Emil Boc a obişnuit atât de mult publicul cu absurdul încât nimic nu mai uimeşte la acest mic prim-ministru. Nici măcar faptul că politicile economice sunt făcute după ureche sau după declaraţii decupate din ziare nu mai stârneşte râsul nimănui.
Cu ocazia asumării Codului Muncii, premierul a citat o falsă declaraţie a unui laureat al Premiului Nobel pe care au publicat-o ziariştii de la Ziarul Financiar. Redacţia Critic Atac are meritul de a fi observat că jurnaliştii ZF au citat incorect, au atribuit o serie de teze ori au dat un alt sens spuselor economistului Christopher Pissarides.
Consilierii în probleme economice i-au servit premierului o anume declaraţie ca fiind reală. Iar micuţul prim-ministru şi-a susţinut pledoaria în favoarea contractelor pe durată determinată (invocând în ajutorul său o sursă de autoritate care susţine contrariul) cu aceeaşi aroganţă cu care alt permier ne îndemna să-i numărăm ouăle.
Diferenţa dintre cei doi mari politicieni este că pe actualul premier nu îl sfătuiesc consilierii să spună prostii, ci să dea citate.