii de la Facultatea de Jurnalism
Cat despre generatia messenger…examenul la facultatea de Jurnalism se simplifica in fiecare an, asa ca acesta este doar inceputul.
Brent
@Bogdan: este adevarat ce spui. Un adevarat profesionist trebuie sa aiba o anumita experienta practica. Dar spune-mi tu mie, ce aplici tu in practica? Nu teoria? Mai mult, teoria te poate ajuta sa nu repeti greseli pe care altii le-au facut. Stii cum se zice: „Desteptul invata din greselile altora, prostul nici din ale lui”. Adica, daca ma pui pe mine, un simplu inginer, sa ma duc sa fac o prezentare radio, probabil ca va iesi „najpa”. In schimb, daca citesc cate ceva despre asta, daca stiu ce ar trebui sa contina o prezentare, nu ca mesaj, ci ca forma, poate ca ar iesi putin altfel. Nu ma poti convinge ca o facultate, fie ea si de jurnalism, trebuie sa se bazeze doar pe practica. Stii care este diferenta intre un inginer mecanic si un mecanic? Mecanicul stie ce trebuie sa faca intr-un caz dat, inginerul stie si DE CE. Revenind la jurnalism, nu este mai simplu sa inveti cum sa se scrie un articol si dupa aia sa-l scrii? Eu as prefera asa, decat sa scriu o tona de articole proaste, pana cand reusesc sa scot un articol bun sau mediocru. Pe de alta parte, nu vad de ce prezentatorul meteo e bagat in categoria „Jurnalisti”. Oare Romica Jurca este jurnalist? Nu. Este meteorolog(si din cate stiu eu, unul bun). Un moderator este jurnalist? Poate fi, dar nu cred ca este necesar. Asa ca lumineaza-ma si pe mine: ce practica trebuie sa faci ca sa devii un bun jurnalist?
Adrin
Eu nu as da vina, cu respect, pe tehnologie, cu atat mai putin pe messenger. Mesageria rapida via internet este chiar o provocare interesanta: cum sa porti o conversatie directa, cu toate formele de expresie spontana, mirari, hohote de ras, idei navala, insa numai in scris, in cuvinte si semne de punctuatie minimale.
O vina trebuie sa existe insa, pentru ca, orice s-ar spune, sa fii analfabet cu facultate este o problema pentru orice „profil”, nu numai pentru jurnalism.
Eu nu sunt jurnalist, sunt doar consumator. Pentru mine lucrurile sunt clare: de vina este o generatie de jurnalisti (nu profesori, nu studenti)de trei parale, oameni care n-au nicio sansa in niciun alt domeniu, dar care si-au gasit in sfarsit rostul: sa latre colorat, inept si analfabet prin ziare si emisiuni, trezind in noi, rumani eterni, latura grotesca de targoveti de tranzitie, lenesi, resentimentari si sterpi, intr-o punere in scena (cat se poate de „live” si „reality”) venita direct din Caragiale, insa, de data asta, fara spectatori.
99% din emisiunile de televiziune sunt o insulta la adresa inteligentei, moderatiei, bunuli gust. Ziarele trebuie rascolite cu spirit de arheolog pentru a scoate la lumina trei randuri bine scrise, chiar daca mai degraba poetic si „paradoxal” decat sobru si inteligent.
Cu alte cuvinte, suntem si noi, consumatorii de vina, pentru ca suntem mici la minte si usor de ametit. Dar nu prea mult. In fond, nu de la noi se asteapta sa fim „formatori de opinie”, ci de la cei mai cu mot (adica motz), aceia care scriu in ziare si apar pe sticla. Ei ne-au dezamagit, coborandu-se chiar mai jos decat noi. Ei au consacrat prostia ca buna de tipar. Iar daca varfurile profesiei asta ne invata, profesorii nu mai decat a se vaita defetist pe bloguri.
k
Uitandu-ma la voi, ziaristii tineri, unii buni pe partea teoretica si ceilalti care deja au ani de experienta, inteleg de ce nu pot citi mai mult de doua stiri din presa noastra. Voi astia tineri, cu intreg alaiul vostru, care prezentati si lucrati de zor pe la stirile de la ora 5 sau pe la ziare de toata jena, nu aveti habar sa prezentati o stire si sa o comentati intr-un mod profesionalist.
Toate fatucile alea de la t.v. care balbaie niste stiri cu parul in ochi nu fac decat sa citeasca niste fraze plangand de emotie si de frica sa o gafeze prea tare. Sau baietii astia gelati care tin microfonul degeaba in mana.
Voi toti, la un loc, nu faceti decat sa inundati t.v.-ul cu dejectii si sa va bateti sa semnati un colt amarat dintr-un cancan.
Otilia
pentru Brent:
Ori vorbesti in necunostinta de cauza, ori esti profesor care n-a fost pe teren, ori esti incuiat rau la cap.
Jurnalismul e ca sportul. Ii explici cuiva cum sa sara capra. Teoretic. Bagi in el sute de pagini de teorie. Stie sa o sare? NU! Ca sa stapaneasca tehnica trebuie sa EXERSEZE!
Asa-i si in jurnalism.
Otilia
Stie sa o sara?*
simona
Mai Bogdan, n-ai inteles (intzeles) nimic din ce-ti (ce-tzi) scriam. Ceea ce dovedeste ca lulpul moralist se pune paznic la oi (sau e prea profunda pentru tine?).
Si ca sa fiu directa si expeditiva, n-ai cum sa scrii cu pronuntii, desteptule! Pronuntiile sunt din alt registru. Ia si tu un dictionar, intreaba pe altul mai destept, sau macar taci in banca ta, si nu te mai da „a toate stiitor”. Cat despre STFU, am un alt raspuns „grow up”.
