Antonio Momoc
Motocicliştii şi cursele din fiecare noapte pe motoare tunate, claxoanele de pe la unu noaptea, scârţâitul roţilor de Dacie 1300, manelele înbinate cu house (electro-manele), muzica de pe centrală de la casetofonul expirat al muncitorilor primăriei care repară punctul termic şi spartul smoalei pe terasă de la 7 dimineaţa, pistolul de găurit care trebuie să fie „picamerul” vecinilor care renovează continuu pereţii de rezistenţă ai clădirii, fac zgomotul obişnuit de început de august în spatele blocului din strada Socului. Oricine în zonă se roagă pentru câteva zile de linişte. Şi speră să le găsească în vacanţă sau măcar într-un weekend.
Şi pentru că dispun de doar 2-3 wekend-uri libere pe an (restul sâmbetelor şi dminicilor petrecându-mi matinalul la Radio Infopro – din 2004 încoace), îmi propun, ca tot românul, un sfârşit de săptămâna la mare şi altul, la munte.
Drumul dus-întors se face în vara asta pe o autostradă mereu supra-aglomerată. Viteza de 150 km/oră nu mulţumeşte jeep-urile, motocicliştii, şi nici măcar auto-jenantele gen Dacia albă Logan condusă de şoferi burtoşi sau maşinuţele Matiz şofate nervos de piţipoance. Cele din urmă dau mai des flash-uri şi cam atât; Apoi ruşinate, se retrag pe prima bandă. Au fost câteva accidente în lanţ în seara respectivă, de fapt nimic surprinzător, vor mai muri şi alţi turişti grăbiţi spre plajă după ce au aruncat hârtia pungii de seminţe pe geam.
La Năvodari, nu ştiu de ce aveam atâta poftă… poate de la mare… m-am aşezat la masă. Chelneriţa, cu un zâmbet acru, ne întâmpină de la intrare: „Vă servim în 3 ore, dacă aşteptaţi!” Fata nu ştia, dar mânat din spate de aprigile Matiz cu flash-urile ameninţătoare, în trei ore făceam autostrada Constanţa-Bucureşti şi serveam cina acasă ori într-o altă staţiune la munte. Am părăsit localul şi i-am lăsat la masă pe alţi turişti (probabil nu de weekend) care au dat o replică memorabilă, românească: „Asteptăm şi 4 ore, că nu ne grăbim nicăieri!!”
Eu mă grăbeam spre munte, spre Făgăraş. De data asta, viteza mult mai redusă, întâia şi a doua. Supra-aglomeraţie şi spre munte. Normal. Între Sinaia şi Predeal lucrări în carosabil. Am virat stânga (un fel de a spune) spre Pârâul rece, prin Râşnov şi apoi spre Făgăraş. La întoarcere, cică să evit aglomeraţia, am luat-o spre Moeciu Bran, prin Dâmbovicioara spre Târgovişte. După ce am vizitat peştera, am accelerat câţiva kilometri spre Dragoslavele unde am aşteptat iar minute în şir, bară la bară. Semafoarele te opresc la poduri şi podeţe pe care nu „se lucrează”, dar pe care se circulă pe o singură bandă.
Cozile kilometrice de maşini, bară la bară, m-au adus în peste 6 ore acasă de la munte. Străzile, acolo unde se poate accelera, sunt fie cârpite, fie cu gropi de toate adâncimile şi formele – de la cele sub formă de gropiţe în obraji până la cele sub formă de cratere selenare. Ori drumurile naţionale străbat sate, sunt înpânzite de radare şi plăteşti dacă vrei să circuli cu 80 km/oră.
La peştera Dâmbovicioara, plin ochi de maşini. De la Dacii obosite, roşii sau albe, la auto mari de teren, de 
fiţe. Şi bătaie, la propriu, pe cele câteva locuri de parcare. Cine era parcat puţin spre drum, risca să fie împins în rîu de turişti sau localnici. Urmează în mare viteză prezentarea peşterei, din pricina grupurilor numeroase de turişti şi din nou, a supra-aglomeraţiei. Simpatici sunt picii care la doar 10-12 ani prezintă sumar istoria peşterii şi explică apariţia stalactitelor. Ghizii-puştani sunt de acolo din sat, din Dâmbovicioara, şi au timp să crească până se repară drumurile ţării.
