Antonio MomocDe ce e plină presa de de inculţi, de piţipoance, de agramaţi şi şmecheraşi? De ce fac rating emisiunile idioate unde nivelul de inteligenţă al invitaţilor şi adeseori al moderatorilor nu îl depăşesc pe cel al personajelor de desene animate? De ce nu se mai fac emisiuni de televiziune precum Serata muzicală a lui Iosif Sava? De ce fac sluj moderatorii prost pregătiţi şi nedocumentaţi în faţa invitaţilor politicieni-analfabeţi sau oameni de afaceri-nesimţiţi? De ce e presa în criză?
Unii încercau să ne convingă că şcolile de jurnalism ar fi de vină. De fapt, sunt aceiaşi oameni răspunzători pentru starea actuală a presei. Sunt tocmai ei, cei responsabili de selecţia în redacţie şi de criteriile de angajare şi promovare. Sunt acei jurnalişti în goană după glorie şi înavuţire. Sunt ziariştii cu nume care au credite pentru vile şi maşini puternice de teren. Care şi-au vândut conştiinţa în schimbul reuşitei materiale personale. O explică atât de bine Dan Tapalagă în revista 22 când vorbeşte despre preţul libertăţii în rate la bancă.
Cei mai mulţi dintre aceşti jurnalişti „au profitat de noul standard de viaţă şi s-au lăsat cuprinşi de febra creditelor la bancă. Salariile mari le-au permis să angajeze împrumuturi generoase, să-şi cumpere o casă nouă, să-şi schimbe maşina. Pe scurt, să-şi îmbunătăţească substanţial nivelul de trai. Însă banii câştigaţi uşor, mult prea uşor, au costuri ascunse. Preţul lor este, în mod fatal, foarte mare.
Lăcomia jurnaliştilor i-a ajutat pe patronii de presă să-şi subordoneze redacţii întregi fără împotrivire din partea elitelor jurnalistice.
Orice om normal aspiră la o viaţă mai bună şi vrea să se bucure de lucrurile simple care compun universul domestic: o casă decentă, o maşină, călătorii şi vacanţe. Banii mogulilor le-au deschis apetitul. Iar iluzia că mogulii nu-şi vor băga totuşi prea tare nasul în independenţa lor editorială s-a risipit rapid.”
Florin Ciocotisan
La prima îmtrebare: Eu cred că telespectatorul caută să vadă pe cineva puțin mai inteligent decât el. Dacă este prea inteligent atunci nu îl înțelege. Și știm cu toții că numitorul comun al maselor nu este înteligența, cu atât mai puțin a poporului român. De ce? – e o altă discuție prea lungă ca să încapă într-un comentariu.
La a doua chestiune cu mogulii: Nu cred ca e numai vina lor. Am lucrat 6 luni la NewsIn in plina perioadă electorală ca reporter pe politic. Cu această ocazie am aflat că majoritatea jurnaliștilor din posturile de conducere de la agenții și de la alte media au orientări politice care le influențează deciziile editoriale, știam și dinainte dar nu credeam că e așa de grav. Deci nu e numai o chestiune de bani ci și de deontologie sau cultură jurnalistică, asta referitor la politică.
In legatura cu Iosif Sava, imi pare rău, dar l-ai pus ca nuca în perete. E ca și cum ai întreba de ce nu se mai produc filme mute. Ceea a trecut a trecut. Iar calitate nu înseamnă neapărat erudiție, erudiția e inaccesibilă și nu rezolvă nimic decât dacă o traduci (nu banalizezi ci o traduci).
Antonio Momoc
Florin,
Întrebările mele erau retorice, dar îţi mulţumesc că ai încercat nişte răspunsuri cu care parţial sunt de acord.
Ca să înţelegi exemplul meu cu Iosif Sava trebuie să îţi detaliez un pic. Nu ştiu câţi ani aveai când făcea Sava emisiuni de mare audienţă pe posturile comerciale. Ştiai că omul de cultură a moderat emisiunea pe „PRO TV” pentru a continua pe postul „Acasă TV”? Îţi imaginezi că pe televiziunea telenovelelor (şi mai apoi a maneliştilor) făcea rating o emisiune culturală ca aceea lui Iosif Sava??
Tu nu ai înţeles că nu mă refeream la erudiţie, ci la capacitatea de a face emisiuni TV de calitate şi de a face rating şi educaţie în acelaşi timp. Au mai fost şi alţii care au încercat să facă din cultură un spectacol de calitate şi de succes, dar cu rezultate mai mici: Manolescu, Pleşu şi Liiceanu, dar au fost învinşi de Guţă şi Măruţă.
… comparaţia cu filmele mute e într-adevăr ca nuca în perete!
Florin Ciocotisan
Poate făcea rating atunci, dar acum nu ar mai face. Eram mic, imi amintesc foarte puțin de emisiunea lui Iosif Sava, dar în mare, știu despre ce era vorba. Acum însă trebuie altceva.
Uite spre exemplu noua emisiune „Guvernatorul” de la Realitatea TV, chiar dacă e pe jumătate copiată după Jay Leno, cred că ar putea fi o punte care să îl îmbie pe telespectator să treacă dinspre Guță nu chiar spre Mozart și Bach, dar măcar spre Depeche Mode să zicem.
Acuma, nu știu ce au mai dat la emisiunea respectivă, fiindcă am văzut pe net doar prima ediție, eu fiind acum în Franța la bursă și nu am acces ușor la minunatul audiovizual românesc. Totuși au început binișor, zic eu.
dianaL
Am ajuns pe blog. Am cautat C.V.-urile sau macar o opinie ( recunosc, poate superficial) si tot nu m-am lamurit care este „The One” pentru presedintie. Bineinteles, obiectiv vorbind, lasand culoarea politica in cealalta camera.
Stundenta de ieri
Un tovarăş
@dianaL, vezi postul de mai jos! E cunoscut faptul că Momoc a făcut campanie în 2008 pentru liberali şi mai demult pt ţărănişti:)
http://www.antoniomomoc.com/cat-poate-si-cat-vrea-liderul-fermecator-crin-antonescu/
dianaL
multumesc! aveam eu o banuiala… 🙂
Antonio Momoc
@ tovarăşu, am lucrat în campania pentru alegerile generale din 2008 la Agenţia de Rating Politic pentru clienţii agenţiei. Doi dintre ei au fost de la PNL.
@dianaL, postul respectiv era o analiză de comunicare politică. Personal cred că, aşa cum spunea Băsescu în 2004, e vremea să nu mai alegem între foşti comunişti şi foşti securişti. Întâmplător sau nu, Crin Antonescu nu are nici trecutul lui Băsescu, nici al lui Geoană.
dianaL
🙂 deci e Crin sau nu?