Antonio Momoc„Iau bursă, nu am restanţe, termin facultatea asta fără să citesc o carte. Nu îmi trebuie să citesc o carte să iau licenţa, nu am timp de citit, nu am nevoie”. Fraze pe care le aud tot mai des în ultimul timp la şcoală. Andrei Pleşu a scris recent despre Cititul cărţilor. Am copiat textul mai jos pe metoda referatelor studenţeşti copy & paste. Poate Pleşu reuşeşte să convingă totuşi pe cineva.
„Aud tot mai des o formulă care mă contrariază: „a citi cărţi“. „Ce faceţi în timpul liber?“ „Citesc cărţi.“ „Mai citeşte şi tu cărţi, că nu strică!“ „Am auzit că X citeşte cărţi.“ Pînă mai ieri, cititul îşi subînţelegea complementul direct. Puteai, desigur, să citeşti şi gazete sau scrisori sau inscripţii, dar, în genere, a spune despre cineva că „citeşte“, că e „un tip citit“, că e „un mare cititor“ implica, necesarmente, obiectul numit „carte“. Citim cărţi, ce altceva? Există, e drept, formula celebră a lui Miron Costin despre „cetitul cărţilor“. Dar ea se referea la o ocupaţie încă minoritară, care trebuia definită precis. În plus, cronicarul folosea pluralul avînd în minte, inevitabil, Cartea, pe care multiplicitatea „cărţilor“ nu face decît să o reflecteze edificator. („Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditorul nostru, Dumnezeu…“) Reapariţia, într-un context cu totul nou, a expresiei cronicăreşti sugerează reintrarea lecturii în condiţia minoratului. „A citi“ nu mai e, astăzi, o ocupaţie atît de răspîndită încît să fie enunţată ca atare, fără detalii. De citit, mai citim cîte ceva. Dar cărţi nu prea mai citim. Pe de altă parte, cărţile continuă să apară, să se înmulţească epidemic, să alimenteze galopant librăriile şi bibliotecile. Se scrie imens. De aceea, a vorbi numai de „declinul lecturii“ e a neglija un straniu fenomen complementar: „inflaţia textului“. În ziua de azi, pierdem contactul cu universul cărţii, nu doar pentru că nu mai avem timp, nu doar pentru că preferăm computerul şi televizorul, ci şi pentru că sîntem înconjuraţi de prea multe cărţi. Abandonăm, uneori, mai degrabă din cauza saţietăţii, decît din cauza subţierii apetitului. Dacă nu mai citim nu este pentru că nu avem ce, nu pentru că bibliotecile s-au golit, nu pentru că avem alte tentaţii, ci, dimpotrivă, pentru că bibliotecile stau să pocnească, pentru că oferta e inhibitorie.
Oricine a trecut, în ultimii ani, prin încercarea unui sondaj bibliografic, ştie ce spun. În fiecare zi, subiectul de care te ocupi, oricare ar fi el, e abordat de o puzderie de „colegi“ din toată lumea. Apar, trimestrial, mii de pagini noi: reorganizări ale informaţiei, reformulări, descoperiri de detaliu sau de anvergură. Efectul e descurajant: dacă eşti cît de cît realist, ştii, de la bun început, că n-ai să poţi acoperi niciodată materia care se revarsă, asfixiant, asupra ta. Scrupulul investigaţiei exhaustive e condamnat la utopie şi ridicol. Rişti să mori în preliminarii sau să cazi într-un soi de diletantism eroic. Cantitatea te demobilizează: la ce bun să continui, la ce bun să contribui, vanitos sau inconştient, la criza de supraproducţie a savantlîcului contemporan? Ori renunţi la scris, ori scrii pentru plăcerea proprie, fără pretenţii, fără ambiţii auctoriale. Mulţimea cărţilor provoacă, necesarmente, criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să alegi, să te orientezi, să desparţi apele: devii fie un consumator lacom şi decerebrat, fie umbra, inactuală, a propriilor idiosincrazii. Cît despre literatorii incontinenţi, ei scriu somnambulic, scuturaţi de lungi accese de grafomanie şi narcisism. Îi citesc cîţiva prieteni, snobii şi o mînă de experţi indescifrabili.
