Peste tot in lume partidele si Parlamentul, institutiile de baza ale democratiei reprezentative, se bucura de foarte putina incredere din parte cetatenilor. In Romania, (in)activitatea parlamentara, ineficienta, costul sau lentoarea procesului legislativ , traseismul, numarul mare de demisii din Parlament in randul parlamentarilor invinuiti sau suspectati de acte de coruptie si, peste toate, insistenta cu care alesii doresc legi speciale sau privilegii (pensii speciale, salarii marite, imunitati sporite) au condus fie la o antipatie crescanda fata de Parlament, fie la scarba fata de politica si politicieni.
Exista insa si optimistii care militeaza civic si don-quijotesc pentru alternative: independentii sau partidele mici. Iar noua lege a partidelor politice ofera sansa nesperata a aparitiei de noi formatiuni cu doar 3 membri fondatori.
Delegitimarea Parlamentului si a partidelor se suprapune cu personalizarea puterii politice opusa procesului de institutionalizare a puterii. Birocratizarea sau institutionalizarea puterii politice, adica exercitarea puterii prin intermediul institutiilor si nu prin intermediul persoanelor sau unei persoane, este un proces specific statelor moderne. In Romania personalizarea si spectacularizarea vietii politice au ca efect polarizarea societatii din punct de vedere politic si o intarziere a modernizarii statului.
Polarizarea s-a produs o data cu ruperea peisajului politic pe din doua, intre PSD si noul PNL. In jurul PSD oscileaza Partidul lui Tariceanu si graviteaza Partidul generalului Oprea. In apropierea noului PNL liberalii spera sa se afle UDMR. Cu aceste exceptii, din perspectiva polarizarii, toti ceilalti actori sunt outsideri sau actori cu sansa a treia. Personalizarea reduce batalia politica intre Klaus Iohannis si Victor Ponta, iar mai nou, in interiorul PSD, intre Ponta si Liviu Dragnea. In PNL sunt vizibili (si uneori in competitie) doar liderii Blaga si Alina Gheorghiu si foarte rar, cel propus ca prim-ministru, Catalin Predoiu.
In acest context, cine se bate pentru locul 3, dupa PSD si PNL?
Traian Basescu, cel care a anticipat pericolul polarizarii la aparitia USL, si-ar dori sa fie buturuga mica. Dar credibilitatea fostului presedinte este atat de redusa incat sigla PMP a fost tradusa de sociologul Barbu Mateescu ca initiale pentru „Pacat de Munca Presedintelui”.
O alta varianta vizibila marelui public: UNPR. Unii comentatori prezinta Uniunea pentru Progres ca fiind un competitor real pe stanga al PSD. Intentia acestor binevoitori comentatori este de a frana si a diminua sansele oricarei stangi veritabil reformate sau ecologiste. Iata stanga, alternativa la PSD: UNPR, un partid care nu a trecut niciodata de pragul electoral de unul singur, dar care s-a aflat mai mereu la guvernare. Generalului Gabriel Oprea i se spune ironic ca poarta ca nume mic „Interesul National„. Iar acest interes cere omniprezenta UNPR.
M10 este o alternativa dinspre dreapta conservatoare izvorata din alegerile prezidentiale de anul trecut. Cu un program economic in favoarea privatizarii educatiei si sanatatii, dar cu o eticheta de miscare luptatoare pentru independenta justitiei, M10 o are in frunte pe Monica Macovei, europarlamentar si fost procuror in perioada comunista. Cum religia traditionala (inclusiv optiunea anti-avort propagata de M10) este destul de larg imbratisata in societate, noua formatiune are sanse sa sara pragul si sa se strecoare in viitorul Parlament.
Printre formatiunile aparute pe baza noii legi a partidelor se regaseste USB. Uniunea Salvati Bucurestiul are la baza Asociatia cu acelasi nume condusa de Nicusor Dan. Cu origini in societatea civila, fara forta, resurse sau ambitii nationale, USB poate fi un competitor semnificativ pentru alegerile locale din 2016. Pe fondul nemultumirii fata de actuala oferta redusa prin polarizare la PSD si PNL, formatiuni ca USB se pot prezenta ca alternative la primari asa-zisi independenti. Aparitiile publice ale membrilor acestor noi formatiuni vor fi examene dure ale reputatiei si increderii.
Articolul a fost publicat pe ziare.com.