Antonio MomocNu ştiu alţii cum sunt, dar mie bibliotecile publice din România nu mi se par cele mai instigatoare locuri la cultură. Calitatea personalului, funcţionarul public nu foarte diferit de funcţionarul public al oricărei altei instituţii publice de la noi, regulile bizare şi atât de diferite de la o bibliotecă la alta, programul cu publicul şi ezitarea ori neştiinţa în a oferi informaţii cititorului (cercetătorului) sunt doar câteva din cele mai enervante şi mai neplăcute experienţe prin care trece oricine are de-a face cu ceea ce numim Bibliotecă publică în România. Având experienţa lecturilor şi împrumuturilor în bibliotecile publice din Budapesta (CEU), Sundsvall (MittSweden University) şi Amsterdam (Felix Meritis, University of Amsterdam) voi face câteva comparaţii cu bibliotecile proaspetei noastre ţări intrate în Uniune.
Ca student la doctorat, scriu la teză sub presiunea dead-line-ului din septembrie. Mă prezint conştiincios în fiecare dimineaţă la Biblioteca Academiei. Pentru că programul este zilnic până la ora 2 p.m. continuu lucrul după-masă la biblioteca Arhivelor Naţionale ale României. Am frecventat până la sfârşitul lui iunie şi Biblioteca Centrală Universitară, dar din iulie şi până la sfârşitul lui septembrie, bibliotecarele de acolo au intrat în concediu (sub pretextul renovării!?). Oricum aşa cum îmi mărturisea una dintre angajatele BCU, concediul e posibil să se prelungească şi în octombrie, deci una din biblioteci a fost tăiată de pe listă.
Deşi cooperanţi în cea mai mare parte a timpului, la Biblioteca Academiei nu am întânit oameni mai conştiincioşi să rupă uşa cu cel puţin 10 minute înainte de închiderea programului. Mi-au devenit simpatici aceşti angajaţi ai statului care se îngrămdesc buluc să iasă din clădire cu câteva secunde înainte de închiderea programului cu publicul. O dată am rămas închis pe dinăutru la Academie pentru că am stat până la două fix în camera fişierelor. Funcţionarii ca de obicei, la fără 10 minute închiseseră poarta. Cert este că la Biblioteca Academiei eşti dat afară prin glasul răstit al şefului de sală care tună: “Predaţi materialele”! La BCU am avut o experienţă şi mai neplăcută cu o domnişoară proaspăt ieşită de pe băncile facultăţii care la fix fără 5 mă striga după locul pe care îl ocupam în sală: “Numărul 31 vino cu cărţile la mine acum!!” I-am recomandat domnişoarei să se calmeze şi nu m-am abţinut să fac observaţia că are o atitudine cel puţin autoritară. (mă rog, corect ar fi fost „nepoliticoasă”!)
Problema parcării nu e doar veşnica problemă a Bucureştiului, ci implicit a oricări biblioteci publice de aici. La Academie, e pe jumătate rezolvată, întrucât există un parc destul de limitat pentru cititori. Cine întârzie cu maşina în interior peste 2 p.m. riscă să rămână cu maşina acolo, după gard. La BCU sunt câteva locuri de parcare pe stradă, neamenajate şi mereu ocupate de cei care sunt angajaţii firmelor din centru. Am încercat să las maşina o dată la intrarea la BCU, dar am fost poftit la fel de nepoliticos să plec de acolo pentru că doar angajaţii BCU pot lăsa maşina la intrare. Faptul că sunt angajatul Univeristăţii nu e niciun avantaj indiferent de instituţia universitară, academică sau de cultură. Nicăieri în Bucureşti, la nicio facultate nu pot parca în baza permisului de parcare din complexul Leu.
La Arhivele Naţionale de Istorie, clădirea de lângă Primăria şi Prefectura Bucureştiului, iarăşi nici pomeneală de loc de parcare. Nimic pentru cititorii bibliotecii. Găsesc loc de regulă, două staţii de autobuz mai departe, spre Eroilor, şi de acolo vin pe jos înapoi. Când intri la Arhivele statului eşti întâmpinat de jandarmi. Ţi se cere la control nu doar permisul, ci şi buletinul sau cartea de identitate. Apoi eşti întrebat de scopul vizitei. Abia după o lună de frecvenţă zilnică la Arhive mi s-a cerut la intrare doar permisul. Probabil am o înfăţişare de terorist sau de vagabond.