Si da, mi-am dat licenta la jurnalism, da’ am dat-o cu mult inainte sa iti dai tu capacitatea. Cam pe vremea cand tu abia aflai ca Lucian Blaga a scris poezii. Sau pe vremea cand invatai tu prima poezie…
Cat despre cei ce si-au dat licenta anul acesta si au scris toate acele ineptii, nu sunt, din pacate, decat oglinda unei societati, a unei generatii, a unei facultati incompetente sa le creasca nivelul pe care li-l considera scazut, a unui sistem care cultiva non-valori si a unor profesori prea ancorati in metodele didactice ale generatiilor lor.
Si na, ca am dat in toata lumea acum 🙂
kiko
Otilia, daca jurnalismul e ca sportul, atunci e nasol de tot…
kiko
Ai dreptate, Brent. Practica fara teorie e la fel de folositoare ca si teoria fara practica. Nu poti fi bun jurnalist fara sa ai minimele cunostinte de limba romana, etica si deontologie, cultura generala etc.
In sport te mai descurci si numai cu talent si exercitiu, dar in jurnalism e mai greu. Eventual daca reusesti sa „furi meseria” de la un jurnalist adevarat cu care ai norocul sa lucrezi, dar asta cred ca se intampla o data la o mie de cazuri.
PS: cand zic „jurnalist” nu ma refer la Busu de la PRO-TV sau la fatucile alea blonde care te implora sa suni acum si sa ghicesti cuvantul care incepe cu „Ele” si se termina cu „fant” sau altele asemenea.
kiko
Sa ma ierte Busu, el e un tip chiar inteligent si pe alocuri simpatic, nu e vina lui ca-l imbraca astia de la PRO-TV in uniforma lui Penes Curcanul. Pacat insa ca-si iroseste inteligenta si simtul umorului pe Netty si respectiv pe Mihai Dedu.
Cristian
Salut tuturor,
In calitate de absolvent de Jurnalism si licentiat in iunie 2008, pre-Bologna, precizez:
– Cerintele la singura proba a examenului de licenta au continut o parte teoretica si una practica. Daca la partea teoretica baremul a fost clar, la cea practica a tinut de subiectivismul profesorului corector.
– Toni are dreptate. E inadmisibil sa te prezinti in acest mod la un examen, insa trebuie sa vorbim de responsabilitate. De ce profesorii de la FJSC, Oradea, Pitesti trec astfel de studenti? De ce dau 5-ul celor care nu stapanesc limba romana? De ce examenul de admitere are astfel de scapari? Si daca examenul de admitere are erori, de ce Facultatea nu le indreapta? De ce nu introduce materii in care sa se predea greselile gramaticale frecvente? Ma gandesc ca e in interesul tuturor sa avem absolventi care stiu sa se exprime coerent si corect. Daca la alte facultati treaba sta altfel, gen… nu m-a interesat materia, nu stiu sa fac asta, cu absolventii de jurnalism nimeni nu este indulgent. Domne’, ca sa ii informezi pe altii, tu, primul, trebuie sa fii un exemplu. Adevarat, numai ca profesorii ar trebui sa isi reevalueze studentii si sa mai lase si repetenti. Prestigiul unei facultati nu sta in rata de promovati, ci din realizarile absolventilor sai. Multe comentarii sunt pertinente. De ce avem nevoie de o facultate de jurnalism? La terminarea ei nu stii mare branza, ramai cu ideea ca „noi suntem cainii de paza ai societatii”. Lucrez de patru ani la un cotidian de mare tiraj si afirm ca nici 10% din ce am invatat la facultate nu s-a aplicat in materialele pe care le realizez zilnic. Asadar, din punctul meu de vedere, aceasta facultate ar trebui facuta de un an. Atunci se pun bazele. In anul 2 si 3 se reiau aceleasi cursuri, dar sub o alta denumire, pentru ca si profesorii sunt oameni si trebuie sa manance o paine. Teoria este invechita si nu mai are aplicabilitate. Ce ne invata „Parintii jurnalismului”, tradusi de profesorii de la FJSC, sunt tehnici invechite. Societatea a evoluat, iar aici nu e matematica, sa ramana formulele neschimbate.
– Dupa 4 ani de presa ajung sa fiu evaluat de un profesor care nu a petrecut nici macar o luna intr-o redactie. Culmea e ca la partea teoretica m-am descurcat bine, cu practica am stat mai prost in ochii lor. Asta ma deranjeaza. Vor sa construim niste cazuri, subiecte care nu au legatura cu realitatea comuna.
– Stau si ma intreb care este aspectul legal al acestor lucrari. Oare un asistent universitar corector are dreptul sa posteze pe blogul personal citate din aceste lucrari? Oare cand ne-am inscris la examen ne-am dat acordul ca lucrarile sa fie publicate pe blogurile asistentilor pentru a-i ajuta sa faca rating? Nu ma regasesc in postul lui Toni, dar nu pot sta cu mainile in san cand „da din casa FJSC”. OK, daca ar fi fost postat pe site-ul facultatii cu niste concluzii, indrumari, ar fi fost altceva. Dar doar sa etaleze „condeiul” fostilor sai studenti…
Indulgenta nu face bine nimanui pe termen lung si rezultatele incep sa apara cu licenta.
