Antonio Momoc
La un seminar de SSC in care dezbateam conceptul de masa si de individ-masa din perspectiva lui José Ortega y Gasset, un student – nemultumit de viziunea autorului pe care nu il citise – imi atrage atentia ca pana la urma mediocritatea e o chestiune de perspectiva. Adica, spunea tanarul student, omul-masa al lui Ortega y Gasset poate fi pentru altcineva un elitist, cum elitistul lui Y Gasset este un mediocru pentru studentul nostru.
Critica relativista introdusa de studentul fjsc vrea sa spuna ca depinde de sistemul de valori la care ne raportam atunci cand identificam mediocritatea, sau pe individul – masa. Disputa a pornit de la mentionarea faptului ca profesorul Ortega y Gasset l-a facut raspunzator pe individul-masa de aducerea la putere a dictaturii lui Franco in Spania si a dictaturii in genere.
Un sondaj CURS dat ieri publicitatii arata ca aproape 89% din populatie nu merge deloc la opera, 87% dintre romani nu merg deloc la cinematograf, 86% nu merg la teatru, 74% nu viziteaza muzee sau expozitii.
52% din populatia Romaniei nu citeste carti niciodata: cam asa as descrie eu mediocritatea. Ceilalti oameni de stiinta au criteriile lor, asa cum le are si Ortega y Gasset.
Incontestabil, romanii sunt credinciosi. Peste 90% dintre respondenti, au declarat ca merg la biserica – in studiul Centrului de Sociologie Urbana si Regionala. Doamne ajuta!
Adrenalina
Am niste intrebari:
1. Toni, tu esti in poza din articol???? Te-ai cam schimbat!!! :))))))) (Nice hat, though)
2. Daca nu l-am citit pe omega asta (Ortega y Gasset), dar
am citit umbertzi, camushi, flaubertzi, marquezi, voltairi s.a., daca ma pasioneaza sa merg la opera si ma obsedeaza sa vad filme noi saptamanal (insa nu dau pe la biserica) mai sunt mediocra???
Pana la urma nu te simti prea singur si scarbit daca esti elitist si vezi in jur numai mediocri (traiesc uneori astfel de episoade fiindca lucrez in publicitate)?
Nu devii prea critic cu mediocrii si nu incepi sa-i urasti chiar si pe putinii elitisti existenti, de teama sa nu te depaseasca in lecturi si IQ?
Mi-as dori sa raman o elitista-de-masa, pentru ca atunci cand ajungi prea sus incepi sa dispretuiesti (caci iti creste nemasurat orgoliul) si pana la urma sa te dispretuiesti pentru ca nu ai prieteni, esti singur si mereu nesatisfacut. Simt ca Cioroianu se indreapta spre asta, ca a intrat deja in vria inteligentei decazute, cu declaratiile lui despre izolarea infractorilor in Egipt… E mai mult decat o eroare, e o oroare sa folosesti in context cuvantul Egipt. Putea sa aleaga orice denumire generica sau fara conotatii atat de puternice si interpretabile ca Egiptul – locul unde evreii erau sclavi, locul unde se intampla si azi atentate. Dar va plati pentru asta, nu i se va ierta si tocmai pentru ca e inteligent va suferi mai mult, pentru ca nu va putea niciodata intelege cum un om cu mintea lui a putut face declaratii asa impulsive si stupide.
Revenind la separarea dintre intelectuali si mase, Mihail Sebastian scria in „De doua mii de ani”:
>
Adrenalina
>
[Mihail Sebastian, De doua mii de ani, Ed. Humanitas, 2006]
Adrenalina
‘Bucuria de a trai prin fortele multimii, ca un copac prin fortele latente ale padurii, sentimentul de a face parte dintr-un cerc de viata mai mare, ce trece si prin tine, mai departe, spre puterile difuze, biologice ale speciei…
N-am cunoscut niciodata asta. Tot ce fac, tot ce sufar ramane sub bara fixa a lui „eu”. Si am curajul de a fi mandru de aceasta infirmitate, de a-mi socoti fereastra din care privesc lumea o „pozitie”, cand nu e decat o ascunzatoare, curajul de a crede in singuratatea mea ca intr-o valoare, cand nu e decat o inaptitudine. Sunt un copac evadat din padure, cu orgoliu – boala care nu ucide violent, ci ataca rabdator, de la radacini.
