6 martie 2013
„Jurnalismul narativ”
Invitații mei de la Decât o Revistă au povestit studenților FJSC, colegilor lor mai mici, cum au ajuns să facă ceea ce fac astăzi. Cu pix și carnețel în față, oameni în toată firea luau notițe, subliniau idei, făceau observații despre ce expunea fiecare dintre colegi și despre reacțiile din sală. Adrian Lungu a povestit despre „cititori, ca oameni”. Gabriela Piţurlea a spus povestea bucătarului de chocolate chip cookies şi nu a vorbit deloc despre ea însăşi (nici pe internet nu veţi găsi mare lucru despre ea, este foarte discretă, ştiu de la studenţii mei care au documentat evenimentul). Oana Sandu a vorbit despre „ascultătorul de radio ca bizon” în filosofia de marketing a radio Europa FM, dar şi despre reportajele ei din care reies indiferenţa autorităţilor faţă de persoanele cu autism şi despre problemele grave din domeniul sănătății mintale. Lavinia Gliga a vorbit despre „scrisul ca act intim”. Gabi Dobre (a cărui activitate de la ActiveWatch o cunosc foarte bine de pe vremea când lucra cu fosta mea colegă Liana Ganea) a vorbit despre cum orientează editorialistul reporterii pe care îi trimite pe teren.
Cristian Lupşa, responsabilul principal al revistei, nu a ascuns pasiunea lui pentru presa ieşită de sub tipar. Şi deşi nu e deloc anti-new media, a atras atenţia asupra consumului de presă online vs print în România: digitalul nu este deloc mai ieftin decât printul, ba ar putea fi şi mai scump. Dar consumatorii de conţinut online din România nu sunt încă dispuşi să plătească pentru ceea ce iau de pe internet. Userii vor accces gratuit la conţinutul online. Se va schimba la un moment dat acest tip de consum şi atunci Decât o Revistă va schimba strategia. Din acest motiv, a face astăzi o revistă în print pe care oamenii o vor păstra ca obiect de colecţie este un imbold pentru ei și pentru continuarea unui business al cărui viitor are deocamdată multe necunoscute.
Cristian a vorbit şi despre cum se face jurnalismul în România şi cum nu ar trebui să se facă: fără verificarea numelor din ştire sau a datelor, cu informaţii eronate sau de-a dreptul false. Jurnalistul român este copy-paste, superficial şi neatent la consecinţele actului jurnalistic.
Jurnaliştii de la Decât o Revistă, cei mai mulţi dntre ei foşti studenţi ai FJSC, poartă cu ei conştiinţa omului care lucrează în interesul publicului şi al cititorilor. Este un curaj și un lux pe care nu ştim cum şi-l permit şi este un model de afacere de presă care dacă va creşte poate răsturna multe pronosticuri despre viitorul jurnalismlui.
Motivaţia lor? Dincolo de plăcerea de a scrie, de a citi, de a fi în mijlocul oamenilor? Este aceea de a vedea cum lucrurile se schimbă şi cum, sub influența scrisului lor, oamenii se schimbă. Am spus-o şi la dezbatere: nu ştiu dacă lumea sau oamenii vor fi afectați de impactul scrisului lor. Dar ştiu că prin jurnalismul profesionist pe care îl practică, prin modelul pe care îl oferă tinerilor cititori și scriitori care vor să fie ca ei, jurnalismul românesc a suferit deja schimbări, iar societatea românească arată un pic altfel când ne uităm la ei, îi ascultăm sau îi citim.
9 aprilie 2013
„Dacă nu stai cuminte, vine țiganul și te fură!”
Invitat: Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos, Excelența sa Matthijs van Bonzel
Eveniment organizat cu Agenția Împreună în cadrul Săptămânii rommilor.
Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos a discutat cu studenții FJSC despre implicațiile cetățeniei europene a rommilor și despre percepția minorității romme în Europa.
24 octombrie 2013
„Cum ne alegem modele profesionale în jurnalism și publicitate”
Foto de (Bute Cezar Constantin)
Andi Moisescu și-a păstrat peste ani atitudinea de om normal în ciuda statutului de vedetă de televiziune. L-am invitat la Serile FJSC prima oară în 2006 când a fost ales (alături de CTP), prin sondaj, pe primul loc în topul modelelor profesionale ale studenților Facultății de Jurnalism. La dezbaterea de atunci spunea cu modestie și cu umor că de fapt și el venise în sală să-l asculte pe Cristian Tudor Popescu.
În 2013 a revenit la Serile FJSC cu aceeași atitudine de om cu picioarele pe pământ, dar conștient de efortul și profesionalismul care l-au adus la nivelul de notorietate și recunoaștere la care se află. Au fost peste 300 de studenți în sală atrași ca de un magnet, iar cei prezenți au discutat cu Andi despre manipulare prin televiziune, despre câtă educație poate face o televiziune privată, despre produse mediatice comerciale care nu exclud calitatea, despre ipoteza dacă generația tânără poate oferi alte modele profesionale.
Deși Andi a spus puține lucruri noi despre cariera lui, a confirmat și cu acest prilej calitatea sa umană. Cu simplitate a subliniat că el nu ar avea niciun talent în plus faţă de restul oamenilor, poate doar nişte experienţe în plus provenite din faptul că a ştiut să preţuiască timpul pe care nu l-a risipit. Iar atunci când a fost întrebat dacă se autocenzurează din motive de PR a răspuns că nu exagerează și nu se cenzurează, ci vorbește cu măsură. Câștigul serii a fost tocmai această abordare cumpătată și de bun simț a unui om care a reușit, a unui profesionist de televiziune care declară cu ironie în fața studenților: „Unele vedete de televiziune ajung să creadă că l-au apucat pe Dumnezeu de picior, ba chiar că se pot trage de bretele cu el.”