George Hari Popescu
Şi mergi în vacanţă cu maşina? Hm, ciudată relaxare…
admin
Mâine dimineaţă plec în Deltă. Cu trenul până la Tulcea şi apoi cu vaporul, ori cu barca spre Mila 23 şi Sulina. Cu sacul de dormit şi cortul în spinare. Am închis maşina în parcare.
Nadia
Eternul suparat Toni… mereu are ceva de obiectat, mereu are cate una de zis, cate un of, cate un detaliu care il supara. De cand nu ai mai gustat frumusetea unui weekend nebun cu cortul la munte, cand mergi cu 3-4 prieteni cu personalul, sau faci autostopul, sa mananci numai prostii reci, conservate… sa te bucuri cand motocicletele aproape ca te agata si tu sa te bucuri de racoarea pe care o aduc si de ceea ce inseamna un grup de motociclisti… sa gusti viata salbatica, naturala, sa vezi in vacanta mai mult decat o plimbare cu opelul tau si o masa la un restaurant dragut.
Toni… poate in Delta sa te bucuri si tu de o vacanta mai adevarata.
eu
Nadia draga tin sa iti spun ca ceea ce aberezi tu acolo merge pentru un pustan de 20-22 de ani…Pur si simplu exista persoane care nu fac autostopul si mananca „prostii reci, conservate” din moment ce nu le place (si au un statut care nu concorda cu imaginea de motociclist rebel)
George Hari Popescu
O, da, Nadia, să nu te dai cu cremă la mare, să mănînci conserve expirate, sa ţii mîna întinsă pentru a cerşi bani de bere, să te p*upi cu cine apuci fără prezervativ, să faci baie în mare noaptea, ce mai, viaţa la limită! Uite, noi ceilalţi avem vacanţe „lame” ca să ai tu vacanţe „cool”, sper să accepţi tîrgul.
Rrarresh
Dar s-a intamplat sa te si agate cineva cu un motor, Nadia?:) Ca spui ca e misto ca aproape sa te agate unul. Dar cum o fi daca se si intampla asa?:)
Lost
Nadia,
de ce ii propui lui Toni sa se lase agatat de motociclisti la mare? Acum doar relatiile homo si vacantzele gay sunt distractive? Ai avut parte de multe vacante d-astea „adevarate” cu motociclisti? Sau ai fost agatata adeseori de motocicliste barboase si nerase la sub bratz?
Ar trebui sa ii propui si lu’ tatal tau (ca probabil e de varsta adminului) sa mai iasa si el cu cortul cu 2-3 prieteni in vacanta, sa faca autostopul, sa agate motociclisti…:) Sa nu uite casetofonul cu manele, sa nu isi bani la el ca poate sa cerseasca ceva pe drum, in Gara, sau poate canta pentru ceva maruntis de in Vama. Si sa nu manace la restaurant pentru ca oricum nu-si permite la varsta lui. Mai bine mananca la o cantina sau si mai frumos, sa rabde cu chistoace pana se intoarce din vacanta aia adevarata.
Iar daca tatal tau refuza propunerea asta, inseamna ca e naspa si n-are spirit de aventura. Asa ca mai bine propunei mamei tale: ea e mai curajoasa ca doar s-a casatorit cu tatal tau si te-a facut pe tine! Probabil la bautura, intr-o vacanta adevarata!
Rrarresh
Wow!:)) Super Lost!:))
Sodium Pentothal
@ Lost: Da dragă, hormonii ţi-au luat-o înaintea raţionamentului, în ordinea accesului la gură. Parcă ai fi primul care sărbătoreşte prohibiţia şi, fiind încă confuz de la beuturică, n-ai apucat să procesezi bine post-ul Nadiei. Data viitoare, citeşte bine textul, stinge-ţi un pic furia distrugătoare şi orgoliul şi apoi scrie. Nu eşti capabil să accepţi o opinie? Apropos: „agăţarea” motocicletelor doar într-o minte pereversă şi bolnavă se poate asocia cu ceea ce menţionezi tu, ce să mai zic de „părinţi”, pe care-i acuzi de alcoolism…
@ Hari: Yep, detectez frustrare la orizont. Şi încă una care încă nu s-a defulat complet. Post-ul Nadiei reflectă o vacanţă SIMPLĂ, care nu necesită complicaţiile restaurantelor, care acceptă o anumită doză de risc pentru simpla distracţie. A menţionat cumva orgii, droguri, sărituri cu bangea??? Ceva extrem, care să-ţi motiveze pofta de conserve expirate şi BTS-uri la discreţie? Haide, mai lasă răutăţile acasă…
Musiu Momoc are dreptul să comenteze, din moment ce era la adresa lui post-ul Nadiei. Din moment ce nu cred să mă înşel presupunănd că atât Lost cât şi Hari au trecut de pragul adolescenţei, nu consideraţi că omul vostru cu „statut” este suficient de mare înât să nu necesite apărare?
