Antonio MomocStudiul despre starea jurnalismului actual realizat de Reuters Institute de la Universitatea din Oxford si intitulat Digital News Report 2018, la care Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti a participat ca partener de cercetare, va fi dezbatut luni, 18 iunie, la ora 10.00, la Universitatea din București, la Facultatea de Drept. Au fost incluse in studiu 37 de tari la nivel global, au fost 74.000 de respondenți în lume, din care 2048 în România, iar rezultatele au o marjă de eroare de +/-2.17%. Cercetarea se bazeaza pe sondaje si chestionare online, dar si pe focus grupuri realizate in tari democratice si cu acces larg la internet al populatiei. Esantionul si-a propus sa fie reprezentativ la nivelul populatiei care acceseaza si se informeaza de pe internet. 69% dintre cei care folosesc Facebook în România o fac pentru știri, apoi pentru socializare, divertisment și altele. Dar una din preocuparile majore ale cercetarii l-a reprezentat impactul, respectiv ingrijorarile cetatenilor din state cu traditie democratica in legatura cu fake news.
Multi dintre cei care se refera la fake news, mai ales politicieni sau jurnalisti, au in vedere propaganda si mai ales propaganda rusa ori propaganda anti-democratica. Razboi hibrid, razboi de trolli, recrutare de pe internet, utilizarea in operatiuni. Dar atunci cand sunt intrebati oamenii obisnuiti, ce cred ei ca inseamna fake news, netizens (sau „citezens of the net”, dupa expresia lui Hauben) raspund ca fake news este „jurnalismul de proasta calitate, clickbait, dezinformare, exagerari” – la acest tip de fake news se simt expusi 42% dintre respondentii Digital News Report 2018.
75% dintre respondenti cred ca publisherii, editorii, jurnalistii ar trebui sa rezolve problema fake news, ca e in responsabilitatea lor, respectiv 71% cred ca platformele online sunt responsabile sa identifice sursele dubioase si sa elimine fake news din contentul generat pe platforme. Pentru mine asta poate fi citit si ca o exprimare a lipsei de incredere a consumatorilor de stiri in jurnalisti (traditionali, dar si din online, mai ales neincrederea in jurnalismul amator) si o atentionare a marilor giganti Google si Facebook ca ar trebui si ca pot face mai mult sa nu se mai raspandeasca stiri false in online.
60% cred ca autoritatile din UE sau guvernele nationale ar trebui sa faca mai mult pentru a stopa fake news, in vreme ce doar 40% dintre cei care traiesc in SUA, cred ca guvernul American ar trebui sa faca ceva.
59% dintre respondentii Digital News Report 2018 sunt ingrijorati de faptele reale prezentate trunchiat ca fiind false cu scopul de a se construi o anumita agenda publica, 58% sunt ingrijorati atunci cand (pove)stirile sunt complet false sau inventate pentru interese politice sau comerciale, 55% sunt ingrijorati de jurnalismul de proasta calitate, precum dezinformari, senzationalism ieftin, clickbait, 49% cred ca sintagma fake news este folosita pentru a discredita pe jurnalistii/editorii care transmit informatii adevarate, 24% stiu ca unii oameni confunda satira, pamfletul, bascalia care ii face pe oameni sa rada cu stiri adevarate si sunt ingrijorati de prostia acestor consumatori si de viralizarea acestor bancuri ca stiri adevarate.
La inceputul anului a fost realizat si studiul Comisiei Europene 2018 – Fake news and Disinformation Online – care a arata ca la nivelul Uniunii Europene tinerii intre 18-25 tind sa creada mai mult sursele online decat altele, 71% dintre europeni sunt increzatori ca pot identifica fake news si nu pot fi pacaliti de fake news. Iar in Romania este si mai mare optimismul despre inteligenta userilor: 79% dintre romani cred ca pot identifica stirile false pe internet si ca nu pot fi pacaliti de fake news. Cu toate astea zilele trecute a circulat pe net stirea ca Simona Halep a fost huduita pe stadionul national si multi dintre comentatorii conationali de pe facebook au crezut minciuna gogonata a filialelor PSD ca stirea ar fi fost bazata pe fapte reale. Și acesta e doar unul dintre cele mai recente exemple.
