Antonio MomocBunica lui Cătălin Măruţă s-a stins ieri dimineata, in curtea casei din comuna Stanesti, judetul Gorj. Tabloidele au insistat pe senzaţionalul faptului că bunica lui Cătălin si-a gasit sfarsitul inecata in fantana.
Foarte posibil ca mulţi dintre cei care au scris despre trista întâmplare să îl cunoască pe Cătălin, să-i fie chiar prieteni, să ştie cât de mult o iubea Măruţă pe bunica lui. Dar într-o presă ahtiată mereu după rating şi vânzare ce mai contează că ne jucăm cu sufletul unui om, al unui coleg, sau poate al unui prieten?
Îl ştiu pe Cătălin Măruţă mai întâi de la TVR, de la Tonomatul de pe 2. L-am avut student la ID pe vremea când ajunsese vedetă la TVR, după ce prezentase câteva concursuri Cerbul de Aur şi probabil şi Eurovizion. Nici un moment nu mi-a dat senzaţia că are aere de vedetă, permanent mi-a vorbit firesc, uneori cu ironia studenţilor la a doua facultate, alteori ca cineva care are nevoie de o notă de trecere. Deşi face televiziune îmi mărturiseşte mereu pasiunea lui pentru radio.
O întâmplare amuzantă cu el a fost în ziua când avea nevoie să îi echivalez examenul la Politologie generală pe care îl susţinuse la Facultatea de Drept. Amuzant a fost că a venit şi m-a luat de acasă cu maşina (eu mergeam cu tramvaiul pe atunci) şi m-a dus la FJSC să semnez echivalarea pentru că era în criză de timp – se încheiau situaţiile şi putea rămâne încă o dată restanţier. Mi-a povestit atunci despre tot felul de cazuri tragice, genul cu care Andreea Marin se întâlnea la Surprize Surprize şi pe care le rezolva la televizor, dar de care Cătălin Măruţă se ocupa fără ca tabloidele să scrie sau măcar să ştie.
Măruţă m-a impresionat prin simplitatea pe care mulţi din studenţii de la FJSC nu o au… Nu o au mai ales după ce au reuşit să dea cu nasul de sistemul mass-media, suficient să nu le mai ajungi cu prăjina la nas. Venisem la Infopro în 2004 de la Naţional FM şi i-am solicitat un interviu lui Măruţă în emisiunea la care lucram pe atunci, Greatest Hits. El era la RealitateaTV, deci un alt trust, dar nu a ezitat nicio secundă să vorbească cu concurenţa. Ne-am reîntâlnit adeseori la mondenităţi şi de fiecare dată m-a salutat, am făcut conversaţie, ne-am făcut poze. Apoi a venit la Protv şi suntem colegi de ceva vreme la MediaPro. E acelaşi om, simplu, natural, deşi probabil că câştigă de vreo 50 de ori mai mult decât mine. (am şi eu o scuză – sunt asistent univ. şi în plus nu sunt în TV:)
M-a întristat povestea care i s-a întâmplat în acest weekend bunicii sale. Probabil că nu ştie, dar sunt empatic cu el la suferinţa pierderii bunicii. Şi nu pentru că i-aş fi cumva fan la Happy Hour, ci pentru că îl apreciez foarte tare ca om.
Andressa, spre exmplu, e o altă fostă studentă cu care mă laud. A reuşit pe blog, a reuşit la Protv, e scenarist, e om de televiziune. Dar e şi om. Nu figurant. Iorgu Ianuşi de la Europa FM la fel. Bogdan Nicolai de la MTV. etc. Oameni de media, dar şi oameni. Punct.
Vorbeam deunăzi cu un alt fost coleg şi prieten – Alex Olaru – despre cum îi schimbă statutul de şefi în media pe cei mai mulţi tineri. Eu constatam cu cinism, Alex cu amărăciune. E un fapt pe care îl observ la mulţi tineri azi. Pe cei mai mulţi dintre ei îi ştiu de la FJSC, mi-au fost studenţi, de cele mai multe ori mediocri, şi care apoi reuşesc în media, evident -pretind ei -prin forţe proprii şi fără pile.
Îi întâlnesc pe la diverse evenimente media, pe la petreceri ale publicitarilor sau chiar în clădirea PROTV din Bd. Pache Protopescu. Sunt mereu surprins neplăcut. Aceşti tineri se prefac că nu mă cunosc. Că nu mă văd. Ar trece strada pe partea cealaltă dacă ar putea. Nici nu apuc să îi salut eu, că privesc în altă direcţie.
Sigur că vor fi voci care îmi vor replica faptul că am probleme cu ego-ul ori că acei studenţi sunt restanţierii mei! O judecată cu care îmi permit să nu fiu de acord. Măruţă era restanţierul meu în toate situaţiile de mai sus până să îmi solicite exchivalarea şi nu mi-a dat niciodată impresia că ar avea ifose de vedetă, deşi el chiar e. „Băieţii şi fetele” cu care mă întâlnesc în clădirea PRO sau auirea şi care ne privesc pe restul ca şi când am fi acolo să le cerem un autograf, poate că îmi sunt studenţi de nota 10 la seminar, dar sunt restanţieri la purtare. Măruţă le-ar putea fi profesor. Eu recunosc că nu am putut mai mult.
vedeta
Nu putem generaliza. Ori i-ati intalnit numai pe nesimtiti, ori nu prea sunteti popular! Eu am colegi care nu imi ascund cand apare vreun job, dar stiu si genul care au impresii in cap!
jurnalistu lu peste prajit
trist, da’ adevarat…
dana
De la bunica lui probabil Catalin a invatat ce e bunul simt… multor studenti le lipsesc cei 7 ani de acasa!
Ema
ce parere aveti domnule profesor, este aceasta o intruziune in viata privata a familiei indoliate? este normal ca presa sa lanseze astfel de speculatii neavand o baza solida?