15 noiembrie 2012
„De ce nu convinge publicitatea politică tinerii din România?”
„Publicitatea electorală din România, spre deosebire de cea din SUA, descurajează mai mult decât să încurajeze participarea politică”. Așa crede Bogdan Naumovici, Creative Director la 23 Communication Ideas. Am vizionat și am comentat clipuri electorale din alegerile prezidențiale din 2004, locale și parlamentare din 2008, prezidențiale din 2009, locale și parlamentare din 2012.
(Foto de Dana Alecu)
Analizând erorile de comunicare, afișele și clipurile mai nimerite sau mai hilare ale candidaților, am căzut de acord că este nevoie de o profesionalizare a comunicării politice și mai ales a responsabililor cu PR-ul și publicitatea – angajați sezonier de partidele politice. Este evident că partidele lucrează și în 2012 cu amatori, cu amici, cu secretare, cu rudele sau cunoscuții, în special în preajma alegerilor atunci când candidații angajează (pe aceleași criterii și nepotisme după care fac selecția când sunt la guvernare) „echipa de comunicare”.
Explicația pentru textele proaste și pentru clipurile penibile ale candidaților este disprețul pe care îl manifestă politicienii români față de electorat și părerea proastă pe care o au politicienii despre publicul lor.
Consecința amatorismului celor care se ocupă de PR politic și de publicitate electorală este numărul din ce în ce mai mic al românilor la vot, dezinteresul pentru campanie și cîștigarea alegerilor înainte de începutul campaniei de către actorii politici care au tot interesul ca tinerii sau nehotărâții să nu se prezinte la urne.
Concluzia întâlnirii: partidele nu investesc în publicitate și nu angajează specialiști în comunicare pentru că ne cred proști și pentru că au interesul ca la urne să se prezinte doar membrii de partid.
21 noiembrie 2012
„Jurnalismul între tabloidizare și obediență politică”
„Jurnali
smul, o profesie pe cale de dispariție”. Aceasta ar fi situația actuală a jurnalismului românesc și concluzia întâlnirii cu Cristina Liberis (Kanal D) la Serile FJSC . Jurnalista crede că doar tinerii pot salva jurnalismul și asta cu condiția ca pasiunea pentru munca de teren și pentru informarea corectă să vină înaintea convingerii că presa este doar un bussiness și un mijloc de a-ți plăti ratele la bancă. Dacă suntem slugile ratingului și supușii audienței, jurnalismul, așa cum îl cunoaștem, nu are nicio șansă.
Cristina Liberis a vorbit despre momentul 1993 când presa a alunecat spre tabloidizare în ziua în care știrile din presa scrisă au început să fie inventate. Evenimentul Zilei a lui Ion Cristoiu și articolul de prima pagină despre “Găina care a născut pui vii” a fost momentul de cotitură. Presa tipărită a crescut în tiraj și o dată cu ea și minciunile și dezinformarea.
După 2003 televiziunile au urmat același trend ascendent insistând de dragul ratingului pe manelizare, becalizare, telenovelizare, prost gust și pe prezentarea știrilor doar dintr-un anumit punct de vedere. Independența față de politică și față de politicieni a presei și a jurnaliștilor de astăzi este aproape o utopie, în opinia Cristinei Liberis. Jurnaliștii de televiziune vor să satisfacă nu doar nevoia de rating a patronatului, ci și interesele politice ale patronilor. Jurnalismul a intrat într-o derivă despre care au atras public atenția Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu și alții.
Liberis a zugrăvit un peisaj sumbru care este afectat nu doar de criza financiară, ci și de presa online. Ziariștii români nu folosesc avantajele internetului pentru verificarea informației, ci new media sunt folosite pentru a îngropa limba română, pentru rapiditate cu care poate fi transmis mesajul, dar fără a se verifica valoare de adevăr sau corectitudinea conținutului așa-ziselor știri. Nu doar politicienii sunt copy-paste, ci și jurnaliștii copiază în neștire comunicate pe care nu le înțeleg. Subiectivitatea este asumată explicit de către jurnaliști, iar informarea nu se mai urmărește fiind înlocuită cu opinia celor care transmit mesaje pe print, în online sau la televizor în funcție de interesele de afaceri.
Fără ironie, aș putea trage concluzia că: this is the end of the journalism as we know it. Dar tot Cristina Liberis ne contrazice deoarece ea însăși a afirmat convingerea ei la Serile FJSC: publicul s-a săturat de circul de la televizor și își dorește și subiecte serioase și jurnalism de calitate.