Antonio MomocDacă nu schimbăm concepţia social-economică actuală îndreptată împotriva statului (social), România va fi o ţară în care o clasă subţire şi prosperă va trăi în enclave exclusiviste şi va putea cumpăra tot ce vrea de pe piaţă: şcoli private, spitale private, securitate privată, iar cei mai mulţi români, needucaţi şi neperformanţi, vor fi condamnaţi la slujbe prost plătite, vulnerabili la concedieri, dependenţi de un sector public subfinanţat, supraîncărcat şi neperformant pentru asistenţa medicală, pensii şi educaţia copiilor.
România este astăzi un stat care se împrumută de pe piaţa bancară pentru a putea plăti pensiile şi salariile. Guvernanţii, deşi nu o recunosc, se fac vinovaţi pentru aparatul de stat greoi, stufos, supradimensionat la nivelurile de sus ale ierarhiei birocratice. Numărul mare de pensionări anticipate pe caz de boală sau invaliditate se datorează tot legislaţiei pe care foştii şi actualii guvernanţi au redactat-o şi aprobat-o. Sectorul de stat trebuie redimensionat, concedierile dureroase trebuie continuate, iar investiţiile în serviciile publice trebuie prioritizate. Criteriile după care se fac aceste concedieri sunt, din nefericire, pe baza unor criterii politice şi clientelare. Dar mai ales angajările în administraţia publică se fac pe criterii politice!
Educaţia şi cercetarea sunt domeniile publice în care România trebuie să investească astăzi masiv. România are nevoie de profesori şi educatori bine plătiţi. Salariile din educaţia publică trebuie să fie motivante, altfel cei mai buni absolvenţi nu se vor apropia de învăţământ, nu se vor angaja în sistemul de educaţie. Iar elevii crescuţi în şcoli publice ai căror profesori sunt slab pregătiţi nu vor avea nicio şansă în căutarea unor slujbe bine plătite.
Cercetarea ştiinţifică, inovaţiile, tehnologia, calificarea forţei de muncă pe o piaţă dură competitiv, determină evoluţia economică a unei ţări pe termen lung. În absenţa investiţiei în educaţie şi în lipsa de pregătire a resursei umane vom avea o Românie mai polarizată social-politic şi mai instabilă: frustrarea economică erupe social, frustrarea socială radicalizează politic, frustrarea materială subminează ordinea de stat şi de drept şi îi determină pe oameni să se atace unii pe alţii. Frustrarea vine din lipsa de educaţie şi de resurse şi conduce la agresivitate, ură şi anomie.
Ceea ce ne lipseşte pentru ca economia să se dezvolte iar prosperitatea să fie generală, nu sunt oamenii, ideile, talentul sau resursele. Ne lipseşte o viziune şi un angajament naţional cu privire la rolul administraţiei publice pe o piaţă liberă. României îi lipseşte de fapt statul şi specialiştii în administraţie care să aplice soluţiile corecte.
Catalin M
radicalizează politic… cand apare radicalizarea sa ma anuntati si pe mine,multumesc
Antonio Momoc
Dragul meu Catalin M, mă întreb câţi ani aveai în 1990. Încă din primii ani de după revoluţie, Vadim Tudor şi PRM au publicat în România Mare, pe prima pagină, o listă a ruşinii cu oameni care, dacă ar fi impuscaţi, România ar duce-o mult mai bine. Citeşte detalii aici: http://www.revista22.ro/supliment-22-plus-nr-264-campania-impotriva-intelectualilor-5209.html. Au urmat mineriadele, Târgu Mureş, etc. Toate aceste gesturi radicale s-au produs într-un regim care se pretinde democratic, dar în care frustrarea economică şi socială naşte şi cultivă violenţă şi intoleranţă.