În aceste condiţii, propun redobîndirea chefului pentru citit printr-o temporară asceză. Cei care n-au citit şi nu citesc nu mă interesează, deocamdată. Cei care însă citesc prea mult, să facă o „haltă de ajustare“. Să suspende, o vreme, frecventarea bibliotecilor, să privească în gol, să reflecteze fără suport livresc. Iar cei care scriu, să scrie mai puţin…”
Ionut
Interesant articol, care pune o problema reala.
Eu as zice ca mai e loc de nuantare. Da, este o adevarata inflatie de text. Dar doar asta nu poate duce la o lipsa a criteriilor, altfel am spune ca e bun doar ce apare ca tiparit. Nu, chiar si in privinta acestei inflatii de text, cine are bine pus la punct un aparat critic, (criterii de selectare a lecturilor) poate sa dea la o parte moneda calpa de cea veritabila si sa nu cada in intoxicare pentru ca a ingurgitat prea multa literatura (in sens general) de prea putina calitate.
In acest sens, eu as spune ca mai degraba avem nevoie de o verificare a criteriilor pe care le folosim in lecturile noastre. Nu cumva e o greseala acolo, de la bun inceput, de am inceput sa fim sastisiti de carti? Nu cumva nu mai stim, nu mai avem gust pentru ceva real, autentic?
Propun si acest interviu cu Ovidiu Hurduzeu:
“Am citit cărţi ca să pot să supravieţuiesc în lume” – interviu cu Ovidiu Hurduzeu – partea I
http://www.bookblog.ro/interviuri-scriitori/am-citit-carti-ca-sa-pot-sa-supravietuiesc-in-lume-interviu-cu-ovidiu-hurduzeu-partea-i/
Amintindu-mi de faptul ca in societatile literare cartea buna era o evadare si o eludare a sistemului totalitar, cu atat mai mult as spune ca, inainte de a ne pune problema CAT citim, sa ne intrebam CE citim…
Cineva
Nu am mai citit un ziar de cativa ani… ma uit pe net in reluare la emisiuni, arunc un ochi pe titluri. Iar de carti nu am nevoie, ma uit direct la filme furate de pe torente. Am casa, masina, salariu de top… la ce bun sa citesc carti, cand timpul meu e atat de scurt ca manager?
Ionut
Erata:
in loc de…
„Amintindu-mi de faptul ca in societatile literare cartea buna era o evadare”
Evident, am vrut sa spun
„Amintindu-mi de faptul ca in societatile totalitare cartea buna era o evadare”
altcineva
La mine e altfel: la facultate invat doar ceea ce mi se pare interesant, in rest ma documentez din alte surse….cat priveste cartile imi place lumea lor, dar…am cam abandonat-o.Norocul meu este ca am citit destul pana acum..insa e loc si de mai bine, asa ca promit sa ma reapuc
admin
Un personaj al lui Breban moştenise o bibliotecă. Cel care semnase testamentul preciza cu ironie că ar fi bine să fie citite cărţile înainte să apară problemele cu ochii de la bătrâneţe. Aşa că cel care a moştenit biblioteca, citea în fiecare seară câte 50 de pagini fix. Apoi închidea cartea şi stingea lumina:)
Discuţia pornită aici s-a literaturizat. Observaţia mea era mult mai pragmatică şi atrăgea atenţia la faptul că printre noi sunt mulţi impostori cu diplomă. Personal nu cred că contează ce scrie pe diplomă, important e ce ai citit, ce pot citi eu şi alţii din cultura profesională a celui care se angajează. Iar dacă meseria se fură în redacţie, cultura profesională se câştigă doar cu creionul în mână şi cu cartea citită.
demetra
Studentii de la jurnalism se complac in starea de ignoranta. In cel mai bun caz, ei citesc doar presa, ceea ce e grav de tot, mai ales avand in vedere faptul ca majoritatea dintre ei vor lucra in mass-media, pr sau publicitate. Ma intreb daca se vor trezi din aceasta stare inainte de a fi prea tarziu. In prezent, un specialist in comunicare trebuie sa aiba o cultura vasta pentru ca gestioneaza imagini, iar cu imaginile nu te poti juca. Mai ales daca e vorba despre personalitati politice. Homo ludens nu se mai aplica in acest domeniu. Exista, desigur, si exceptii in randul studentilor. Cu acesta ocazie vreau sa felicit echipa Weasel, care s-a calificat in finala Olimpiadelor Comunicarii la sectiunea PR. Totusi, exceptiile nu confirma regula. Poate ca studentilor le lipseste o motivatie puternica si mai bine argumentata. Ar fi pacat sa se complaca in continuare in mediocritate.
admin
Multumesc demetra, oricine ai fi. Apreciez intervenţia ta şi subscriu în totalitate.
