24 martie 2011
„Cum arată România europeană din primul birou editorial românesc deschis la Bruxelles”
Jurnalistul Ovidiu Nahoi, redactor-şef la Adevărul Europa şi Simona David, director Corporate Affairs la
Adevărul Holding au vorbit la prima ediţie din 2011 a Serilor FJSC despre primul birou editorial românesc pe care Adevărul Holding l-a deschis la Bruxelles în noiembrie anul trecut.
Ovidiu Nahoi a punctat că Bruxelles este un “oraş birou în care a văzut cei mai mulţi oameni târâind valize şi serviete” şi că 80% din legislaţia României se face acolo. De asemenea, în Bruxelles, există cea mai mare adunare de presă din lume, aproximativ 3000 de jurnalişti acreditaţi făcându-şi simţită prezenţa la instituţiile Uniunii Europene. În fiecare zi, au loc câte 100 de evenimente la care oamenii de presă sunt invitaţi să participe.
Ovidiu Nahoi şi Simona David au vorbit despre avantajele pe care le-ar putea avea jurnaliştii români odată cu deschiderea unui birou editorial la Bruxelles: acolo există condiţii bune pentru jurnalişti, există o zonă de comunicare online foarte bună, există o în
credere reciprocă între presă şi politicieni, o cantitate de informaţii surprinzătoare şi, din această cauză, jurnalistul trebuie să fie atent la ceea ce selectează pentru a transmite publicului de acasă. Există şi dezavantaje la Bruxelles: birocraţia şi barierele unui limbaj rigid, folosit mai ales de comisarii europeni.
Ziaristul Ovidiu Nahoi a invocat şi cazul europarlamentarului român Adrian Severin pentru a ilustra 
diferenţele de abordare de comunicare dintre politicienii români şi străini: politicienii de la PSD şi-au închis telefoanele după izbucnirea scandalului, în vreme ce europarlamentarii altor state au organizat o conferinţă, au trimis materiale video şi declaraţii scrise jurnaliştilor, au dat dovadă de transparenţă maximă.
Simona David i-a invitat pe studenţii de la jurnalism să se înscrie la un program de internship. Pentru a participa, cin
e este doritor trebuie să trimită pe adresa de e-mail cariere@adevarulholding.ro un CV şi o scrisoare de intenţie (de ce doreşti un internship la Adevărul!
Despre eveniment au scris şi ziariştii de la Adevărul.
(Fotografii realizate de Irina Prisacariu)
13 aprilie 2011
„Pap Pics – Jurnalism investigativ sau presă de scandal?”
Invitatul Bill Averry, jurnalist la Pap Pics (Paparazzi Picture Agency – Agenţie din Londra, fost fotograf pentru cotidianul The Sun vreme de 10 ani) şi Răzvan Voicu, jurnalist român colaborator la PapPics au dezbătut cu studenţii FJSC despre cu
m sunt percepuţi paparazzi în occident şi în România.
Bill Averry a punctat că paparazzi nu înseamnă doar să apeşi pe un buton, ci presupune multă muncă de investigaţie pentru care trebuie să ai anumite calităţi de ziarist. Un paparazzo trebuie să găsească povestea, să fie preocupat de poveşti, să fie curios în legătură cu poveştile din media. Bill Avery spunea că nu e posibil să afirmi că nu găseşti poveşti în România, când în ţara noastră există atâtea scandaluri, atâtea probleme economice, fapte de corupţie etc. Concluzia lor: un paparazzo este văzut prost la noi pentru că este confundat cu fotografii de la rubrica monden.
Răzvan Voicu a oferit numeroase exemple de vedete care au făcut orice a fost necesar să fie cunoscute de publicul larg, printre care Bianca Drăguşanu şi Monica Columbeanu. Paparazzi ajută la rândul lor starurile să se facă cunoscute, presa având nevoie de astfel de personaje pentru că vând. Pentru vedete, nu contează dacă publicitatea este pozitivă sau negativă, important e să vorbim despre ele. Multe vedete din România vor să apară pe prima pagină sau în primetime şi de aceea îi caută pe paparazzi şi le fac agenda.
Bill Avery a argumentat că jurnaliştii de la Pap Pics nu caută poveşti doar din sfera mondenă, ci şi din cea socială sau politică. Aceşti jurnalişti folosesc fotografiile pentru a demonstra că ceea ce publică ei este adevărat. Cea mai mare problemă pe care a întâmpinat-o jurnalistul britanic Averry în ţara noastră este că nu găseşte oameni cu care să lucreze, nici măcar la FJSC. Cei care doresc un job la PapPic trebuie doar să dea un email la adresa info@pappics.co.uk.
(Fotografii de Irina Pris
acariu)
19 octombrie 2011
„Secretele unui interviu cu Preşedintele”
Luca Niculescu (RFI, TVR, Digi 24) a urmat cursurile Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării‚ Universitatea din Bucureşti, promoţia 1995. Nu a intrat la FJSC din prima încercare, dar dacă ar fi să o ia de la capăt, ar da admitere tot la FJSC. Se mândreşte cu această facultate, a învăţat noţiunile de bază ale profesiei sale aici, şi-a însuşit cultura profesională şi face jurnalism de informare pentru că la cursurile FJSC a asumat regula jurnalismului de calitate că genul de opinie nu se amestecă cu cel de informare.