La nicio bibliotecă publică bucureşteană din cele frecventate nu mi s-a permis intrarea cu o sticlă de suc, ce să mai vorbim de sandvici sau fructe. E posibil ca la BCU regula aceasta să fie mai puţin strictă, având în vedere numărul mare de studenţi însetaţi de cultură, dar la Arhive şi la Biblioteca Academiei pot fi şi 40 de grade la umbră, nu poţi intra cu sticluţa cu apă plată.
Să mai adaug că în Sundsvall (Suedia) erau în bibliotecă separeuri (cămăruţe în sala de lectură) unde te puteai retrage împreună cu 2-3 colegi şi puteai bea o cafea ori servi o gustare. În toată clădirea (inclusiv în aceste cămăruţe) erau amplaste la îndemână aparate de cafea şi cuptoare cu microunde pentru a-ţi încălzi sandiviciul. În Sundsvall nu ai nevoie de permis de intrare la nicio biblioteca publică. Nu eşti controlat în geantă sau în ghiozdan la ieşire. Nu ţi se solicita să îţi laşi servieta sau geanta la garderobă. Şi culmea, nu se fură cărţi!
Copiile foto nu erau contra cost în Budapesta, cum sunt în Bucureşti (la arhive te costă 65 de mii lei vechi). Xeroxul nu e interzis pentru anumite cărţi, cum se întâmplă în România. Sărăcia fondului de carte, căţile la raft într-un singur exemplar, lipsa de bani pentru achiziţii de apariţii noi, distrugerea cotorului şi legatului cărţii sunt invocate atunci când nu poţi împrumuta în Bucureşti anumite cărţi nici măcar pentru xerox.
Dar dincolo de interdicţiile (poate fireşti în România post-comunistă) la băut, mâncat, fotocopiat şi xeroxat, în bibliotecile noastre parcă lipseşte atmosfera calmă cu care te fascinează bibliotecile din Occident, clădiri încercuite de lacuri şi verdeaţă unde rămâi ceasuri întregi între cărţi şi nici nu ştii cum a trecut timpul… Pentru că la noi au grijă să îţi amintească ei, bibliotecarii. Asta dacă nu cumva nici nu rămâi acolo pentru că nici nu au cartea şi atunci o cauţi mai bine la librărie.
geta
toni,in primul rand te felicit pentru studiile facute si bagajul de cunostinte acumulat. din pacate , in romania, oameni ca tine nu sunt apreciati si renumerati la adevarata valoare sau, si mai grav, nu sunt apreciati mai de loc.poate ca tu esti mai norocos….
in ce priveste pe bibliotecara, eu cred ca, indiferent de locatia bibliotecii, fie ca e la Budapesta, Bucuresti sau alte orase ale lumii, fie ca e undeva printr-un sat uitat de lume, cel sau cea care presteaza aceasta meserie trebuie sa aiba o oarecare atractie daca nu chiar dragoste pentru ceea ce face.numai atunci va sti sa ajute pe cineva care are nevoie de serviciile pentru care e platita (indiferent de salar) si, numai atunci nu va rupe usa cu cateva minute inainte de sfarsitul programului. dar trebuie sa luam in calcul si urmatoarele: cel ce se afla in acel post este numai si numai din nevoia unui loc de munca si atat.
in alta ordine de idei, cu plecarea inainte de program nu sunt de acord dar si cu ramanerea peste program (necompensat) al unui angajat ar trebui sa nu ne punem de acord fie ca ne aflam in postura de angajati fie de angajatori.
admin
Geta, cred că celui care îi face plăcere ceea ce face şi ce munceşte în viaţă, nici nu mai simte cum trece timpul la serviciu şi uneori stă peste program şi fără să realizeze. Acesta este omul care şi-a găsit vocaţia. Din nefericire, sunt tot mai mulţi oameni care muncesc fără spor şi exclusiv pentru bani. Ei percep jobul ca pe un spaţiu al frustrărilor, îi motivează doar ziua de salariu, şi abia aşteaptă să evadeze spre un loc mai prietenos, mai amical, mai relaxat.