Brent
@Cristian: pe de o parte, post-ul tau este unul din cele mai bine argumentate. Faptul ca teoria predata in Universitati e invechita, este stiut si este valabil si pe la facultatile cu profil tehnic. Pe de alta parte, faptul ca ai lucrat la un ziar 4 ani, nu te face jurnalist. Ziarele din Romania, inclusiv cele cu tiraj mare, sunt execrabile. Si aici ma refer la articolele de investigatii, pentru ca pe astea le consider cele mai importante. am avut de nenumarate ori surpriza sa aflu informatii contradictorii, din doua ziare diferite care prezentau acelasi subiect. Cum este posibil asa ceva? De stiri, fata de la pagina 5, meteo, articole legate de sanatate, si multe altele nu am ce vorbi. De multe ori, sunt articole luate din presa straina(ceea ce nu este un lucru rau), sunt traduse(uneori mai bine, alteori mai rau) dupa care sunt publicate fara a se verifica daca articolul poate fi luat in considerare, in conditiile din Romania. Spre exemplu, articol despre consumul de benzina. Sfat dat cititorului roman. „In primul rand, ar trebui sa renuntati la masina cu motor mare si sa achizitionati o masina cu un motor mai mic(2000 cc)”. E stupid. Masina cu motor de 2000 cc este considerata mica DOAR in SUA. Asa ca, cel care a scris articolul, este un jurnalist cu pretentii de „practician” specialist care tocmai a servit o chifla.
Si ca sa fiu on topic, studentii care au scris lucrarea in stilul amintit de detinatorul blogului, nu aveau ce sa caute intr-un astfel de examen. Singurii vinovati de aceasta stare de fapt SUNT PROFESORII. Studentii trebuiau triati din timp. Asa ca dragi profesori, fiecare exemplu din articolul de mai sus este REZULTATUL MUNCII VOASTRE. Voi ati permis ca acei studenti sa fie in postura de absolventi(penru ca sunt absolventi, chiar daca nu au diploma).
laura
Toate comentariile astea imi dau dureri de cap. Sincer, nu inteleg nici eu cum au reusit studentii astia sa ajunga sa dea licenta daca ei nici nu au auzit de gramatica. Cum au trecut ei nu de admitere, nu de un an de studii si examene, dar de trei sau patru??
In al doilea rand, si eu lucrez de doi ani la un cotidian de mare tiraj si pot spune ca tot in jur de 10% din ce am invatat la FJSC am ajuns sa pun in practica. Nu spun ca toate cursurile sunt inutile sau invechite, dar trebuie sa admitem odata pentru totdeauna ca nu este corect sa invatam aceeasi materie sub alt nume 3 sau 4 ani la rand doar fiindca profesorii au nevoie de o paine. Am fost dezamagita de multi profesori de la FJSC care nu au fost in stare sa arate cat de interesante sunt materiile predate de ei (vezi semiotica)si am fost la fel de dezamagita de profesorii de comunicare care nu stiu sa comunice. Am fost dezamagita de multe si spun cu parere de rau ca mi-a placut in facultate, dar nu mi-a fost de mare ajutor. Problemele sunt multe si fundamentale, iar daca noi ne certam pe gradul de analfabetism al unor studenti, nu ajungem nicaieri.
E usor sa stam pe margine si sa aratam cu degetul. De ce nu propune nimeni un sistem mai eficient de predare, cu mai multe cunostinte practice, cu mai multa intelegere si dorinta de a-i invata pe altii? De ce nu renunta profesorii frustrati sa mai strige la studenti si sa-i blesteme?? De ce nu cere nimeni informatii mai concrete? De ce nu se intreaba nimeni la ce ne ajuta o materie ca ITC-ul? De ce nu intreaba nimeni cum se lucreaza cu adevarat in domeniu?De ce nu intreaba nimeni de ce ni se spune mereu ca „ceea ce ni se preda nu se aplica in realitate mereu”?
Intrebarile mee curg si stiu ca nu sunt singura care vrea mai bine….
Va astept sa incepem o revolta :))
Cristian
@Brent: ai dreptate, 4 ani petrecuti intr-o redactie nu te fac un jurnalist bun, insa problema se adanceste… A cui este vina ca tabloidele se vand mult mai bine? A publicului ca este insetat de sange si sex? Cum sa educam poporul daca acesta nu cumpara informatie de calitate? Jurnalism = compromis. Produsul media trebuie sa fie vandabil. Vorbesti de erori si slaba documentare… Sunt mana in mana cu presiunea dead-line-ului, plus ca functioneaza al dracului de bine zicala: „da-i drumul asa, cati vor sta sa verifice daca e chiar cum spui.” Consumatorul este, din pacate, subapreciat. Ni se cere sa scriem ca pentru sateanul cu 8 clase, uitandu-se ca jurnalistul trebuie sa si educe.
Cristian
@Laura:
Oare cineva va tine cont de „frustrarile” noastre? Oare vom reusi sa schimbam ceva? Sper sa nu fie totul inutil. Pentru noi, nu se mai poate face nimic, dar ma gandesc ca se vor forma alte generatii de jurnalisti.
Brent
@Cristian: Corect…jurnalistul trebuie sa si educe. Lumea cumpara circ pentru ca i se vinde circ. Iar cel ce scrie pentru a vinde nu este jurnalist, este agent de vanzari. Eu citesc foarte rar presa romaneasca. Ma axez pe presa straina cand vine vorba de economie, politica internationala si altele de genul asta. Culmea stii care este? Si in strainatate, tabloidul se vinde extraordinar de bine. Si totusi exista ziare serioase. In Romania, cei care scriu scriu doar pentru bani, si nimic mai mult(vorbesc aici de majoritate, nu de absolut toti). Iar produsul media va fi intotdeauna vandabil. E curiozitatea omeneasca cea care se „ocupa” de vanzarea unui ziar. Plus ca poti amesteca si cateva articole cu iz de mahala printre mai multe articole serioase, bine documentate si bine scrise. Si cred ca, in timp, consumatorul le va prefera pe cele serioase. Dar asta depinde si de jurnalisti. Daca accepti, la nesfarsit, sa bagi articole mediocre doar din pricina asa zisei vandabilitati sau a dea-line-ului vei fi, nici mai mult, nici mai putin, mediocru. Dead-line-uri exista in toate industriile. Eu lucrez in automotive…ce ai zice daca ti-ar zbura roata de la masina si ai face un accident grav? Te-ar mai incalzi scuzele producatorului? „Stii, trebuia sa termin masina la timp, asta e…nu trebuia sa o cumperi…” Cred ca i-ai sari la gat. Acuma, poate exemplul meu e dus la extrem, insa dead-line-ul nu e o scuza pentru o treaba facuta prost.
