Antonio MomocLa 20 de ani de la revoluţia anti-comunistă din 1989, tinerii moldoveni, studenţi şi elevi, strigă în piaţa publică “Jos Comunismul”! În ‘89 tinerii mureau în stradă la Timişoara şi la Bucureşti. Astăzi tinerii se pregătesc să moară în lupta anti-comunistă la Chişinău.
Protestatarii moldoveni sunt mare parte dintre ei oameni foarte tineri care studiază ori au studiat în România sau în alte ţări mai ocidentale. Sunt studenţi care ştiu ce înseamnă să trăieşti în libertate, pentru că au avut această experienţă în afara graniţelor ţării lor. Ei ştiu că Moldova lui Voronin nu e o ţară liberă. Mulţi dintre ei sunt născuţi în preajma lui 1989. Adolescenţi în vârstă de 20 de ani care îşi strigă cu entuziasm curajul de a muri pentru a fi liberi.
Acelaşi curaj nebun i-a scos în stradă în ’89 pe tinerii de dincoace de Prut care la acea vreme aveau vreo 20 ani. Tinerii români care au astăzi 20 de ani au însă alte preocupări, iar politica nu se numără cu certitudine printre ele. Democraţia pare un lucru dat pentru studenţii din România. Este regimul pluripartid în care s-au născut, au copilărit, au intrat în adolescenţă şi la facultate. Puţini realizează că libertatea lor s-a câştigat cu moarte a peste 1200 de tineri în 1989. Şi că aşa cum a fost câştigată, se poate şi pierde.
Tinerii din Republica Moldova oferă un exemplu pentru adolescenţii din România. Pentru mulţi adolescenţi din România, nu s-a câştigat nimic o dată cu revoluţia din decembrie. Studenţii moldoveni le spun astăzi studenţilor români că pentru libertatea de care cei din urmă se bucură acum, şi ei, moldovenii, sunt gata să moară.
PS: Pe 14 aprilie, la ora 18, la Serile FJSC vizionăm documentarul despre revoluţia română “Sânge şi catifea”, de Cornel Mihalache. Apoi, studenţii FJSC vor spune camerelor de filmat ale TVR dacă cei 1200 de martiri a meritat sau nu să moară în decembrie 1989.
Catalina
Lasa-ma sa te contrazic. Moldovenii nu sunt gata sa moara. Am vorbit aseara cu niste unii de pe acolo si nu au de gand sa faca prea multe. Nu indraznesc, nu vor sa riste, nu vor sa isi asume nimic. In plus, majoritatea sunt elevi de liceu si studenti din Chisinau. Asta cu tineri care au studiat in Romania, e doar mangaiere pe vanitatea romaneasca. Oamenii aia vor sa schimbe regimul si atat, vor sa fie basarabeni liberi, intr-o tara a lor. Ce spun eu nu e pozitia oficiala si ceea ce se vede la tv ci realitatea din strada pe care nu o afli de la corespondenti. Dar da, chiar si asa tinerii basarabeni daca au puterea sa mearga pana la capat cu protestele merita admiratia noastra.
Antonio Momoc
Draga mea Catalina, de dragul discutiei te intreb de ce ai impresia că eşti singura persoana din România care „a vorbit cu niste unii de acolo”? E posibil ca cei cu care ai vorbit tu să ezite, să se teamă pentru viaţa lor ori să nu aibă curaj. Şi în 1989 mulţi români au văzut Revoluţia la televizor şi în ianuarie alergau după carnet de revoluţionar.
E adevărat, sunt elevi şi studenţi. Ştim din presă că au murit câţiva oameni. Însă chiar dacă moare o singură persoană este mult. O viaţă înseamnă enorm. Cine o dă înapoi părinţilor acelui tânăr care moare? Faptul că Voronin ameninţă să intervină în forţă, cu arme şi muniţii, este îngrijorător.
Elevii şi studenţii din piaţă sunt curajoşi numai şi pentru că sunt acolo în entuziasmul lor. Într-o ţară condusă de clanuri mafiote cu etichete comuniste, să protestezi împotriva manipulării, fraudelor şi minciunilor este un rar act de curaj.
Când am vorbit despre România nu căutam să mângâi vanitatea, deşi tu te-ai gândit la asta. Dimpotrivă: atrăgeam atenţia asupra indiferenţei studenţilor români care nu ştiu să preţuiască ceea ce au câştigat alţii pentru ei cu preţul vieţii în 1989:libertatea. Sper ca exemplul moldovenilor, care vor să aibă şi ei libertatea de care ne bucurăm noi azi, să alunge măcar un pic apatia, sictirul şi dezinteresul românilor tineri.
Catalina
Generalizezi, ca de obicei, cand vorbesti despre tinerii romani. Si dragul meu Toni, acei niste unii cu care vorbesc eu au fost in piata si ieri si azi. Si da e normal sa se teama pentru viata lor… dar trebuiau sa se gandeasca la asta inainte sa inceapa niste proteste care acum par sa se stinga. Tot ei vor avea de suferit.
As avea curajul sa spun mai multe acum, dar tu se pare ca o sa gandesti mereu ca un om de presa si atat, o sa gandesti ca-n carti.
