Preşedintele Traian Băsescu are de gând să ne invite anul acesta la un nou Referendum, de data aceasta unul Constituţional. Modificarea normei juridice constituţionale pe care o anunţă Preşedintele în direct la TVR este legată de suspendarea Preşedintelui. În situaţia în care Parlamentul îl va suspenda pe Preşedinte, iar poporul spune nu demiterii prin Referendum şi Preşedintele revine în funcţie, atunci Cele două camere ale Legislativului vor trebui dizolvate.

De ce a vorbit Traian Băsescu despre suspendare acum la început de an, mai ales când Opoziţia se angajează în alianţe (PNL+PC la care s-a anunţat şi PSD), iar pe agenda publică şi politică moţiunea de cenzură şi îndepărtarea Guvernului Boc par a fi subiectele principale? La prima vedere pare că se încearcă mutarea atenţiei publicului dinspre un Guvern puternic contestat spre un Preşedinte care se mai bucură încă de un dram de încredere.

Dar, tema suspendării Preşedintelui urmată de dizolvarea Parlamentului este una mai veche şi are mize politice, instituţionale şi de imagine mult mai serioase. Preşedintele este preocupat de aspectul Constituţional al suspendării încă din anul 2007. Atunci a înţeles cât de uşor îi este Parlmentului (în cazul formării unei majorităţi nefavorabile) să îl suspende pe Preşedinte şi cât de greu este pntru Preşedinte să dizolve Parlamentul.

Băsescu se simte ameninţat de strângerea rândurilor în interiorul Opoziţiei, de aici şi atacurile la adresa liderilor C. Antonescu şi D. Voiculescu pe care i-a numit în dezbaterea de la TVR Porumbacu şi Felix Motanul. Alianţa e cu atât mai îngrijorătoare cu cât PD-L nu mai poate găsi un aliat în PNL(PC) după alegerile din 2012 când va fi numit un nou Guvern. Pentru ca Preşedintele Băsescu să poată numi un Prim-ministru PDL, partidul prezidenţial va avea nevoie de mai mult de un singur aliat întrucât sondajele nu arată PD-L la mai mult de 15-20%. Singurul partid cu care PDL putea forma o coaliţie guvernamentală majoritară (de peste 51%) în cazul în care la alegerile parlamentare va fi pe locurile 2-3 ar fi fost PNL (UDMR nu se pune, pentru că va fi la Guvernare cu oricine). Alianţa liberalilor cu partidul lui Dan Voiculescu anulează deocamdată această posibilitate.

Pe termen scurt, la această alianţă PNL+PC se adaugă PSD şi ar mai fi suficiente voturile unor dezamăgiţi din PD-L, al reprezentanţilor unor minorităţi etnice, sau al unor „independenţi” de la UNPR pentru ca majoritatea parlamentară să îl suspende pe Preşedinte. S-a mai întâmplat în 2007. Preşedintele se simte ameninţat de posibilitatea de a nu-şi duce la bun sfârşit mandatul şi ştie că adevarata problemă nu este aceea ca Guvernul Boc să sufere o moţiune de cenzură, ci ca el însuşi să fie demis. Acesta este singurul lucrul care l-ar nelinişti pe Traian Băsescu. În rest, ca politician a obţinut tot ce se putea: primar al Bucureştiului, Ministru de mai multe ori, Preşedinte ajuns la ultimul mandat.

Riscul pe care îl anunţă Traian Băsescu pe televiziunea publică şi pe care îl comunică publicului larg este acela că este posibil să nu îşi finalizeze al doilea mandat. Din această cauză vorbeşte la început de an pe TVR despre suspendare şi despre cum acest articol din Constituţie trebuie modificat. Este mesajul îngrijorării prezidenţiale, dar şi al anunţării unor intenţii. Adversarii politici sunt avertizaţi că dacă au de gând să îl suspende, Preşedintele are de gând să îi „dizolve”.