Potrivit studiului CE, in Romania 59 dintre cei care consuma social networks si se informeaza de pe Facebook cred stirile online pe care le primesc/citesc/urmaresc pe aceste platforme apreciate ca surse credibile de informare. Europenii sunt insa ceva mai rezervati cand vine vorba de credibilitatea (trustworthiness) stirilor propagate de sursele online si mai ales pe social networks. (În paranteze fie spus, Digital News Report 2018 arată că 23% dintre consumatorii globali au încredere în știrile din social media, în vreme ce 32% dintre românii care iau informații de pe internet au încredere în știrile care li se livrează pe social media).
Daca citim informatiile de mai sus in cheia generalului rus Valery Gerasimov, ca intr-un razboi hibrid, mass-media si new media sunt vulnerabilitati ale societatilor democratice, de care in mod strategic se poate profita ofensiv de catre Rusia (prin armate de troli si prin razboi informational), atunci vom intelege altfel rolul si responsabilitatea facultatilor de jurnalism, trainerilor, profesorilor si asociatiilor media care pregatesc jurnalisti in spirit democratic sau nu, dar si al tuturor actorilor sociali care se ocupa de alfabetizarea media in societatile democratice.
Slabiciunile si vulnerabilitatile societatilor din Estul Europei, inclusiv ale Romaniei (culturi si state care fiind iesite din comunism n-au asimilat suficient valorile occidentale, drepturile fundamentale ale omului, libertatea de expresie, a cuvantului, drept la informare si la asociere, dreptul la libertatea religioasa si de constiinta) – pe care Rusia lui Putin le cunoaste foarte bine – sunt slabiciuni ale jurnalistilor din media traditionala actuala: polarizarea redactiilor de stiri si politizarea televiziunilor, jurnalistii care migreaza spre online, vedete tv si prezentatori de emisiuni care depind de banii si de amestecul politic al patronilor in continutul editorial, unii dintre patronii de media fiind si politicieni, propaganda la comanda politica, deprofesionalizarea mass-media, o masa de angajati in media, necalificata in scoli sau facultati speciale de jurnalism, o forta de munca de slaba calitate, platita prost, dependenta de patron sau de sistemul de pile si care poate fi usor inlocuita.
La toate acestea adaugam blogosfera si social media, adica ceea ce este etichetat citizen journalism sau jurnalismul cetatenilor amatori, peste care se suprapune foamea producatorilor de content online de vizibiltate si senzationalism. De aici, de la asa zisul jurnalism practicat de neprofesionisti la junk news a fost doar un pas, iar consumatorii de stiri isi exprima dezamagirea tocmai cu privire la acest junk-news predominant in online: stiri care par reale, scrise serios, dar care nu au elemente de context, care nu citeaza din cel putin doua surse orientate ideologic diferit, care au titlu bombastic si se bazeaza pe clickbait. Stiri junk care se viralizeaza, se multiplica din titlu, un gunoi mediatic utilizat pentru misinformation si disinformation. Iar vestea proasta e ca oricine dintre noi poate fi victima junk-news sau fake news.
Solutia pe termen mediu si lung: afabetizarea (media literacy) in domeniul new media a cetatenilor amatori producatori si consumatori de stiri online, trainuirea, profesionalizarea inca din scoala general si liceu si responsabilizarea bloggerilor, vloggerilor, a userilor ce multiplica/share-uiesc/distribuie stiri pe retele sociale (de regula cititid doar titlul articolului), dezvoltarea inca din familie si din scoala a spiritului critic (care nu e totuna cu relativizarea a absolut orice) si o re-asumare a responsabilitatii cu privire la educatie a scolii si a familiei care par sa fi fost inlocuite de (mobile)-marketing si de internet, cum bine explica sociologul Zygmunt Bauman.