Rafaela Moroe
Acesti studenti messenger, insotiti de o astfel de teza de licenta au ajuns la examenul final, ceea ce inseamna ca au fost tolerati sau trecuti cu vederea. Prin teza de licenta, respectiv examenul de licenta, se reflecta suma de cunostinte acumulate timp de patru/trei ani de studiu. Faptul ca ei au obtinut „biletul de voie” catre un salariu de mii de euro pune sub semnul intrebarii evaluarea nu neaparat studentul care a mizat pe noroc. In ceea ce priveste angajarea unui astfel de absolvent, orice angajator eficient pune pe locul doi diplomele si mizeaza pe experienta candidatului. Or, in jurnalism, e cam greu sa compensezi experienta cu un portofoliu impresionant de diplome. O diploma de licenta nu este nimic spectaculos, nu reprezinta un atu, ci o confirmare de absolvire.
Brent
@Cristian si Laura: voi sunteti noua generatie, cei care trbuie sa schimbe ceva. Organizati-va cumva. Scrieti in sprijinul ideilor voastre. Daca nu va publica nimeni, publicati voi pe bloguri, incercati pe alte site-uri. Ridicati problema asa cum ati facut-o aici…la un moment dat veti fi ascultati de oameni din ce in ce mai multi. Eu zic ca urmatoarea generatie de jurnalisti nu tine doar de facultate, ci si de actuala generatie de jurnalisti. Cand vin studenti in practica, invatati-i ceea ce trebuie, nu ceea ce le poate aduce bani. Poate, cu timpul, schimbarile vse vor produce.
bogdan
Sa mor eu daca mai am rabdare sa citesc tot ce e aici. Simona draga mea. Habar n-ai cati ani am eu, ce fac acum si ce am facut inainte. Asa ca shh. Poate ca sunt mult prea prost, dar frate eu tot nu inteleg ce naiba ai vrut sa zici acolo. Ca nu poti sa scrii cu pronuntii (asta vroiai sa admit…Da admit), ca pronuntiile sunt din alt registru (da, bine), si toate astea cu ce scop? Ai descoperit roata si vrei sa admitem noi sau ce? Daca ai si uitat ce ai vrut sa demonstrezi, te rog nu ma mai stresa cu ceva banala explicatie. Nu se baga nimeni in discutia asta, si intelegi doar tu ce vrei sa zici.
La inceput ma plasai in generatia messenger, cu tontzii. Acum nu mai inteleg unde ma plasezi pe mine si unde te plasezi pe tine. Doar am inteles ca tre sa stau in banca mea, si tu la catedra, ca evident eu am invatat poezii cand tu le scriai deja. I’ll try to grow up, maybe you can try to recognize grownups. Ce zici?
@Brent. „ce practica trebuie sa faci ca sa devii un bun jurnalist?” Mama, in nici un caz practica la scoala de soferi. Poti sa le iei frumos prin eliminare. Ce vrei sa faci? Sa fie tv anchor? Uite ce tre sa faci. Limba Romana. Limba engleza. Curs de jurnalism in sensul de cum sa scrii corect gramatical, structurat, pe intelesul tuturor. Si cam aici se termina teoria. Trecem la practica? Dictie (daca tu poti citi o carte, sa o tocesti si sa imi vorbesti fluent de pe un prompter esti tare). Body Language – asta te atrage pe tine sa o asculti pe Tanti Stoiceasca, nu ce zice ea de incendiile alea. Esca era superba la capitolul asta, pot spune ca ea a dat tonul (dar nah…eu de abia invatam poezii pe vremea aia, deci ce sa stiu eu). Daca nu cunosti cum functioneaza o camera video, nu ai sa reusesti nici sa fii in fata ei. Asa ca pune mana si stai pe langa un cameraman, chiar daca tu nu ai sa o folosesti niciodata. Din nou, nu ai sa inveti asta din nici o carte. Si inca treburile astea sunt o mica parte. Practice, practice, practice. In fata oglinzii. In fata parintilor. In fata prietenilor. Mai ai de mancat pana sa mergi la un interviu pentru un amarat de internship la Otv, nu vorbim de Pro sau Antena. Dar cand ajungi acolo. In mod sigur vei face cafea. Daca te rezumi doar la asta, vei putea trece pe CV ca stii sa faci cafea. Ia si te leaga de orice chestie doar doar poti sa copy edit tu un script, sa asisti. Sa orice. Si iti dai seama ca inca nu se leaga de ce vrei tu sa faci. Apoi..Stai sa vezi ca devine interesant. Poate te lasa sa filmezi tu un amarat de story de 30 de secunde despre o maimuta care a nascut. Wow. Dar apare la stirile de la ora 14, martea, cand nu se uita nici dracu. Dar esti tu la TV, si oricat de tampit vei arata, ai invatat in cele 4 ore cat ti=a luat sa filmezi cele 30 de secunde (si btw, chiar ar trebui sa asisti si tu la editare audio si video ca sa fii atenta ce nu trebuia sa faci pentru data viitoare) cat nu ai tocit din 15 carti. Mama, vrei sa continui, ca eu am obosit?!
