Antonio MomocÎnfrângerea lui Sarkozy din primul tur al alegerilor prezidenţiale m-a entuziasmat să postez pe Facebook că după înlocuirea lui Berlusconi cu Monti în Italia, avansul socialistului Hollande în alegerile din Franţa ar fi un alt semn al începutului sfârşitului populismului de dreapta în Europa. Am adăugat la acel post întrebarea dacă „urmează Băsescu?”
Am sters subit referirea la Băsescu pentru că Băsescu oricum îşi încheie mandatul în curând şi aparent urmează sfârşitul evident al unui alt populist european de dreapta.
Cineva a observat că am şters referirea la Băsescu şi a sugerat că m-aş fi cenzurat. Am explicat pe FB şi reiau aici:
Entuziasmul referitor la sfarsitul erei Basescu este pripit. Preşedintele şi-a pregatit cu grijă testamentul politic. Mostenirea sa politica imi pare a fi preluată şi desăvârşită de tânarul istoric Mihai Răzvan Ungureanu. Populismul de dreapta supravietuieşte de o manieră mult mai decentă prin vorbele corecte, prin comentariile docte şi prin gesturile publice bine alese ale premierului: Zilele libere oferite angajaţilor la stat de 30 aprilie şi 1 mai, precum şi promisiunea că salariile bugetarilor revin anul acesta la valoarea celor de dinaintea tăierilor cu 25% sunt doar două măsuri sociale cu caracter populist care par dictate de la Cotroceni. Vor urma şi altele.
Diferenţa este ca prim-ministrul care ia aceste decizii cu caracter social este un intelectual rafinat, un politician liberal, cu o agendă ultraliberală neascunsă şi tocmai din acest motive un populist mult mai subtil decât actualul Şef al statului. Argumentele lui MRU sunt identice cu ale lui Băsescu (vezi locurile de muncă pe care le-ar creea Proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roşia Montana), dar tonul si exprimarea fostului director al SIE sunt academice.
Populismul băsescian nu sucombă o dată cu mandatul Basescu. Traian Băsescu pare a reuşi ceea ce Iliescu nu a putut realiza cu A. Năstase si V. Ponta. Băsescu a găsit în MRU (şi în tineri ca cei care conduc formaţiuni ca Noua Republica,) continuatorii şi purtătorii de drapel al unui populism de dreapta care are toate condiţiile să crească în România şi după 2014.
Owl Head Worm
Dle. Momoc, preferati in locul populismului de dreapta un populism de stanga, a la nea Nelu ?
Antonio Momoc
Nicidecum, resping populismul indiferent din ce clivaj pretinde că se naște.