14 noiembrie 2013
„Vlad Craioveanu: de la gherilă la patrulă”
Vlad Craioveanu nu a pus niciun pic de fard, niciun pic de machiaj în povestea vieții lui de om de radio sau de vedetă de televiziune. A mărturisit cum trăia la începutul carierei sale cu 60 de euro pe lună, restul de 70 de euro din salariu plătindu-i pe chirie, în vreme ce trustul la care lucra făcea milioane de euro din publicitatea obținută pe seama rating-urilor sale. A plecat de jos și a vrut să ajungă repede sus, șocând un public conservator, puțin educat și tradiționalist.
Până la urmă “brandul” Craioveanu se diferențiază tocmai prin ironia acidă cu care abordează viața, societatea și show-ul, prin curajul de a spune cu umor, în direct, absolut tot ce îi trece prin cap, prin originalitatea cu care râde de tot ce este grav, printr-o anumită sinceritate cu care dacă te întâlnești nepregătit te poți întreba dacă nu cumva omul e țicnit. Dar țicneala nejucată a lui Craioveanu este un fel neobișnuit de a fi 100% sincer cu tine însuți și curajos în a exprima cu cinism exact ceea ce gândești depre ceilalți.
Craioveanu: „Ca să fii un om bun de radio, nu ai nicio şansă dacă eşti normal, dacă te încadrezi în spiritul de turmă, lumea e plină de oameni normali. Scoate-ți-vă nebunia la suprafață, partea aceea frumoasă a ei!”
Vlad Craioveanu e un nebun frumos al peisajului mediatic. La Serile FJSC a venit pregătit doar pentru a i se adresa întrebări. A fost spontan și amuzant. Nu a pregătit niciun text, nicio poveste de succes, nicio lecție de PR. A spus franc studenților cum a fost dat afară de la mai multe radiouri de fiecare dată pentru că a fost prea sincer pe post: a fost dat afară de la Activ FM pentru că a dezbătut pe post cum un bătrânel de la tehnic, pe care – culmea – îl chema Petre Roman, l-a lovit cu un băţ peste picioare în direct într-o emisiune. Discutarea pe post a incidentului cu Petre Roman a condus la încheierea imediată a contractului.
Peste ani a zburat și din ProFM pentru că a criticat într-o emisiune, pe post, felul în care se îmbrăca și arăta brand managerul radioului: „Purta un mov de bordel și arăta ca văcuța Milka” au fost cuvintele fatale spuse în direct. Episodul s-a petrecut după ce doamna manager în cauză îl chinuise și îl enervase pe Vlad mai multe zile la rând pe holurile radioului jignindu-l înainte de a intra pe post că ar fi fost prea slăbănog și prea nemâncat. ProFM l-a suspendat o lună de pe post ceea ce ar fi însemnat o lună în minus din salariu. Cum abia i se născuse copilul, Craioveanu a acceptat imediat oferta Radio Guerrilla.
Studenții l-au întrebat și despre despățirea de Guerrilla, iar Vlad a mărturisit că dorea să plece de vreo 5 ani de acolo înainte să primească oferta celor de la Radio 21. Guerrilla nu i s-a părut deloc “un radio con cojones”, deși marketingul de acolo a încercat permanent să inducă publicului această imagine de post curajos.
Despre oferta celor de la Radio 21 a aflat după ce partenerul său, Mihai Dobrovolschi, îl negociase deja la pachet și îi ascunsese acest lucru. Așa că a negociat și el separat plecarea și dus a fost.
Nici FJSC nu a scăpat fără critica și sinceritatea lui Craioveanu: “dacă vreți studenți buni pentru radio dați-le un microfon, creați un post local pentru universitate ca în Franța, puneți-i la practică. E timpul să ne ia și nouă cineva locul.” Despre „sesiunea de întrebări de la Serile FJSC” a vorbit a doua zi cu aceeași deschidere și pe matinalul 21 la „Patrula de dimineață”.
10 decembrie 2013
Moise Guran (TVR; Europa FM) – „Ora de business”
Moise Guran a povestit studenților FSJC cum a ajuns să facă jurnalim economic, deși nu este economist, ci doar jurnalist, însă economia a fost o mare pasiune pentru el, dar nu mai mare decât istoria. Şi-ar fi dorit să facă filologia, să devină scriitor, însă a urmat Facultatea de Drept. Este jurist, dar trăiește din jurnalism. A plecat de acasă, de la Severin, la vârsta de 18 ani şi a venit la facultate cu acest gând, însă viaţa nu e întotdeauna cum îți planifici. A ajuns pe sticlă la televizor abia după ce a ascultat sfatul unui producător de a purta ochelari în emisiune, deși are zero la dioptrii.
Crede că intelectualii ar trebui să joace un rol în reforma sistemului, iar investiția în educație și cercetare sunt prioritare. Soluţiile concrete ar fi reducerea birocraţiei, dar şi o nouă reformă administrativă. Moise Guran a spus că presa noastră este condusă în prezent de ingineri şi jurişti, dar esenţa jurnalistului este munca de reporter. Iar concluzia serii: Caracterul omului este tot ce contează în viaţă, restul se învaţă!