Povesteam, într-un post recent, despre filmul Lions for lambs. Cine l-a văzut, ştie că în filmul lui Robert Redford, cel mai recent război declanşat de administraţia americană are drept ţintă Iranul. Până una alta e doar un scenariu de film.
Dar ceea ce părea un scenariu de film devine tot mai mult o îngrijorare. Mass-media din SUA şi cea internaţională continuă să dea o mână de ajutor propagandei anti-islamice. Exact ca în Lions for lambs.
Dovezile despre care se dezbate în presă sunt nule juridic, dar impresioneaza publicul, deci istoria se repetă. Ce arme de distrugere în masă au găsit americanii în Irak după invazia din 2003? Nici măcar una. Nici măcar o urmă.
Şi totuşi, în ciuda evidenţelor, în pofida lipsei de dovezi şi în dispreţul vizavi de legislaţia internaţională si vizavi de ONU au invadat Irakul.
Este Iranul ţinta următoare? Nu ştim decât ce vedem în filme. Dar şi ce vedem la televizor. Iar la televizor americanilor li se spun lucruri foarte asemănătoare cu ce li se spunea înainte ca Irakul să fie invadat.
Fox News e unul din canalele care pregătesc ideologic terenul şi care încearcă să câştige legimitate în rândul telespectatorilor cu privire la „înnăbuşirea pericolul iranian“. Iranul e acuzat pe Fox News ca sprijina Al Qaeda. S-a mai întâmplat în 2003, să sperăm că ne-am învăţat lecţia în 2007.
În blogroll gasiţi şi link-ul către blogul preşedintelui Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, adresă de net despre care nu puteaţi afla de la tv ori din presa tradiţională.
moromete
Fox News nu e chiar un canal de stiri e mai mult un canal de propaganda. Iar mai toti „war haws” s-au mai calmat dupa ultimul NIE care spune ca Iran-ul a oprit programul nuclear in 2003.
PS: Imi place cum Bush spune mereu „nucular” in loc de „nuclear”…
toni
e adevarat, desi isi spune News, Fox e mai degraba altceva decat canal de stiri. (vezi si Antena 3 in Romania)
Moromete, eu nu cred ca war haws s-au calmat pentru ca agentii au intocmit rapoarte favorabile Iranului. Mai curand as crede ca e campanie electorala si sunt probleme mai importante pentru politicienii americani.
Sa asteptam anul 2009.
Stelian-Mihai Grădinariu
De ce alte arme de distrugere în masă mai era nevoie, când Saddam era o armă de distrugere în masă?
De parcă o organizaţie birocratică ar fi un substitut pentru moralitate…
admin
1. Argumentul ca o persoana X este arma de distrugere in masa nu justifica crimele impotriva unui popor intreg (sau bombardarea unei tari), cu atat mai mult cu cat acel personaj X este „arma de distrugere in masa impotriva propriului popor”. Saddam putea fi judecat pentru faptele sale de un tribunal intern in urma unei revolutii, puci sau lovituri de stat. Invadarea (asa-zis „morala”)unei tari nu se poate justifica prin aceea ca X sau Y e „arma de distrugere in masa”. Pentru ce e vinovata o natiune (civilii, cetatenii?) daca liderul ei e satrap, autoritar, dictator? Si pe de alta parte, cum poti opri abuzurile de a invada orice stat/natiune pe aceleasi considerente/justificari? (Eu pot crede, spre exemplificare, ca SUA sunt conduse de un dictator, dar nu voi sustine nicicand invadarea Americii)
2. Ce e moral in a invada o tara si a ucide oameni nevinovati?? Ideea ca exista omucideri drepte/juste su razboaie drepte/juste se inscrie in teoria conservatoare care justifica actiunile statului impotriva individului. (pot sa va explic cu un alt prilej)
Intreb: in numele acestei asa-zise „moralitati” putem invada orice tara, putem duce oricand un razboi? Legislatia internationala exista tocmai pentru a preintampina abuzurile de acest fel!!
Stelian-Mihai Grădinariu
Nu sunt adeptul vreunei doctrine conservatoare 🙂 , dar Statele Unite nu au declarat război poporului irakian, ci regimului lui Saddam Hussein. Dacă un regim este apărat de o armată întreagă, ce altă soluţie pentru înlăturarea lui vedeţi decât confruntarea cu acea armată? (deşi în al doilea război cei mai mulţi au dezertat)
Tot din câte ştiu eu, cei mai mulţi civili irakieni nu au fost ucişi de forţele invadatoare, ci de teroriştii islamici din propria ţară. Chiar credeţi că guvernul SUA avea vreun interes în a omorî civili? Chiar dacă războiul este purtat „pentru petrol”, cum sugerează cei mai mulţi adversari ai săi, ce mare obstacol în calea obţinerii petrolului îl constituie uciderea unor civili nevinovaţi? Bineînţeles, nimeni de la Washington nu poate să anticipeze situaţia de pe teren: de fiecare dată când un comandant preferă să rişte viaţa unor civili, şi nu a propriilor oameni, de câte ori vreun soldat american panicat (sau dement) face vreun gest necugetat, etc. Însă SUA nu au declarat război poporului irakian, nici nu s-au luptat cu el: ele s-au luptat cu regimul criminal al lui Saddam, şi cu susţinătorii săi care şi azi, îndoctrinaţi cu acele teorii „conservatoare” de care amintiţi, conform cărora gloria pierdută a naţiei irakiene sau religia sunt mai importante decât bunăstarea individuală, se aruncă în aer pentru a lupta cu „nelegiuitul invadator”.
De asemeni, dacă SUA au luptat împotriva poporului, de ce cea mai mare parte a populaţiei s-a bucurat la venirea/vederea americanilor? Ar părea natural ca un om care se simte agresat să-l ovaţioneze pe agresorul său?
De asemeni, ţin să amintesc că bombardate au fost ţintele strategice. Erorile, voite sau nu, constituie excepţiile, nu scopul bombardamentului.
Revoluţie, puci, lovitură de stat care n-au mai venit… Sau aţi uitat cum e într-un regim de teroare, câtă frică stârneşte numai gândul de a încerca să-l înlocuieşti pe dictator? Cum ar fi fost dacă în anii ’75, să zicem, SUA ar fi declarat război regimului ceauşist, şi ne-ar fi scutit de 15 ani de cruntă demenţă? Sau atunci SUA ar fi venit pentru „petrolul” nostru? Dimpotrivă, credinţa că numai ordinea din interiorul unui stat este cea justă presupune o superioritate a statului asupra individului (zic eu).
În istorie, au existat nenumărate exemple de nenumărate pretexte pentru invadarea ţărilor, şi exploatarea lor ulterioară de către statele cuceritoare, toate „juste” şi „morale”. Însă în acest caz, faptele sunt evidente: o dictatură sângeroasă nu e „doar un pretext” (precum „religia mea e mai bună ca religia ta” sau „prinţesa X i-a promis mână prinţului Y”), iar capitalismul este în sine un sistem non-exploatativ (chiar şi în forma sa neo-liberală, care predomină acum în SUA şi în lume, este mai puţin exploatativ decât statismul lui Saddam).
Stelian-Mihai Grădinariu
Erată: