Antonio MomocFilmul lui Cristian Mungiu este in aparenta un film despre comunism, despre amintiri din Epoca de aur, despre avort, sau despre a fost sau nu au fost militia, partidul si securitatea. De fapt, filmul este in cea mai mare parte despre Romania de astazi. E despre cat de mult din gesturile, limbajul, obiceiurile, mentalitatea, – sau in mic fie spus – arhitectura Bucurestiului, cartierele cu blocuri jegoase, strazile cu gropi si canale infundate, Daciile rosii 1300, tramvaiele, controlorii, mizeria din caminele studentesti, bisnita, pilele, serviciile de proasta calitate de la hotel – intr-un cuvant gunoiul de dinainte de 1989 supravietuieste in Romania din 2007.
Am vizionat pelicula lui Mungiu intr-o sala plina. Se radea ba in hohote, ba pe chicotite. La un film despre chiuretaj, avort sau fetusi aruncati pe tomberon se manca seminte si floricele. Nu l-am vazut la Mall, ci la Studio, dar bucurestenii (sau romanii?) au adoptat stilul Multiplex si l-au exportat in majoritatea cinematografelor si in comportamentul lor de zi cu zi. O imbinare perfecta intre frustrarile penuriei din comunism si mimata opulenta din recentul capitalism de consum.
Nu neg evidenta. S-au schimbat atatea in Romania in ultimii 17 ani: am scapat de Ion Iliescu, am depasit rezolvarea conflictelor sociale cu ciomagul mineriadelor, am scapat de vize. Nu stim in continuare cine a tras in noi 21-22, nu vrem sa stim cine a turnat la Securitate. Dar sunt uimit de cate congruente sunt intre Romania ceausista si Romania basesciana.
Recent am fost la Targoviste. Am vrut sa iau pranzul la o terasa unde se faceau pregatirile pentru o nunta. Chelnerul ma pofteste sa iau loc, dupa care imi spune ca nu ma poate servi decat cu pita, ca nu se lucreaza la bucatarie. Sau daca vreau ceva din meniul “nuntii care este”. Este o scena similara in filmul lui Mungiu. La fel, incercarile disperate ale eroinei de a se caza la un hotel in 1987 si tratamentul in scarba care ii este aplicat de receptionera parca sunt scene fotografiate si decupate din hotelurile de pe litoralul romanesc al lui 2007.
Parti bune ale peliculei lui Mungiu: jocul natural, matur al actorilor, scenariu simplu, cursiv, deloc sofisticat, dialogurile autentice, actuale, cliseele discursului cotidian sau de la cina, firescul inlatuirii cadrelor.
Parti proaste: cateva scene parca lasate nelamurite – eroina cotrobaie prin geanta asa-zisului doctor, pune mana pe cutit (sau briceag) si nu stim ce face cu el, militienii de la receptia hotelului nu insista pe verificarea buletinului de identitate; nici cu buletinul asa-zisului doctor, uitat la receptie dupa „operatie” nu stim ce se petrece. Mai grave, dar cu atat mai de iertat, sunt pacatele tehnice ale unui film cu buget mic. Sonorizarea e defectuoasa, multe din replicile actorilor nu sunt pronuntate clar ori nu se aud suficient de tare, luminile sunt confuze, intunericul (fara intentia picturala a clar-obscurului) din cateva scene face actiunea si personajele greu de urmarit, se insita pe cateva cadre inexplicabil de mult (de exemplu cateva zeci de secunde pe scena cu fatul din baie, sau pe prim-planul cu eroina marcata de experienta trecerii prin „patul lui Bebe”, pe care eu il interpretez ca Patul lui Procust.)
Merita filmul Marele premiu de la Canes? Il merita. Este cel mai bun film romanesc, depasind Moartea domnului Lazarescu (Cristi Puiu) sau Filantropica (Nae Caranfil)?. Nu cred. Dar cine sunt eu sa fac clasamente?
gigel
te intrebi cine esti tu sa faci clasamente? eu te intreb cine esti sa spui ca acele „cateva scene nelamurite” sunt parti proaste? oohhh te rog nu mai vorbi de filme, stii tu, daca taceai, cel putin ramaneai asa…
Iulia
Eu sincer m-am plictisit de abundenta de fime romanesti despre comunism din ultimii 2 ani. Oare cinematografia romaneasca nu stie sa produca altceva?
Nu zic, sunt simpatice, bine facute, ne trezesc amintiri, dar nu pot sa cred ca regizorii si mai ales scenaristii romani nu pot gasi si alte subiecte!
Romania ori a fost comunista ori n-a fost deloc?!
admin
Gigel, hai sa nu spunem ca respectivele scene erau “nelamurite”. Sa spunem pe bune: erau ilogice, absurde, fara coerenta cu restul filmului. Femeia ia cutitul asa-zisului doctor si omul nu vede, nu aude, uita ca avut un cutit in geanta. Buuun. Dar ce face ea cu cutitul, unde il tine? Daca te-ai uitat la film (si nu mancai floricele) ai fi observat ca eroina noastra rastoarna poseta ca sa bage fatul si nici urma de cutit. Ce facuse cu el intre timp? E doar una dintre scaparile regizorului.
O stagnacie a scenariului este si faptul ca militienii si receptionerii (cu o secunda in urma atat de suspiciosi) o lasa pe tipa sa scape fara sa explice cum de umbla aiurea noaptea fara buletin.
Gigel, poti sa imi spui cati ani ai? Sau cati ani aveai la Revolutie? Experienta aici e relevanta, crede-ma. Si tine, by the way, de intelepciunea de care pomeneai!
Nu fac topuri pentru ca topurile se fac in comert, nu in arta. Filmul lui Mungiu are deocamdata succes. E in top, face vanzari, are marketing. Dar va trebui sa treaca timp sa ii aflam valoarea.
Iulia, eu cred ca Romania a fost, este si mult timp va fi comunista inca. In aparenta avem institutii europene democratice, in realitate sunt forme fara fond. Uita-te la copii ca Gigel! Nimeni nu i-a explicat ideea de libertate de exprimare in spatiul public. De exprimare libera. De ce? Penru ca cenzura, pumnul in gura, suspiciunea determinata de ubicua securitate din comunism se resimt si astazi in familiile noastre, la scoala, in biserica, la televiziune, in institutiile de stat. Iar copii se socializeaza in aceste institutii pline de fosti comunisti, de multe ori “invata carte” sau invata tot felul de prostii de la parintii lor, fosti bieti comunisti.
Iti amintesti seria regizorului Cornel Mihalache “Sange si catifea”? L-am difuzat la prima dezbatere Serle FJSC. In documentar apareau copii care erau intrebati ce stiu despre Ceausescu? O fetita spune acolo ca Ceauescu era un om bun, care fura din cand in cand valize din Gara de nord. Intrebata de unde stie, fata a raspuns ca asa au invata-o mama si invatatorul…
Apropo de intrebarea “Romania ori a fost comunista ori n-a fost deloc?!”, ma bucur ca am prilejul sa anunt ca va aparea cartea “Activisti marunti”, la Ed. Curtea veche, in noiembrie. O mare parte din munca a fost facuta de studentii FJSC, autori ai interviurilor de istorie orala. Lucrarea a fost coordonata de mine impreuna cu Zoltan Rostas. Felicitari studentilor si multumiri!! Acesta e inca un exemplu ca daca studentii sunt seriosi la SSC si isi fac interviurile de istorie de viata cu profesionalism sociologic pot deveni autori de carte!!
andressa
Toni,
Eu am auzit ca filmul lui Mungiu face parte dintr-o trilogie despre comunism. Poate cutitul reapare in alt film… Si nu glumesc.
admin
Mai, daca cutitul reapare in urmatorul episod (sper sa nu avem parte de o trilogie gen „Star Wars” in care Mungiu sa continue cu episodul anterior in care sa descrie conditiile in care a ramas gravida fata: – zic asta si pentru ca se cheama „4,3,2”), atunci Cristian Mungiu isi confirma valoarea. Dar mi-e teama ca filmele din aceasta trilogie nu vor avea legatura intre ele (sunt atatea de povestit din Comunism) si nici cutitul nu va mai aparea vreodata. Si totusi asta nu inseamna ca premiul de la Cannes nu e unul meritat! (adica, sa-l mai dam – doamne iarta-ma , dracu’ de cutit!)
admin
Un gand de la CTP despre 4,3,2. Gand la gand, as putea spune…
andressa
Eu cred ca CTP a fost cam dur.
Cu unele argumente nu sunt de acord. De exemplu, „Furia” e mult mai slab decat 4,3,2.
admin
Mie mi se pare „Furia” un film de-a dreptul prost. Parerea mea.
Si sa zicem ca CTP a fost cinic, ca de obicei, si a exagerat, ca de obicei…
Si totusi, sa fim atenti cu statuile in filmul romanesc. Cred ca le ridicam prea usor. Aici s-ar putea sa aiba dreptate CTP.
nenea
CTP…CTP…serios acum..de ce il luati in seama cand vorbeste despre filme? da e un analist politic bun. da stie foarte bine cum merg treburile in politica. dar singura lui legatura cu ceea ce inseamna film e ca fiul sau (respect pentru el) e la UNATC. ah… si mai avea CTP o emisiune pe procinema . in care se prezentau filme bune. chiar bune. dar pe care le intrerupea CTP ca un nesimtit ca sa-mi explice el mie filmul. ca eu sunt un retardat si nu inteleg. si imi strica orice placere
admin
CTP a fost ales in top 3 al modelelor profesionale de catre studentii la Jurnalism si Comunicare, FJSC. Din acest motiv l-am luat in seama…