Biblioteca publică e un astfel de loc unde unii probabil îşi construiesc o carieră. De unde ştim noi că cei care rup poarta la fără 10 minute, nu se grăbesc spre un second-job? Ei bine, nu ştim. Ceea ce ştim este că în bibliotecă ei îşi exprimă frustrările, nu ne sunt utili, ne dau impresia că nu şi-au găsit menirea şi astfel fac din bibliotecă un loc destul de neprietenos pentru publicul cititor.
Modelele de Biblioteci funcţionale, nu sunt ideale, ci reale în occident. Doar că acolo probabil se înbină mai bine vocaţia cu remuneraţia.
Emanuel
Da, cunoaştem cu prisosinţă faptul că bibliotecile româneşti parcă sunt făcute să saboteze cercetarea, nu s-o stimuleze. În orice caz, cu toate sabotajele, spor la teză. Şi eu ar trebui să depun teza în septembrie (regim de 3 ani), dar voi face amânare „contra cost”.
AmaliaR.
Am o lucrare despre situatia bibliotecilor publice din Romania, scrisa acum 2 ani, tot in cadrul unui doctorat. A fost un demers interesant. O pot pune la dispozitie.
A.R.
eu
@ Geta: REMUNERRATI si nu renumerati!!!!! Mi se pare o greseala inadmisibila, mai multa atentie
eu
REMUNERATI, scuze
admin
@AmaliaR – vă rog să daţi un link aici studiului sau să îmi trimiteţi textul la adresa am@antoniomomoc.com
Mulţumesc.
Claudia S.
@Antonio
Da, bibliotecile de la noi au multe probleme si personalul bine instruit este doar una dintre ele. Ma bucur sa aud in sfarsit o voce clara din public care pune cap la cap cateva piedici pe care le pun aceste institutii cercetarii. Ma gandeam oare in ce masura ai fi dispus sa faci un demers oficial? Poate o plangere la decanat, la conducerea bibliotecilor, la asociatiile profesionale?
@Amalia R, as fi si eu interesata sa citesc studiul tau. Nu te-ar interesa sa publici fragmente din el pe un blog de biblioteconomie? Ne gasesti la grupulprolibro pe gmail.com
altmarius
Ati incercat vreodata sa intrati in Biblioteca de periodice Ion Heliade Radulescu, din str. traian. precis ca si acolo ati avea nevoie de documentare. Nu as spune ca este ideal: dar majoritatea celor reprosate nu le-ati regasi acolo. Puteti minca sau bea; nu puteti fuma! Nu va da nimeni afara (dar nici nu exagerati!); la unj moment dat, cind mergea xerox-ul (acum mu merge), copiile erau gratuite.
Problema este ca suntem insuficient cunoscuti, dar serviciile in Biblioteca metropolitana (de care apartine si aceasta filiala) sunt mai bune decit ceea ce descrieti.
altmarius
Regret greselile de tastare din mesajul precedent – am folosit o tastatura straina!
geta
eu ! ai dreptate. e inadmisibila gresala mea. recunosc faptul ca fac unele greseli de care-mi dau seama prea tarziu.sau mai bine zis, prea tarziu. poate din cauza varstei inaintate sau…cine mai stie. insa eu am rugamintea sa-mi fie analizata mai mult ideea pe care vreau sa o transmit. in general omul e supus greselii si…sunt sigura ca nici tu nu ai fost iertat. e bine sa ne corectam unii pe altii dar in nici un caz pe un ton imperativ. altfel s-ar pierde curajul de a posta o parere.
dana razvan
am de facut o lucrare despre functiile sociale ale biliotecii.Ma poate ajuta cineva?
Razvan Ungureanu
Mie imi plac bibliotecile
Razvan Ungureanu
si mai ales mirosul ala de carti vechi