Este redactor şef la RFI şi realizator-moderator al unei emisiuni de politică externă la TVR. Nu îşi exprimă în programele sale opiniile politice, cum elegant refuză să o facă chiar şi atunci când scrie editoriale la Dilema veche. Afirmă cu mândrie că a rezistat oricărei tentaţii, că nu a făcut compromisuri şi nu a cedat presiunilor redacţionale sau politice. Nu predă întrebările niciodată invitaţilor săi înainte de emisiune şi se ocupă/ se asigură personal de prezenţa invitaţilor în studio.
Luca Niculescu a primit mai multe premii pentru radio şi televiziune: premiul (Asociaţiei Profesioniştilor din Televiziune) APTR 2008 pentru talk-show şi premiul APTR 2011 pentru emisiune-magazin. Institutul European din România l-a desemnat în 2010 Personalitatea Europeană a anului. Dar la FJSC a vorbit cu modestie despre ce înseamnă pentru el să fie jurnalist şi despre oportunitatea pe care o ai în această profesie de a sta de vorbă de la egal cu cei mai puternici oameni politici.
Intitulată “Secretele unui interviu cu Preşedintele” dezbaterea nu a fost una dedicată exclusiv talk-show-lui cu Traian Băsescu. Cu umor şi echilibru, Luca a mărturisit că are mereu emoţii în direct, că nu doarme prea bine înaintea unui interviu cu personalităţi de prim rang, că nu e prea spontan şi tocmai din acest motiv îşi pregăteşte temeinic intervenţiile şi că îşi face auto-critica după emisiuni în legătură cu întrebările pe care nu le-a adresat la timp sau la momentul oportun invitaţilor.
Realizator de emisiuni de politică externă, Luca Niculescu nu a ezitat să vorbească studenţilor FJSC despre imaginea Românie în presa occidentală, în special în cea din Franţa, precum şi despre criza financiară internaţională. Jurnalistul a analizat şi scenariile posibile în legătură cu viitorul sau destrămarea Uniunii Europene şi a zonei euro, insitând pe falsitatea mitului că statul-social s-ar afla la originea crizei şi pe importanţa ca statele din zona euro să identifice soluţii politice şi economice solidare pentru salvarea de la faliment a statelor componente care au preluat datoriile băncilor private.
(Foto de Alexandru Matei)
23 octombrie 2011
Un brand: „România, te iubesc!”
Un înger l-a sfătuit pe Alex Dima (ProTV) să aleagă profesia de jurnalist după ce urmase cursurile Seminarului Teologic şi după ce a predat vreme de un an ora de religie la clasele primare. Acest înger este soţia lui care s-a ridicat la cer după ce s-a stins dramatic într-unul din spitalele din România. Aceasta este mărturisirea pe care Alex Dima a făcut-o în faţa studenţilor FJSC.
Alex Dima a fost cum e firea lui: emoţionat, direct, sincer, modest, plin de umor, spontan, profesionist. A comentat cu obiectivitate materialele sale de la „Ştirile ProTV” şi de la „România, te iubesc”: orfanii crescuţi de preotul din Valea Screzii, canicula în Clejani, masacrul asupra pădurilor din Bihor, Harghita şi Covasna.
A vorbit despre experienţa sa kafkiană dintr-o televiziune condusă de Silviu Prigoană (Realitatea TV în 2002). S-a confesat cum a trecut de la salariul de profesor de 70 de euro, la cel de jurnalist. A dezvăluit cum s-a născut „România, te iubesc” şi ce rol a jucat Shogunul ProTV, Adrian Sârbu. A povestit cum ajunge el la un subiect, cum şi cât se documentează, cum obţine informaţia, cum fură constant meseria de jurnalist. O anchetă la „România, te iubesc” înseamnă 2 luni de documentare şi peste 70 de ore de filmare brută. O ştire sau un reportaj pentru „Ştirile ProTV” îl costă 2 ore.
(Foto de Rodula Sofan)
Studenţii FJSC au scris pe facebook că Alex Dima este genial. Nu-i contrazic, dar cred că mai curând ei au simţit emoţia profundă şi pasiunea nebună cu care Alex Dima îşi face meseria. Zi de zi, Alex Dima este îndrăgostit de munca lui, de viaţa de reporter.
La Serile FJSC fiecare vizionare de material semnat Alex Dima a fost urmată de ropote de aplauze, iar la final s-a aplaudat ca la operă, în picioare. Au fost 2 ore de dezbateri. Şi pentru că unii studenţi nu s-au săturat aşa repede, au mai petrecut o altă oră la poveşti cu Alex Dima despre întâmplările şi viaţa de la filmare.
