Preşedintele Partidului Democrat-Liberal, Emil Boc spunea imediat după anunţarea rezultatelor alegerilor din 30 noiembrie că dreapta este cea care a câştigat alegerile parlamentare din 2008. Declaraţia a fost interpretată ca o invitaţie la negocieri făcută Partidului Naţional Liberal pentru formarea noului guvern. În ciuda faptului că alegătorii de dreapta şi mai ales electorii anti-PSD au sperat la refacerea într-o formă sau alta a Alianţei D.A., PNL s-a îndepărtat cu fiecare zi de negociere de partidul lui Emil Boc, pentru ca, la final, să piardă puterea de care se apropiase în alegeri cu 20%. Partidul lui Călin Popescu Tăriceanu s-a văzut silit să iasă de la guvernare.
Din postura de partid cu care fie PD-L, fie PSD trebuiau să negocieze pentru a forma o majoritate parlamentară, PNL se trezeşte ca out-sider. Asta a creeat nemulţumire în rândul filialelor locale. Partidul Naţional Liberal a pierdut şansa de a păstra ministere într-un guvern de dreapta alături de PD-L şi eventual UDMR.
Motivele neînţelegerii în negocierile PNL cu PD-L rămân necunoscute publicului larg, dar în presă s-au conturat post-factum câteva ipoteze. Deşi la emisiunea Naşul, Băsescu încerca să acrediteze ideea că a negociat până în ultimul moment o coaliţie PDL – PNL, cea mai probabilă ipoteză este dorinţa evidentă a preşedintelui Traian Băsescu de a elimina PNL (şi pe Călin Popescu Tăriceanu) din guvern şi mai târziu din viaţa politică. Este bine cunoscut proiectul Preşedintelui, supus şi la un Referndum, al votului uninominal pe bazele unui sistem majoritarist. În condiţiile în care distribuirea resurselor revine PSD şi PD-L (precum şi organizaţiilor locale ale acestor partide), este posibilă o migraţie a membrilor PNL şi chiar a unora din conducerile organizaţiilor locale PNL, spre partidele guvernamentale. O asemenea ipoteză ar scoate PNL din Parlament în varianta că alegerile parlamentare viitoare s-ar desfăşura în baza unui sistem electoral majoritar în două tururi în colegii uninominale re-desenate.
Că preşedintele Traian Băsescu este artizanul coaliţiei PSD-PD-L se poate citi şi din prima declaraţie pe care şeful statului o dă după anunţarea rezultatului votului. Preşedintele vorbeşte de la bun început despre un câştigător moral (cu 90 de mii de voturi în plus) şi de un câştigător constituţional (cu 3 mandate de parlamentar în plus prin redistribuirea resturilor), prefigurând o apropiere care părea imposibilă cu câteva zile în urmă: a PD-L de PSD.
Condamnarea la opoziţie face situaţia PNL îngrijorătoare, mai ales prin forţa politică a coaliţiei PSD-PD-L care controlează 70% din Parlament. Dezavantajele ieşirii de la guvernare se resimt mai ales la nivelul organizaţiilor locale care sperau să fie răsplătite pentru munca depusă în campanie. În presa centrală au fost câteva răbufniri, au ieşit la suprafaţă unele nemulţumiri ale organizaţiilor locale, în special organizaţiile judeţene cu scoruri bune în alegeri, care nu şi-au dorit ieşirea de la guvernare, ci mai curând o guvernare alături de PD-L.
Ieşirea de la guvernare înseamnă pentru PNL o mare pierdere de resurse finaciare şi administrative şi imposibilitatea alocării de recompense vizavi de susţinătorii partidului (de la finanţatori până la simplii volunatari).
Ieşirea de la guvernare aduce însă Partidului Naţional Liberal şi o serie de avantaje. O ipoteză ar fi aceea ca PNL să fie perceput în ochii opiniei publice ca singurul partid moral, care a refuzat compromisul de a guverna împreună cu corupţii din PSD şi care şi-a păstrat coloana vertebrală refuzând să guverneze alături de partidul prezidenţial al lui Emil Boc. O oportunitate pentru PNL este aceea că de acum încolo are toate atuurile să fie perceput ca singurul partid veritabil de dreapta, câtă vreme PD-L se re-apropie tot mai tare de stânga FSN-istă din care provine.
Pe măsură ce PNL se va afirma ca adversar al PSD-PD-L, poziţia sa va deveni tot mai clar percepută pe dreapta scenei politice. Polarizarea scenei politice între PSD-PD-L (stânga) şi PNL (dreapta) va putea aduce puncte electorale PNL-ului care nu va fi la guvernarea în următorii ani grei de criză economică. Atacurile concentrate asupra partidului lui Emil Boc pot aduce puncte PNL în condiţiile în care mare parte din promisiunile electorale nu vor putea fi puse în aplicare (de exemplu, mărirea salariilor profesorilor cu 50% sau majorarea alocaţiilor pentru mame).
Întrucât mare parte din măsurile de stânga ale guvernului PD-L – PSD sunt promisiuni sociale fără acoperire, în scurt timp majorările salariale şi ale pensilor se vor dovedi a fi imposibil de pus în practică. PNL va reaminti publicului de apelul la echilibru pe care l-a făcut în campania electorală pentru reducerea cheltuielilor publice în scopul evitării haosului economic. Vor mai fi interesaţi românii să-şi reaminteasca?