admin
@Nadia – despre ce restaurant drăguţ vorbeşti? Era o terasă simplă, plină ochi doar pentru că avea vedere la lac. Am ieşit de acolo după replica chelneriţei şi am intrat în bodega următoare unde am fost servit în 30 de minute. Bodega cu serviciul la timp era fără vederea la lac şi îi lăsa rece pe majoritatea turiştilor din Năvodari. Şi încă ceva: postul e despre serviciile din turismul românesc, nu despre sensurile ascunse şi profunde ale vacanţei, chiar dacă l-am parafrazat pe Sebastian.
@Lost, Sodium – nu am nimic cu motocicliştii. Mă deranjează zgomotul doar noaptea, am un somn uşor. La fel nu suport şi mă trezesc cânii lătrând, cocoşii făcând cucurigu din balconul de vizavi sau vecinii care mută mobila la 2 noaptea. E vorba despre un minim respect pentru vecini şi pentru cei care se odihnesc… sau aşa îmi trebuie dacă nu stau la vilă la pădure.
@Sodium – comentatorii blogului meu sunt ca şi copii mei. Ţin la voi toţi, sunteţi ai mei. Nu îţi înţeleg îngrijorarea paternalistă pentru Nadia, cum nu înţeleg grija exagerată a lui Lost pentru părerile Nadiei. Respect. Oricum, vă rog, fără insulte.
@Raresh – ţine-o tot aşa, rămâi cel mai bun!
@all – m-am întors din vacanţă. Am fost în Deltă şi apoi prin Câmpulung, Curtea de Argeş şi Baia de Fier. Revin cu un post despre demitizarea Deltei şi despre vacanţele imposibile sau manelizate din România.
nimeni altul
Cred ca Toni Momoc nu a mai fost cu cortul cam de cand a depasit varsta. Poate la 20 de ani iesea si el la niste cartofi prajiti si conserve reci cu colegii studenti, dar ar fi de rasul lumii sa il mai vezi acum la 30, pe proful Momoc cu cortul in spinare. O imagine super-hilara: domnii Momoc, Coman, Petcu si Ulmanu cu cortul in spinare, facand autostopul, manacand hamsii si spalandu-se in lighean:) Fitzi putzin serioshi, ce naiba!
nelu
Despre accidente cu motociclisti si despre nebunia de pe sosele puteti citi in EVZ. „Taxa motociclistilor“: nouă răniţi pe zi!
shinning
Salut,
Scarbita de serviciile de toata bataia de joc , acum cativa ani am decis sa nu-mi mai petrec nicio vacanta in Romania. Numai ca, ceea ce nu stiam eu era ca nu peste tot in Romania serviciile sunt dezastruase. Printr-o conjunctura de afaceri, anul acesta am ajuns intr-o vacanta in Ardeal. Am fost absolut coplesita de caldura oamenilor. Cautand Casa Memoriala a lui Crisan, am ajuns in varful muntelui, intr-un sat uitat de lume, unde mai traiau cateva famili, toate in varsta. Au venit si ne-au adus paine de casa, slana , ceapa, placinta de loboda, si ce mai aveau pe acolo. Am fost f impresionatii de faptul ca acei oameni erau f saraci. A fost un exemplu de omenie si suflet bun. O secventa de film parca din alt timp, care nu avea nimic in comun cu haosul, nebunia, ura si mitocania „vietii moderne” din Bucuresti. Eu m-am simtit prost, pentru ca , conditia lor contrasta mult cu cele 3 masini scumpe 4×4 cu care ne-am deplasat. Si contrastele nu se opreau aici. Saraci lipiti pamantului, dar relaxati si buni ne-au facut sa ne dam seama ca noi ne aflam intr-o cursa fara miza care sa conteze pentru sufletele noastre, ci mai de graba pt burticaniile noastre.
Toni, noi ne cunoastem din vremea facultatii. Dintr-o intamplare am dat peste blog-ul tau. Sunt incantata sa vad ce ti-a adus cei 10 ani de cand nu mai stiu nimic de tine. Acum esti un respectat Domn Profesor 🙂
Mult succes in ceea ce-ti propui!