Si acum spune-mi tu mie. De unde crezi ca vei invata mai mult? Din 5 carti despre cum e sa fii anchor, sau din scrierea, filmarea si editarea a 5 reportaje despre diverse animale care au nascut? Sigur. E nevoie de amandoua. Dar balanta inclina spre cele 5 reportaje. Sau ma insel eu?! Dupa 5 carti si 0 reportaje esti la nivelul 2. Dupa 1 carte si 4 reportaje, esti la nivelul 3. Sunt 5 nivele. Care ajunge primul la boss-ul final?
@ Crisitian. Nu stiu daca e vorba de legal, cat e vorba de etic. Ca nu a publicat nici un nume, iar lucrarile sunt confidentiale intre voi studentii. Deci doar el stie ca X a scris de Blaga. Y nu stie. Stie insa si Z care nu face parte din multimea FJSC ca cineva din FSJC a scris de Blaga si rade. Cand nu e deloc de ras. Implicit si Y, care nu a scris de Blaga, a scris totusi *potential* de Blaga.
ioana
Cel mai mult m-au interesat discutiile teorie vs practica in jurnalism. Eu am absolvit facultatea de jurnalism la Timisoara, am avut profesori minunati, jurnalisti la randul lor. Presa cu adevarat am invatat in redactii, insa baza am invatat-o. Baza am construit-o in zilele cand Brandusa Armanca ne invata care sunt cele mai importante puncte care trebuie atinse, teoretic, intr-un articol, mai apoi punandu-ne sa redactam un articol pentru a demonstra ca am inteles. Am invatat „meserie” cand Marcel Tolcea ne invata tehnici de redactare si pasii care trebuie urmati in realizarea unui interviu. Parerea mea este ca teoria intregeste actuld e invatare al unei meserii. Exista reguli SCRISE pe care trebuie sa cunoastem. Si una peste alta, este asa de frumos sa inveti:)
Sanatate si numai bine
Si apropo, d-soara Camelia, cred, scoala se face si in provincie. Si se face bine:)
Brent
@ioana: exactly my point. Mult succes in continuare.
@Rafaela Moroe: e foarte greu sa-ti faci o experienta in timpul facultatii…daca o faci, o faci in detrimentul scolii. Plus ca acum exista un set intreg de teste care verifica potentialul unui candidat. Il poti lua de pe bancile scolii si il poti „modela” dupa nevoile tale, fara sa te izbesti de preconceptii pe care le-ar putea dobandi in pozitiile detinute anterior. Exista avantaje si dezavantaje…insa indiferent de ce mi-ai spune, majoritatea celor cu o diploma prezinta, macar, garantia unui potential(si spun majoritate, nu toti), in schimb potential la cei fara diploma gasesti destul de rar(si vorbesc din proprie experienta).
sleau
Din pacate repetentzia e imposibila in actualul sistem universitar, iar restantzele la restantze ii permit studentului neserios si agramat sa ajunga in anul terminal cu enshpe examene restante.
Inainte de licentza il vezi pe studentul practician (dar prost vorbitor de limba romana) cum se roaga umil de profesori sa il lase si pe el sa intre in licenta, ca e baiat bun.
Profesorii nepopulari nu ii permit si il retrimit in restanta si devin astfel si mai nepopulari. Altii, cu inima buna, ii permit studentului practician si iliterat sa isi intre in examenul de licenta. Acolo, ghinion, studentul nostru se intalneste insa cu profesorul nepopular…
Mihai
Of, of… Lucrez de 15 ani in presa si pot spune ca vin la interviurile de angajare, candidati din ce in ce mai slabi. Da, cu facultatea da jurnalism. Ca sa ajungem in ultimii ani sa alegem dintre imbecili si mai putin imbecili. Si nu ai ce face, trebuie sa lucreze cineva. Ii trimiti sa adunde date si refaci tu fiecare material in parte. Cat despre invatat, nu se pune problema.
O idee: un om care are ceva in cap si vrea sa invete presa, e destul de repede descurajat de perspectivele „meseriei”: alergi zilnic dupa mortaciuni si/sau facaturi grosolane. Deci politica editoriala a tuturor alege din start retarzi, imediat ce au terminat liceul. Cineva cu un pic de minte nu vrea sa faca parte din mass-media de azi. Habar nu am… se fac economisti?
krossfire
Ma sperie mai mult cei care se considera ”creativi”…
Denisa
1. S-a mai pus intrebarea, dar o repet – Ce cauta acesti studenti in licenta? Cine i-a trecut patru ani (sau trei, dupa caz) la examene?
Asadar vina pentru astfel de aberatii se imparte 50-50% intre profesori si incultura studentilor.
2. Cati dintre cei care va intrebati daca este jurnalist omul care prezinta Meteo sau moderatorul ati dat licenta la jurnalism? Oare voi n-ati citit acea bibliografie mult blamata si acuzata de inutilitate in care se analizeaza sistemul mass-media si se fac cercetari asupra a ceea ce inseamna sa fii jurnalist?
3. Pentru Bogdan, cel care a studiat jurnalismul in strainatate – am o curiozitate personala. La ce universitate ai studiat?
La universitatea straina unde am studiat eu jurnalismul teoria era la fel de importanta ca si practica si se pastra proportia 50-50. Si refuz sa cred ca am ajuns acolo unde jurnalismul este doar o meserie, nu o profesie, asadar nu este nevoie sa cunosti niciun corp de teorii, ci doar sa urmezi o scoala profesionala. Pentru ca scolile unde se face jurnalism practic si atat sunt echivalente scolilor profesionale.
Si ne mai miram de calitatea presei…
forbidden
@Mihai – Da? Păi atunci daţi-le celor ce merită cu adevărat banii pe care îi merită. Asta este una dintre marile probleme ale presei. Nu aţi scoate din buzunar sume mai serioase, pentru care să beneficiaţi de angajaţi cu experienţă şi valoare. Aşa că nu vă mai plângeţi, aveţi exact lucrurile pe care le-aţi dorit.