Asta cu pretuitul de vieti stiu cum e. Prietenii mei sunt acolo si nu catarati pe blocuri sau pe canapea la televizor. Dar e mai usor sa iti aperi punctul de vedere usor eronat decat sa imi dai dreptate.
Toni
Ei bine, ai dreptate. Multumita?
Antonio Momoc
@ Toni – lol!
@ Cătălina – mi-ar fi plăcut să fie o generalizare şi să vorbesc doar din cărţi: că tinerilor români nu le pasă de politică, nu trebuie să îţi demonstrez arătându-ţi datele participării lor la vot sau barometrele de opinie publică. Indiferenţa lor faţă de viaţa publică, nici ea nu mai trebuie demonstrată. Că puţini tineri români realizează că sunt liberi astăzi pentru că peste 1000 de oameni au murit pentru asta în 1989, este explicabil. Că sunt şi excepţii, ştiu. Dar sunt doar excepţii.
Mă faci să spun lucruri personale şi ştii că nu îmi place: o parte dintre foştii mei colegi de la Ştiinţe Politice, alţii de la FJSC sau cei de la master SNSPA, fie s-au întors în Rep. Moldova, fie au rude care trăiesc încă acolo şi care au ieşit în stradă. Fata cu care exact acum 10 ani era să mă căsătoresc, este şi ea printre manifestanţi, cunoscută ca un jurnalist opozant al comuniştilor moldoveni. Astea sunt „cărţile” din care vorbesc.
PS: să ştii că niciun erou adevărat nu îşi propune să fie erou. El ajunge să fie, şi atât. Nici tinerii români care au murit în ’89 nu îşi propuseseră să moară şi să se martirizeze. Dar neşansa lor a fost să fie în Piaţă atunci când „au început să tragă”. Noi ar trebui să îi cinstim ca pe nişte eroi. Cum? Ar trebui să începem prin a le spune părinţilor lor că acei copii nu au murit degeaba.
Catalina
Si un fost prieten e liderul de tineret al unui partid anticomunist. Si aici, cu tot respectul pentru meseria noastra, lasa-ma sa fac diferenta intre gandirea si perceptia de jurnalist .. si cea a oamenilor comuni.
Un singur lucru spun: basarabenii nu vor reusi sa faca mare lucru pentru ca nu sunt in stare. Aseara vorbeam cu un prieten care imi spunea ca au practic mainile legate pentru ca „nimeni nu ii conduce si nu vor anarhie”. Comparatia cu ’89 e exagerata dupa parerea mea. Romanii au vrut cu adevarat libertatea, au indraznit, s-au sacfrificat, au mers pana-n panzele albe. Moldovenii stiu doar sa se lamenteze. Nu-si asuma nimic. Eu zic ca n-au nici urma de curaj si eroism. Isi merita soarta daca nu duc revolutia pana la capat. Si Toni, acum 10 ani erai tinerel tare… aveai cam cati anisori aveam eu cand l-am cunoscut pe moldoveanul asta despre care iti spun, deci e cumva irelevant.
Tinerii. Realizeaza ca sunt liberi. Ca nu stiu sa o foloseasca productiv din cauza lipsei de cultura e alta treaba. A aprecia eroii din 89 nu inseamna sa fii interesat de politica. Si eu consider ca tinerii, si nu numai, ar trebui sa fie interesati de multe lucruri… istorie, arta, ceva filosofie… eventual nu ar strica vreo 2 limbi straine, dar astia suntem noi romanii, toti o apa si un pamant. Dar nu poti spune ca nu apreciem ce s-a intamplat in 89. Cred ca sunt exceptii cei care spun ca tinerii nostri au murit degeaba la revolutie. Multi sunt teribilisti si cam atat.
Nesansa.. de a fi erou. Ai dreptate. Nu-ti propui asta, dar iti propui sa duci pana la capat o lupta in care crezi si de asta protestezi si cand vine tancul spre tine. Eu asa as face si nu e numai la nivel teoretic si cred ca stii asta. Sunt jurnalist de birou doar din cauza unor circumstante mai mult sau mai putin fericite, dar lucrurile o sa se schimbe si o sa vezi ca nu sunt genul care sa suga din pix subiecte in loc sa fie in focuri. Ah… si inca n-am renuntat la ideea de voluntariat. Asta asa ca sa aiba relevanta ce-ti spun.
So… the main point is that moldovenii cu atitudinea de acum n-o sa schimbe niciodata nimic. Eu nu pot compara tinerii nostri din 89 cu lunaticii de azi din chisinau. Nu merita basarabenii o asemenea comparatie. Cand o sa-si asume zvacnirile de curaj si cand vor indrazni sa conteze, atunci da… o sa ma inclin cu tot respectul in fata lor. Deocamdate nu-s in stare. Pana si tinerii astia din Romania pe care ii desconsideri tu ar face one big hell of a revolution la nevoie… nu ca „fratii nostri”. (vostri ca ai mei nu mai sunt)
Andi
azi a fost arestata o jurnalista din chișinău.
eliberata dupa 2 ore, dar tot a fost oribil. am primit mail si nu stiam ce sa fac….am un amărât de blog…:(