Catalina
Eu cred ca generalizarile nu prea isi au rostul… si domnul Petcu avea aceeasi problema in ceea ce priveste studentii FJSC. Noi (grupa mea)i-am demonstrat ca situatia nu e atat de grava. Poate ca citim prea multa literatura,sau poate ca ariile noastre de interes nu satisfac asteptarile profilor nostri… ce sa le facem? Ideea e ca cel putin din ce stiu eu… lumea citeste. ma refer la colegii mei, la prietenii mei, la familia mea. Nu ca am fi cu totii niste eruditi, dar din ce in ce mai des schimbam intre noi carti mai des decat cd-uri, iar la intrebarea „ce faci?” raspundem „pai… citeam si eu…x”, asta ca sa nu mai vorbesc de cadourile-carti sau de vesnicele recomandari in materie de lectura. Asa ca deschideti ochii si veti vedea ca FJSC-ul nu e plin de rebuturi.
admin
Observatiile mele particulare de la seminar (deloc generale):
– nimeni, niciun student FJSC nu ia notite la seminar
– nimeni, niciun student FJSC nu citeşte vreo pagină pe o temă de seminar decât dacă are de prezentat în acea zi
– foarte rar un student FJSC pune întrebări sau face comentarii argumentate bibliografic legat de cele afirmate de cei care susţin referate
– multe din referate sunt scrise copy/paste
– adeseori mi se spune că bibliografia e prea voluminoasă pentru seminar în condiţiile în care nimeni nu citeşte
– sunt voci de studenţi FJSC care spun că e mult să citească o carte pt această facultate şi că nu au nevoie să citească nimic pentru a fi bursieri sau a termina liniştiţi facultatea
Să continuu??
Catalina
Din nou sunt generalizari… nu se iau notite, nu se pun intrebari.. si poate nu sunt cartile din bibliografie cele mai citite carti. Dar as vrea sa va amintesc cat de frumos si pertinent am comentat impreuna (stud si profesor) unele referate anul trcut. Chiar si lucrarea mea a fost dezbatuta dragut… nu a fost un dialog Catalina- dl prof Momoc, au mai fost si voci din sala. Citim… nu stiu cum e la anul 1, dar cel putin din a doua jumatate a anului 2 studentii incep sa se puna pe lecturat. Aceeasi impresie o au toti profii (si nu prescurtez din lipsa de respect, e o forma de alint:)). Cica nu ne vad in biblioteca… nu. pentru ca e destul sa obtina unul dintre noi textele necesare si le impartim… sau cumparam carti. a trecut vremea cand (cel putin grupa mea) veneam la seminarii si ne puteam considera toti o familie mareeee de tufe. Dom’ profesor, nu sunt studentii chiar atat de rai…
admin
Catalina, intr-adevar generalizezi situatia grupei tale la nivelul unei facultati! Eu, in schimb, vorbesc despre cazuri particulare. Sa luam – de exemplu – seminarul anului II, „Politologie generala”. Ceea ce am scris in comentariul anterior e valabil pentru cei de acum, din anul II. Sunt doar 3-4 exceptii notabile de studenti seriosi, marea lor majoritate sunt dezamagitori, apatici, plictisiti, in goana dupa diploma si nu dupa carte sau cultura profesionala.
Cat priveste anul III, anul tau, situatia la seminarul de „Politologie”, dar nu numai, a fost satisfacatoare. Totusi, grupa ta era probabil intre primele 2-3 grupe ca si calitate a discutiilor din seminar si tu stii bine asta! Din acest motiv dezbaterile pe marginea referatelor era mult mai solida bibliografic.
In rest, eu iti spun doar ce am constatat (cu tristete) ca se intampla cu grupele mele din anul II si din anul I. Sper ca doar la alte discipline interesul (si lecturile) si abordarea studentilor sa fie diferite. Altfel eu nu vad decat someri, pentru ca personal nu i-as angaja nicaieri pe acesti tineri!
Catalina
🙂 asteptati-i si pe astia mici un pic. poate le vine mintea la cap…
admin
Aşa să ne ajute D-zeu:)