Un jurnalist mess
Desi titlul postului de fatza e ca „Generatia mess a dat”, nu ca a si luat licentza, jurnalistii de la FrontNews titreaza: FJSC a licentiat primii jurnalisti de tip „Messenger”> It’s a mess!
Denisa
Bogdan, am recitit mesajul tau cel lung in care povesteai cat de importanta este practica. Nu pot decat sa iti dau dreptate in aceasta privinta, dar imi permit sa adaug ceva.
Din teoria aia stufoasa pe care am tocit-o eu la scoala am invatat ca jurnalismul NU SE REZUMA doar la productie. Tu doar despre atat vorbesti si descrii un model foarte pertinent, dar dupa care se ghideaza o scoala care scoate executanti. La nivel de conceptie, planificare, gandire de strategii media etc. NU POT SA CONCEP ca tu nu vezi rostul cunoasterii unor teorii, a unor modele profesionale, rostul istoricului unor scoli de jurnalism care au existat in lume etc. Astea, in sistemele vestice de invatamant jurnalistic, se invata la master, la specializari bine definite (din cate am aflat de pe la prieteni care studiaza asta).
the judge
tu te plangi? si eu sunt asistent, la INGINERIE CHIMICA…
din gafele viitorilor (poate totusi avem noroc si scapam) jurnalisti n-o sa moara nimeni…o sa-i vedem la Cronica Carcotasilor, o sa ne smulga cate un zambet cu gafele lor…si cam atat…
eu ma gandesc cu groaza la ce pot face studentii mei…
Mihai
@forbidden
Nu ai inteles despre ce vorbeam. E despre oamenii noi, nu cei cu experienta (mai bine sa-i spunem vechime, „experienta” e mult prea pretentios in multe cazuri).
Cat despre bani, sunt mult mai multi decat erau. Am lucrat multa vreme mai mult din pasiune decat pentru remuneratie si erau multi ca mine. Pentru ca parea ca schimbam ceva. Dar s-au dus toate, acum vor toti „pe sticla”. Asta se intampla cand in loc de jurnalisti ai pipite/baieti de baieti.
@Denisa
Bogdan braveaza.
@the judge
„Viitorul suna bine!” 🙂
PS. Inca sunt suparat pe inchiderea BBC-ului.
Dalic
Nu cred ca se poate spune cu certitudine ca jurnalismul este o profesie exclusiv practica sau teoretica. Solutia este intotdeauna pe undeva pe la mijloc. Fiecare propune modul in care a invatat-o ca pe o regula imbatabila, desi exista contraexemple si de o parte si de alta. Nu ai cum sa aplici piramida inversata daca nu stii teoretic de ce e important sa o aplici. Jurnalismul, la fel ca strungaria, e o disciplina. Inainte de a pune mana pe strung trebuie sa rasfoiesti putin cartea tehnica.
FJSC are multe scapari. Incepand cu eliminarea examenului oral, continuand cu diferenta mare teorie-practica si, nu in ultimul rand, terminand cu lipsa de experienta a unor cadre didactice. E in regula, sa spunem, sa termini o facultate cu profil real si sa ajungi dupa 10-15 ani de practica sa stapanesti perfect o meserie ca jurnalismul. Dar daca termini [de exemplu] inginerie chimica, nu practici o zi de jurnalism, relatii publice sau publicitate in viata ta, traduci niste carti si dupa aia ai pretentia de a fi o somitate in domeniu te cam inseli.
Facultatea este un mijloc si nu un scop in sine!
Cat despre „generatia messenger”, nu e cazul sa ne facem inutil de multe griji. Exista o inflatie de absolventi ai facultatilor de profil – macar 30% dintre ei tot au cunostintele si pregatirea pentru a-si face [cat de cat corect] meseria. In plus, cand ati auzit de o breasla care sa se elimine singura din peisaj? Nu cred ca in prezent se mai poate intampla asa ceva. Ca orice sistem si cel media se va regla singur, marginalizand neprofesionistii si scotandu-i pe cei cu mai mult talent, tupeu sau noroc in fata. Odata intrati in campul muncii chiar si „n00bii” care nu-s mai amintesc de Ţ si Ş decat din Serbarea Abecedarului isi vor corecta atat limbajul cat si comportamentul profesional.
the judge
@dalic
n-ai inteles…sau nu ai vrut sa intelegi…
nu trebuie sa-ti faci probleme, nu cred ca sunt prea multi ingineri chimisti care au „sfarsit” ca jurnalisti…personal cred ca oricine, indiferent ce a absolvit, cu un pic de talent si cu oarecare efort (noroc) poate ajunge „jurnalist”. ce spui tu acolo nu e prea bine gandit…ca si cum i-ai spune unui matematician (sau lacatus mecanic, daca vrei) ca el nu poate scrie versuri sau proza, pentru ca e, vezi-doamne…matematician! fara studii politice nu poti ajunge politician? mai gandeste-te!
in schimb as vrea sa-l vad si eu pe jurnalistul – de profesie, cu studii de specialitate adica – care poate lucra ca arhitect sau medic (n-am vrut sa spun inginer, ca sa nu te superi 🙂 )
un gand
Este clar ca avem un sistem de invatamant suferind, de pe urma caruia atat studentii/elevii cat si profesorii au de tras. Avem un sistem invechit, neadaptat modelului si target-ului contemporan (studentii/elevii zilelor noastre), avem prea putini profesori dispusi sa-si recunoasca incompetenta, avem prea multi lideri fara viziune…suntem deci bogati in lipsuri si nevoi, dar din pacate saraci in solutii si actiuni paliative. De aici si „malformatiile” dezbatute de voi; problema este ca invatamantul romanesc este in acest moment prins intre doua dimensiuni, mai exact intre:
– metodologia vetusta, specifica anilor comunismului, care se baza foarte mult pe teorie si aproape deloc pe practica;
– metodologia occidentala, prost aplicata la noi din cauza managementului deficitar de care se face vinovat Ministerul Invatamantului.
