Antonio Momoc„Jurnali
smul, o profesie pe cale de dispariție”. Asta ar fi concluzia întâlnirii cu Cristina Liberis la Serile FJSC din 21 noiembrie 2012. Jurnalista este convinsă că tinerii pot salva jurnalismul și asta doar cu condiția ca pasiunea pentru munca de teren și pentru informarea corectă și echidistantă să vină înaintea convingerii că presa este doar un business. Dacă suntem slugile ratingului și supușii audienței, jurnalismul, așa cum îl cunoaștem, nu are nicio șansă.
Cristina Liberis a vorbit despre momentul 1993 când presa a alunecat spre tabloidizare în ziua în care știrile din presa scrisă au început să fie inventate. Evenimentul Zilei a lui Ion Cristoiu și articolul de prima pagină despre “Găina care a născut pui vii” a fost momentul de cotitură. Presa tipărită a crescut în tiraj și o dată cu ea și minciunile și dezinformarea.
După 2003 televiziunile au urmat același trend ascendent insitând de dragul ratingului pe manelizare, becalizare, telenovelizare, prost gust și prezentarea știrilor doar dintr-un anumit punct de vedere. Independența față de politică și față de politicieni a presei și a jurnaliștilor de astăzi este aproape o utopie, în opinia Cristinei Liberis. Jurnaliștii de televiziune vor să satisfacă nu doar nevoia de rating a patronatului, ci și interesele politice ale patronilor. Jurnalismul a intrat într-o derivă despre care au atras public atenția Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu și alții.
Liberis a zugrăvit un peisaj sumbru care este afectat nu doar de criza financiară, ci și de presa online. Ziariștii români nu folosesc avantajele internetului pentru verificarea informației, ci new media sunt folosite pentru a îngropa limba română, pentru rapiditate cu care poate fi transmis mesajul, dar fără a se verifica valoare de adevăr sau corectitudinea conținutului așa-ziselor știri. Nu doar politicienii sunt copy-paste, ci și jurnaliștii copiază în neștire comunicate pe care nu le înțeleg. Subiectivitatea este asumată explicit de către jurnaliști, iar informarea nu se mai urmărește fiind înlocuită cu opinia celor care transmit mesaje pe print, în online sau la televizor în funcție de interesele de afaceri.
Fără ironie, aș putea trage concluzia că: this is the end of the journalism as we know it. Asta dacă nu, tot Cristina Liberis, a afirmat-o de mai multe ori la Serile FJSC: publicul s-a săturat de circul de la televizor și își dorește și subiecte serioase și jurnalism de calitate.
Ionuţ Codreanu
Cred că tinerii de la Jurnalism nu (mai) au nevoie de liste cu aşteptări. Evident că sunt instruiţi să documenteze, să-şi facă treaba cu respect faţă de public şi ei înşişi. Din păcate, „faţa” presei este schimonosită de vedete vocale şi analişti excentrici. Ei sunt sita prin care sunt filtrate şi interpretate informaţiile culese cu trudă de redactori şi reporteri. Şi tot ei sunt cei care anulează munca unor departamente de ştiri. Înainte să începem un kombat pentru recâştigarea demnităţii jurnaliştilor (ăia mici şi gri, care se plimbă fantomatic prin newsroom-uri sau pe teren), cred că trebuie să mai cernem lista cu vedetele din politică şi cu analişti de casă.
Antonio Momoc
Ionuț, lucrurile sunt în parte cum spui. În parte, nu.
Da, ai dreptate că studiourile tv și emisiunile de rating sunt populate de analiști de casă și de vedete (nu doar din politică) și că asta afectează în ansamblu percepția despre breaslă. Dar, Cristina Liberis observa ceva ce și tu știi foarte bine: analiștii de casă și vedetele de carton au devenit modele pentru mulți dintre „jurnaliștii care se plimbă fantomatic prin newsroom-uri sau pe teren.”
Calitatea articolelor, verificarea informațiilor și modul cum sunt redactate știrile se face pe criteriul copy-paste din comunicatul primit la redacție, de pe internet sau de pe agenția de presă. În relatările și reportajele tv se vede cel mai clar că primează părerea „jurnalistului care se plimbă fantomatic prin newsroom-uri sau pe teren” și mai puțin informația pe care el ar trebui să o culeagă și să o verifice din mai multe surse. Se vede mai mult jurnalistul și mai puțin subiectul despre care el relatează.