Trista tagma de oameni din care fac parte si carora li se zice intelectuali sufera de o ciudata perversiune: sa stai alaturi de drum, sa te uiti la cine trece si la ce se intampla si sa scoti din drama asta, care te elimina, fiindca ea n-are de-a face cu spectatorii, sa scoti „idei”, trecute pe curat, la catastif. As fi prea gentil cu mine daca as spune ca asta se numeste „conflictul dintre gandire si actiune”. E vorba de o inaptitudine pentru viata cea mare, o deformare inceata intretinuta metodic cu lecturi, cu meditatii, o atrofiere a reflexelor, a instinctului de vehementa vital, in stare sa te duca teafar prin furtuni.
Nu cred ca un intelectual a facut vreodata ceva decisiv in istoria oamenilor atunci cand a fost vorba nu de valoarea unei culturi, ci de salvarea speciei pur si simplu. Ce sa faci cu aceste plante de apartament, incapabile sa suporte aerul tare?’
sandy
da…am citit si eu acel articol…si sincer nu ma mira deloc.
De aceea, uite, te invit la o piesa de teatru…pe tine si oricine doreste sa vina(deci piesa e super amuzanta…
Invitatie
Asociatia Culturala InDArt va invita la teatru.
Spectacolul va avea loc duminica, 11 noiembrie 2007, ora 18 la
Centrul Cultural al Ministerului Internelor si Reformei Administrative, str. Mihai Voda nr.17( in spatele Primariei Capitalei – benzinaria Izvor)
Trupa de teatru InDArt va prezenta piesa Cercei cu Diamante de Sorin Teodoriu
.
Va avea loc si debutul Trupei de dans InDArt.
INTRAREA LIBERA
Harta locatiei: http://www.salutbucuresti.ro/planoras/swf_map.htm?-7709&-8162
admin
Adrenalina,
1. José Ortega y Gasset este evident individul din foto.
2. Citeste-l si pe Y Gasset, el continua lista deschisa de tine.
3. Mediocri sunt simpatici cata vreme nu devin violenti. Sau cata vreme nu aduc la putere un tiran. Sau cat timp nu ajung sa ne conduca ei pe noi (vezi politicienii si functionarii)
4. Cioroianu a gresit si trebuia sa isi dea demisia. Dar nu e genul rasist sau xenofob. O demonstreaza activitatea lui universitara si jurnalistica. Nu trebuie sa judecam un om doar dupa o fapta, sau doar dupa o gafa, ori pentru un singur cuvant.
admin
sandy, o sa incerc sa ajung. Maine dimineata merg la SAS pentru Giddens, iar duminica incerc sa ajung la piesa asta!
Rrarresh
Ma duc la teatru de mic, tarat in prima faza de mama mea. La cei 65 de ani ai ei, ea vede teatrul drept supremitatea culturii. Va sa zica, ma duc la teatru si il citesc pe Pascal Bruckner.Imi place muzica, o am mereu in mintea mea si nu concep viata fara muzica. Dar nu ma atrage opera. Imi plac tablourile, dar nu cred ca le inteleg mereu. Sau poate ca le inteleg..Sunt piedut?:)
admin
Opera si opereta sunt ceva mai pretentioase. Ca si muzica simfonica. Ai nevoie doar de timp si de exercitiul ascultarii. Dar nu cred ca un om trebuie sa fie meloman ca sa iasa din mediocritate.
Tablourile, la fel, pot fi intelese cu conditia sa stii putina istorie a artei, cate ceva despre pictor si curentul in care se inscrie. Apoi poti sa ii citesti tehnica si sa o apreciezi. Treptat se deprinde si asta.
De la carte incep insa toate. Cine nu pune mana pe carte, acela s-ar putea sa aiba probleme intr-o societate din ce in se mai cosmopolita. Cultura orala e de apreciat, dar e din ce in ce mai dificil astazi sa comunici cu altii din culturi diferite exclusiv prin priasma culturii in care te socializezi in familie. Cartea te ajuta sa ii vezi pe „ceilalti” cu ochii lor.
georgiana
mmajabshsbnjvhbjm