Antonio Momoc„N-am incredere in ceea ce spui. Nu-mi place numele tau. Nu suna deloc romanesc…” aşa mi-a comentat pe blog cineva când nu a fost de acord cu mine. Îmi imaginez că este un bătrân. Nu orice fel de bătrân, ci unul destul de înţelept, trecut prin multe nenorociri, cauzate în general de străini. Fie copii, fie nevasta, fie averea lui au avut de suferit din cauza străinilor. Un bătrân fără prea multă carte, condamnat pe viaţă la acelaşi serviciu cu care se laudă acum la nepoţi, dar din care fura câte ceva în fiecare seara la plecare, pentru că fura de la stat. Un bătrân care a acumulat multă ură pe cei care fiind în străinătate (fugiţi de aici sau născuţi acolo) mâncau caşcaval şi nu salam cu soia; pe cei care urmăreau canale teve deochiate şi după 12 noaptea, pe cei care puteau suna şi înjura liber la radio când mâncau ciungă.
Mi-l imaginez ca pe un bătrân care a trăit mulţi ani închis într-o peşteră. Vreme de 25 de ani a putut auzi înfundat şoaptele strănilor de afară. L-au frustrat cu forfota şi agitaţia lor, cu promisiunea că afară ar fi mai cald şi mai luminos, decât în frigul şi întunericul dinauntru. Care acum 20 de ani când a ieşit din peşteră, aproape surd şi orb, a avut încredere doar în cei care ca şi el, petrecuseră ani buni în peşteră. Bătrânelul are mai multă încredere şi astăzi în cei care i-au fost paznici şi care acum, odată ieşit la liman, din gardieni îi sunt îndrumători.
Pe străinii care îl enervau ieri pentru şoapte, îi urăşte astăzi pentru că nu le înţelege nici limba, nici proiectele, intenţiile. Bătrânelul se teme de străini orice ai face. Despre străni, paznicii i-au spus în fiecare zi în cei 25 de ani petrecuţi în închisoare că din pricina lor se află în peşteră. Au trecut alţi 20 de ani de când a ieşit, dar pe străinii nu-i poate ierta şi nici nu-i poate înţelege.
Uimirea absolută ar fi ca cel care mi-a scris acel mesaj să fie un adolescent sau un tânăr. Un băiat (sau o fată) de la oraş, plimbat prin occident, amator de filme americane, fan MTV sau Mall, turist cotidian pe facebook sau pe google. Un puşti cool care, fără să ştie de ce, a fost educat să îi privească cu dispreţ pe cei cu nume străine, ca şi când ar fi duşmanii lui de rasă, aşa cum pe vremuri la grădiniţă educatoarele inoculau ura celor mici vizavi de copii diferiţi ca etnie, clasă sau partid.
Mirarea absolută ar fi acest tânăr să fie un hipster, un bursier al Reginei Angliei, cu mastere în universităţi occidentale, şomer în ţara lui sau sclavul unei multinaţionale, un adolescent inocent, sincer, instruit, care gândeşte cu capul lui şi care nu a fost şcolit de şefii săi să joace rolul de troll amator pe bloguri.
Acestui tânăr, pentru care eu sunt un străin, i-aş vorbi în engleză despre cei mai bărâni şi mai nefericiţi care cu zeci şi sute de ani în urmă trăiau în lumi închise, ca în nişte peşteri. Şi care din semi-întunericul peşterilor lor îi ascultau sau îi priveau cu groază pe cei de afară. Şi dacă engleza mea cu accent de ţigan, de maghiar, de arab sau de moldovean nu ar fi suficient de clară, aş face efortul de a învăţa şi limba română pentru ca el să mă înţeleagă. Şi abia atunci poate nu aş mai fi atât de străin, numele meu nu ar mai suna atât de străin, pentru că am vorbi o limbă comună.
anti-commie
eu cred ca era o baba comunista:)