Avem prea putini oameni care stiu cum sa implementeze o reforma…dezinteresati chiar, pierduti in autosuficienta lor care le-a permis sa zaca foarte confortabil in fotolii de conducere fara sa ridice un deget. Exista incercari de reabilitare a acestui sistem decadent, din pacate rezultatele le cunoastem cu totii…ca sa nu mai spun ca multe din incercari n-au fost facute din convingere, mama UE jucandu-si rolul ei.
Rezultatele se reflecta prin acesti studenti messenger, pentru ei realitatea in care se regasesc nu se desprinde nicidecum de pe bancile facultatii ci din mediul exterior; astfel ajung sa confunde mediul universitar cu cel colocvial. Avem studenti care intra si ies din facultati pe banda rulanta fara ca cineva sa fie in stare sa spuna „STOP”; este oare vina celor care incearca sa se integreze in acest sistem si care incearca sa raspunda nevoii pietei, sau este vina celor care conduc acest sistem fara sa puna limite? Ar trebui sa ne intrebam in primul rand de ce atatia studenti? Conteaza cantitatea, conteaza calitatea; voi ce credeti? E drept ca piata din Romania duce lipsa de specialisti, dar oare avand un numar mare de studenti vom reusi sa suplinim aceasta sete de performanta? Eu nu cred ca asta este solutia, avem nevoie de o „sita” prin care sa cernem aceasta pleava inainte ca ea sa intre in mediul academic si sa contamineze „fructele bune”.
Prin urmare avem o problema cu structura invatamantului din Romania, ne aflam in fata unui turn care sta sa se prabuseasca pentru ca mesterii lui au furat caramizi la constructie.
Discutia „teorie vs practica” are un raspuns foarte simplu, zic eu: avem nevoie atat de teorie cat si de practica; cele doua sprijinindu-se reciproc. Din pacate in Romania facultatea inghite foarte multa teorie si prea putina practica, iar aici tind sa ii dau dreptate lui Bogdan. Eu insami am suferit de pe urma acestui sistem dar am incercat sa jonglez cu cele doua notiuni, imbinand facultatea cu serviciul. Doar asa am reusit sa creez echilibrul de care aveam nevoie; in formula asta am gasit raspunsuri la intrebarile mele.
Cat despre forma de invatamant ID, desigur ca exista si persoane iresponsabile printre studentii de la ID, insa cred ca proportiile se apropie de cele de la zi…daca nu sunt chiar mai mici. Sistemul ID nu inseamna scoala mai putina, inseamna spirit utodidact, iar acest spirit autodidact te ajuta si mai departe in cariera; la ID ti se faciliteaza accesul la cursuri ce e drept(toate cursurile sunt pe CD)insa ai bibliografie stufoasa, teme de pregatit pentru intalniri si proiecte semestriale pentru aproape toate materiile, examenele nu lipsesc nici ele. La ID trebuie sa iti duci la indeplinire indatoririle de student fara a fi impins de la spate de profesori, totul e pe cont propriu; profesorii iti dau guide-line-urile, dar tu esti cel care face compozitia…depinde de tine cum valorifici lucrurile. Prin urmare forma de invatamant este mai putin importanta atata timp cat in constiinta ta exista ceva mai mult decat ravna la functii de conducere, dorinta de a face bani rapid sau alte referinte de glam care zbarnaie prin capul multor studenti din Romania.
Ca o concluzie, cred ca lucrurile trebuie vazute la nivel macro pentru a observa cauzele si a gasi solutiile, la nivel micro nu se vad decat efectele si asta nu te ajuta prea mult in cazul in care vrei sa fii mai mult decat un observator. Nu cred ca esecurile universitatilor pot fi puse pe seama formelor de invatamant pe care le sustin sau pe seama oraselor in care se regasesc; aceste esecuri trebuie cautate in alta parte si nu doar cautate ci si remediate, daca nu vrem ca mai tarziu sa fim invadati de expati care sa preia job-urile noastre, iar facultatile din Romania sa dea nastere unor maturatori la coltul strazii cu diploma.
Un gand…din anul 5 ID, RPP.
calypso
Pentru K:
noi..noi si iarasi noi…dar tu?
tu ce faci? ai inventat un leac pentru cancer? ai hotarat in vreo ocazie soarta lumii? esti ofiter de presa la casa alba?
tu ce faci de zici de cei tineri?
Dalic
@ The judge: Am impresia ca ai luat personal comentariul meu. Printr-o coincidenta exista la FJSC un cadru didactic care s-a scolit in domeniul chimiei, si acum preda fara a avea si experienta practica a disciplinei.
Tu ai fost cel care nu a inteles comentariul. Discutia mea nu se lega de dreptul unor ingineri, lacatusi sau matematicieni de a profesa jurnalismul. Sunt perfect de acord ca talentul si predispozitia catre domeniu pot depasi nevoia unei facultati. Eu vorbeam de „dreptul” unui profesor universitar de a preda jurnalism, PR sau advertising in fata unor studenti care au de multe ori mai multa experienta decat el.
Si da, fara studii politice nu poti ajunge politician! Sunt deja destui indivizi care au impresia ca au ce cauta la putere SI SE INSALA! Din necunoasterea legilor, a constitutiei si a unor detalii de bun simt legate de mass-media a luat nastere si anomalia PRM-istului Funar cu 50-50.
Sper ca acum a fost clar…salutari!