Foto de Bute Cezar Constantin:
23 noiembrie 2011
“De la răpirea jurnaliştilor în Irak la primul WikiLeaks din România”
Ovidiu Ohanesian a povestit la Serile FJSC despre zona ascunsă, sumbră, mai puţin discutată a meseriei de jurnalist, a jurnalismului care investighează acolo unde accesul la informaţii i se refuză prin secretizare. Despre începuturile carierei sale, Ohanesian a precizat că nu a urmat o facultate de profil, că a încercat mai multe meserii şi până la urmă a absolvit o Facultate privată de Management. Este jurnalist din 2003, de când a trimis la ziarul “România Liberă” informaţii despre combinatul Krivoi Rog din Ucraina. Interesul opiniei publice pe tema acestui subiect a dus la angajarea lui la acelaşi ziar, la secţiunea investigaţii.
Jurnalistul a mărturisit că a preferat întotdeauna să îşi desfăşoare munca de teren în zone sărăcacioase, de conflict, precum Orientul Mijlociu, Rusia, Afganistan, deoarece le vedea mult mai interesante decât pe cele stabile economic. La întrebarea din sală “Cum s-a alcătuit echipa de jurnalişti trimişi în Irak?” Ovidiu Ohanesian schiţează un zambet. Îşi aduce aminte apoi, cu puţină indignare, de campania electorală din 2004 a lui Traian Băsescu şi de promisiunile privind schimbarea instituţiilor statului şia societăţii româneşti.
La începutul anului 2005 Ovidiu Ohanesian a primit din redacţia ziarului RL propunerea de a merge în Irak împreuna cu ceilalţi doi jurnalişti de televiziune – Sorin Mişcoci şi Marie Jeanne Ion, pentru a realiza un reportaj. După cinci zile petrecute în Irak, cei trei au fost răpiţi pe stradă şi racolaţi într-o maşină.
Ulterior, la întoarcerea în ţară, jurnalistul a descris experienţa răpirii în trilogia: “Amintiri din portbagaj”. Despre cele cincizeci şi unu de zile (51) în care a fost răpit şi pe care le-a petrecut flămând în subsolul unei ferme, jurnalistul vorbeşte de parcă ar povesti o piesă de teatru absurd: vânătăile de pe feţele lor, urmele loviturilor care storceau lacrimi telespecatorilor din România erau un simplu machiaj; mesajul de salvare doar o simplă regie, iar răpitorii îi cereau indicaţii cameramanului Mişcoci privind utilizarea camerei video. Cu cât suspiciunile presei din ţară privind veridicitatea acestei răpiri era pusă la îndoială, cu atât răpitorii ofereau un cadru cât mai realist: pe cameramanul Sorin Mişcoci l-au îmbrăcat în portocaliu pentru a sugera un ritual al morţii întâlnit adesea în răpiri, iar pe Ovidiu Ohanesian nu l-au mai machiat, ci l-au lovit în realitate
Despre răpirile din Irak, Ohanesian a vorbit ca fiind nişte „operaţiuni speciale” care urmăresc scopuri oneroase, iar cei care se află în spatele acestor operaţiuni apar la televizor şi vorbesc despre o lume mai bună. Ovidiu Ohanesian a povestit mai în glumă, mai în serios că i-a găsit pe falşii răpitori pe Facebook unde apar în fotografii alături de familiile lor.
Mesajul lui Ovidiu Ohanesian către cei care se îndreaptă spre profesia de jurnalist: “ Dacă părinţii şi bunicii noştri au fost învăţaţi să fie minţiţi, noi nu avem nici o scuză. Trăim într-o eră informaţională şi trebuie să ştim dacă este urmărit interesul public sau nu. Esenţa acestei profesii constă în a deschide ochii opiniei publice.”
(Foto de Alex Matei)
7 decembrie 2011
HBO România – Despre producţia documentarului „Lumea văzută de Ion B”.
Absolvent de FJSC, producătorul HBO, Aurelian Nica, le-a răspuns studenţilor de la Jurnalism întrebărilor precum “Care e reţeta succesului unui documentar?” şi ”Cum de a trecut de la jurnalism la producţie tv ?” Producătorul executiv, Aurelian Nica, a explicat în ce constă munca de producţie şi a arătat că în ciuda prejudecăţilor, „producătorul nu este doar omul cu banii”.
După vizionarea documentarului ” Lumea văzută de Ion B.” studenţii au dorit să afle ce s-a întâmplat cu Ion B. şi dacă va exista o continuare a filmului care să urmărească viaţa artistului de după succesul internaţional câştigat din expoziţiile în străinătate. „Eram în Elveţia şi ne pregăteam pentru o expoziţie ce urma să aibă loc. În timp ce toată lumea era la masă, Ion a fost găsit lângă nişte tomberoane căutând reviste pentru a le decupa. Nu este atât de uşor să rupi un om din mediul în care a trăit timp de treizeci de ani. Artistul e ca o plantă care este posibil să nu prindă iar rădăcini atunci când îi schimbi locul.”
Aurelian Nica apreciază că în România nu există un public de filme documentare, dar este convins că publicul poate fi educat în direcţia bună. Asta încearcă şi producţiile orginale HBO: managerii HBO au observat că proiectate în săli de cinema, documentarele nu au succes la public în România, dar dacă sunt aduse în festival, atunci sălile de proiecţie sunt pline.