Andrejia
Pentru genialii de mai sus care sustin sus si tare ca jurnalismul nu se invata pe bancile scolii – de frustrati d-astia am dat si eu, de obicei au o caracteristica comuna: nu au intrat la facultate, mai mult sau mai putin din cauza „netrebnicilor astora de profesori”. Poate acestia stau la baza imaginii presei romane, cum este aceasta vazuta de restul oamenilor, poate de aceea se nasc atatea ziare ce nu urmaresc nici un fel de principiu deontologic, poate daca mai multi ar fi de parere ca da, se poate studia si meseria asta, inainte de a o profesa, nu am mai avea o cultura profesionala atat de slaba, nu ne-ar mai fi rusine de ceea ce facem. Generalizez, pentru ca sub nici o forma nu incerc sa ocolesc titulatura-mi.
Iar in legatura cu profesorii – daca vrei, inveti. Daca nu, platesti o diploma. Informatia de provenienta profesorala are un scop si anume de a cerceta mai departe, dupa ce au fost puse bazele. Din 200 de studenti, daca vin 50 la cursuri. D-asta exista bibliografie. Si biblioteca. Acolo, o usa undeva pe partea dreapta. 😉
Cosmin
Cu adevarat trist… Si cand te gandesti ca sunt foarte multe astfel de persoane. De exemplu, am ramas stupefiat cand spunandu-le ce am facut la bac celor care m-au intrebat, mi-au zis „brav-o”. Pe unul l-am pus sa scrie din nou si tot asa a scris. Si nu cred ca e doar messengerul de vina.
the judge
@dalic!
imi placi! nu, nu l-am luat personal…since, nu am o parere prea buna despre „jurnalisti” si da, cred ca am inteles/interpretat gresit anumite chestii…
ai si tu dreptatea ta. sunt de acord ca sunt multi „profesori” universitari – daca vrei, de 2 lei, sau si mai rau :), fara absolut nici o valoare, si asta nu numai in domeniul de care vorbesti tu. din pacate.
sigur ca studiile de specialitate, oricare ar fi aceea, iti confera un anumit nivel de siguranta si o oarecare superioritate fata de cei care nu le au…dar daca ai o diploma, asta nu inseamna automat ca ai si valoare!
cat despre politica, aici tu esti cel care te inseli. studiile politice te ajuta, te rafineaza daca vrei, dar nu e conditie sine qua non, cum spui tu.
si o sa-ti dau si un exemplu. Nicolae Ceausescu! cauta sa vezi cati dintre presedintii americani au fost politicieni de profesie…
ideea ca numai cei cu studii politice pot fi politicieni, sau cum vrei sa le spui, e cu adevarat inspaimantatoare. s-ar creea astfel o casta, numai un anumit grup de persoane ar avea acces la putere etc. si cred ca esti suficient de istet sa-ti imaginezi unde s-ar putea ajunge cu asta…
Cristi C.
Offf, exista printre profesorii de la FJSC obsesia cu ,,ce a ajuns studentul, pe vremea noastraaaa”. Cum multi dintre asistentii de azi au facut parte din aceeasi generatie, am aflat intr-o discutie cu un coleg de-al lor ca nici eu nu erau usi de biserica.
Citatele? Aveam o colega care in anul doi ii nota toate greselile unei profesoare la curs. O sa spuneti ca era vorbire libera dar nici in carte nu era mai breaza.
Dalic
@the judge
Ma bucur ca ai inteles ce voiam sa spun.
Raman la parerea mea. Cine vrea sa fie politician trebuie sa fi trecut macar printr-un curs postuniversitar, sa fi citit o carte, ceva. Nu stiu daca exemplul presedintelui Ceausescu te avantajeaza si nici nu cred ca e nevoie sa dezvolt.
Da, toata lumea poate fi politician. Exista dreptul la libera asociere, dreptul de a participa la alegeri dupa o anumita varsta Putini pot fi insa si oameni politici buni. Aici e diferenta. Daca vrei sa fii bun intr-un domeniu trebuie sa cunosti cat mai multe despre trecutul si evolutia lui. E plina tara de semidocti…ne mai trebuie si profesionisti din 2 in 2. 🙂
criss
nuj ce are messu k nu se vede ce sciu yo ji nici ce scrie cealalta persoanaX(X(X(X(X
rosmery99
(*)Ma bucur ca ai inteles ce voiam sa spun.
Raman la parerea mea. Cine vrea sa fie politician trebuie sa fi trecut macar printr-un curs postuniversitar, sa fi citit o carte, ceva. Nu stiu daca exemplul presedintelui Ceausescu te avantajeaza si nici nu cred ca e nevoie sa dezvolt.
Da, toata lumea poate fi politician. Exista dreptul la libera asociere, dreptul de a participa la alegeri dupa o anumita varsta Putini pot fi insa si oameni politici buni. Aici e diferenta. Daca vrei sa fii bun intr-un domeniu trebuie sa cunosti cat mai multe despre trecutul si evolutia lui. E plina tara de semidocti…ne mai trebuie si profesionisti din 2 in 2.
carmen
@criss: in limbaj de „mess”: u rule! :))
Eu
Nu numai la ei este aceasta situatie ci peste tot. Din pacate multi nu stiu sa scrie si sa se exprime.
Valentin
In CV-ul mentionat mai sus am observat ca ai mentionat FCE de la Cambridge. Daca vorbesti fluent limba engleza, asemenea limbii romane, atunci trebuie sa dai macar CAE sau, daca ai cunostintele necesare, CPE.
Nu critica in momentul in care ai greseli usor de observat sau, cand rezultatele pe care le-ai obtinut sunt mediocre.
gigel
vali, am observat si io. Din CV lipseste titlul de Doctor Honoris Causa si Premiul Nobel. E inadmisibil!! Ruşine!